Arta • Dirigenţie: o lecţie-model

”Dacă vrei să ştii cine este un om, dă-i o funcţie de conducere”. (Robert Brasillach)

În urma observaţiilor personale, realizate într-un timp îndelungat, am constatat că, în general, persoanele care acced la diverse funcţii de conducere nu o fac neapărat pentru că îşi recunosc potenţialul managerial, nici din dorinţa de a pune pe roate o instituţie sau o afacere, ci pur şi simplu, motivele acestora se rezumă la satisfacerea unei nevoi ascunse de putere/orgoliu, dublată de un câştig financiar substanţial.

Particularizând, pot afirma însă cu certitudine că se mai întâmplă şi lucruri bune în sistemul educaţional gorjean. În timp ce acuzele curg lanţ, cum că unii profesori ar fi slab pregătiţi profesional, că alţii aplică metode neadecvate în procesul instructiv-educativ, etc., alţii demonstrează că mai există şi dascăli care se arată preocupaţi de soarta şcolii, a elevilor şi a întregii comunităţi.

Cu puţin timp în urmă, la Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu s-a desfăşurat o lecţie deschisă de consiliere şi orientare la una din clasele a VIII-a, condusă cu măiestrie de prof. diriginte, Maria Codiţă. Având ca temă vastă ”Conflictul”, temă ce va continua în următoarele ore, lecţia s-a axat pe conducerea elevilor în sferele analitică şi euristică, particularităţile vârstei acestora permiţându-le realizarea de conexiuni, pe de o parte vizuale (prin cele patru fişe de lucru de la care s-a pornit), pe de altă parte, mentale, raportate la lumea înconjurătoare, atât din interiorul şcolii, cât şi din familie, comunitate şi, generalizând, din întreaga societate.

”Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întîi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia”  (Vernon Law)

Lecţia a avut drept scop orientarea elevilor către rezolvarea paşnică şi inteligentă a conflictelor inerente cu care oamenii se confruntă în viaţa de toate zilele, oricând şi oriunde se află, la orice vârstă.

O figură alb-negru pusă la dispoziţia elevilor pe una din fişele de lucru, a condus la descoperirea a două figuri distincte, una pe fond alb, alta pe fond negru, ce pot fi văzute în mod diferit, de persoane diferite, ceea ce poate genera contraziceri. Continuând cu analiza a două poezii foarte bine cunoscute de elevi: ”Balada unui greier mic”, de George Topîrceanu şi ”Greierele şi furnica”, de Marin Sorescu, elevii au depistat aceeaşi problemă, prezentată în două maniere diferite.

Transpunând în viaţa de zi cu zi, acesta este punctul nevralgic din care se poate naşte în orice moment un conflict (sursa de conflict).

Întrebări şi răspunsuri aflate pe una din fişe au dovedit capacitatea de identificare de către elevi a unei stări conflictuale şi capacitatea de selecţie a atitudinilor umane în astfel de situaţii. Dorinţa de aplanare a conflictelor depinde de cei implicaţi şi este necesar să înveţe să le rezolve într-un mod cât mai civilizat cu putinţă: ascultându-se unii pe alţii cu îngăduinţă, acceptând păreri contradictorii, încercând să se înţeleagă reciproc şi să găsească soluţii corecte, optime  pentru rezolvarea conflictelor iscate.

În acest sens, au fost specificate etapele conflictului: disconfortul, incidentele, neînţelegerile, tensiunea şi criza, explicându-se elevilor ce presupune fiecare termen din această enumerare, şi atenţionându-i că rezolvarea neînţelegerilor reduce riscul ajungerii la tensiune, la criză, respectiv la un conflict violent, fie el de natură verbală, non-verbală sau fizică. Nerezolvarea în timp util a conflictului conduce, în timp, la alte şi alte conflicte, urmând modelul unui copac descris de la rădăcină la vârf, care, în final, fructifică. (”Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei”. (Isaac Asimov))

Din dorinţa de a duce un trai civilizat, apare aici nevoia elaborării de reguli şi legi în societate, care obligatoriu trebuie respectate cu stricteţe de toţi oamenii! În caz contrar, nu se va putea trăi civilizat niciodată! (din păcate, azi demonstrăm lacune incomensurabile în această zonă).

Elevii repartizaţi în grupe de câte patru, au demonstrat receptivitate şi comunicare permanentă, atitudinile lor demonstrând un mare interes pentru tema propusă. Cu atât mai mult, cu cât transpunerile au fost făcute în viaţa reală, începând cu mediul de joacă al copiilor, cu ciocnirile de la şcoală, cu certurile din famile sau de pe stradă, şi chiar de la televizor: din filme, emisiuni politice, emisiuni de divertisment, canale de ştiri.

De aici rezultă asigurarea feed-back-ului, realizat cu succes, componentă extrem de importantă în procesul instructiv-educativ, d-na dirigintă impresionând cadrele didactice participante alături de elevi la această lecţie care, în opinia mea, ar fi trebuit filmată sau măcar înregistrată şi dată publicităţii, pentru a servi drept model comportamental nu numai copiilor şi diriginţilor, ci întregii societăti româneaşti ajunsă astăzi la o mare răscruce!

Pentru că... „Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa”.(Andy McIntyre)

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta