Arta • Arta de a cânta

de Eugenia-Liliana ŞTEFĂNESCU | Vizionari: 868 | 2 Octombrie 2009 Ora: 23:14

„Câmpul deschis muzicianului nu este un meschin clavir de şapte note, ci un clavecin incomensurabil cu milioane de clape de tandreţe, pasiune, seninătate, fiecare tot aşa de diferite de celelalte, ca un univers de alt univers”. Marcel Proust

Cultura muzicală a unui popor reprezintă amprenta pe care singur şi-o pune în faţa lumii întregi. O mică parte din elevii şcolilor româneşti aleg să urmeze cursurile unei şcoli de specialitate în domeniu. Iar când o fac, este suficient să se gândească la cultura muzicală pe care o dobândesc pe parcursul anilor de studiu. ”Să ştie şi el să cânte la un instrument, că i-o prinde bine în viaţă, nu neaparat de performanţă”, se gândesc părinţii copiilor atunci când îi orientează către o şcoală de profil. Sau poate curiozitatea oamenilor de a explora şi exploata cât mai multe din minunile pe care le oferă lor viaţa scurtă pe care o trăim... Nu toţi elevii sunt la fel de talentaţi, nu toţi au intelectul şi capacitatea de muncă necesare perfomanţei, nu toţi doresc să participe la competiţii; iar deseori, lipsa suportului financiar de care ar avea nevoie pentru a-şi procura instrumentul dorit le îngreunează progresul. Un lucru însă este cert: toţi vor avea parte de o educaţie specială, diferită faţă de elevii care urmează cursurile unei şcoli generale, fără program suplimentar de artă (valabil şi pentru artele plastice). De aceea, putem spune cu mâna pe inimă că muzica modelează sufletul, îl face mai nobil, mai curat, mai sensibil. Fără a face vreo exagerare, muzica ne însoţeşte pretutindeni, în viaţa cotidiană. Unii ascultători se declară impresionaţi de liniile melodice lente, alţii de cele dinamice; unii preferă ritmurile care stimulează adrenalina, alţii pe cele care îi îndeamnă la visare. Unii preferă genul uşor, alţii pe cel popular, aceste două genuri muzicale fiind la îndemâna norodului, mai uşor de abordat. Genul cult şi cel bisericesc reprezintă zone în care nu pătrunde oricine, sunt mai greu abordabile, ca atare, mai greu înţelese. De aceea regăsim mai puţini adepţi în aceste sfere. Dar câţi dintre noi înţeleg menirea muzicii? Sau câţi dintre noi îşi pun această întrebare? Doar o parte din segmentul intelectual preferă muzica cultă, dar nu îi displace nici cea uşoară, nici cea populară, nici cea bisericească. Pe când cei care preferă manelele, de exemplu, fug de sfera cultă, ca dracul de tămâie. Oare de ce? Poate pentru că decadenţa şi simplitatea mediului în care trăiesc nu se pot aşeza la aceeaşi masă cu intelectualul stilat, cu artistul adevărat. Sau poate pentru că nu au avut ocazia şi posibilitatea să îi îndrume cineva în acest sens. Dacă nu îţi trebuie multă carte pentru a dansa dezbrăcat din buric şi a rosti rime vulgare, cu siguranţă ai nevoie de multă ştiinţă pentru a fi capabil măcar să audiezi genul cult. Iar ca să îl mai şi înţelegi trebuie să ai la activ ani grei de studiu la un instrument. Asta înseamnă, pe scurt, arta de a cânta! Nu linii melodice simpliste, create după posibilităţile reduse de ambitus ale vocii interpretului, cu acompaniament dat de computer şi simţ ritmic dezvoltat, pe care le poate ”compune” azi chiar şi un necunoscător al notelor muzicale peste noapte. Să fii capabil să cânţi înseamnă multe ore de muncă zilnică în faţa unui instrument, însumând ani buni. Nu poţi ieşi în faţa unui public, să pretinzi că ştii să cânţi, decât dacă o şi demonstrezi! Putem spune că, întocmai ca diversitatea umană, ne regăsim personalitatea specifică fiecăruia dintre noi, până la urmă firească... A stabili o ierahie a personalităţilor umane în funcţie de preferinţele muzicale, o putem face. Am afla câtă energie umană este concentrată în fiecare zonă dintre cele patru, în care regăsim marile genuri muzicale. Cât de benefice sunt fiecare dintre aceste segmente pentru spiritul uman şi care sunt comportamentul şi mentalitatea oamenilor (specifice fiecărui segment în parte) în funcţie de preferinţele muzicale? Îşi poate răspunde fiecare, pentru că fiecare dintre cele patru genuri îşi au rostul lor în viaţa noastră, ţinând cont că stările de spirit diferă de la o zi la alta, de la o ocazie la alta, de la un eveniment la altul. În ce măsură ne orientăm copiii spre lumea minunată a muzicii? Cât de mult dorim ca ei să primească o educaţie frumoasă a spiritului lor? Iată de ce suntem datori să dăruim copiilor noştri lumea minunată a muzicii... fie ea bisericească, cultă, uşoară sau populară...

Social Bookmarking