Arta • Ecourile celeste ale maestrului Gheorghe Zamfir, patriarhul naiului mondial

Vizionari: 563
28 Mai 2010 Ora: 13:04
”Cu cât pătrunzi mai adânc în biografia marilor artişti, cu atât de frapează mai mult cantitatea de durere pe care o închide viaţa lor. Nu numai că ei au fost supuşi încercărilor şi decepţiilor comune, care lovesc mai crud sensibilitatea lor mai vie, dar geniul lor, care le dă un avans de douăzeci, treizeci, cinizeci de nai – adesea chiar câteva secole – asupra contemporanilor, face pustiu în jurul lor şi îi condamnă la eforturi disperate nu numai pentru a învinge, dar şi pentru a trăi”.
Romain Rolland
Maestrul Gheorghe Zamfir, sosit la Târgu-Jiu în calitate de preşedinte de onoare al juriului concursului internaţional de interpretare instrumentală ”Orpheus, ediţia a XII-a, organizat de Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu, a susţinut duminică, 23 mai, un concert extraordinar pe scena Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu”, alături de cele patru tipuri de nai ale sale, sopran, alto, tenor şi bas, ultimele trei fiind invenţiile Domniei-Sale.
Programul a cuprins compoziţii proprii în stil clasic, dar şi lucrări de factură populară românească, precum şi alte lucrări ale genului clasic pe care publicul le-a ascultat pe nerăsuflate, în dese ropote de aplauze, concertul încheindu-se cu celebra lucrare populară ”Ciocârlia”.
Să cânţi aproape neîntrerupt circa trei ore, nu numai la nai, dar să dovedeşti măiestrie interpretativă chiar şi la pian, la onorabila şi înaintata vârstă de aproximativ 70 de ani, când te mai lupţi şi cu o răceală puternică, nu presupune numai voinţă, ci şi o forţă lăuntrică de nestăvilit, care i-a permis maestrului Gheorghe Zamfir să ducă la bun sfârşit acest extraordinar concert. Şi dacă după aproape trei ore publicul nu ar fi obosit, el tot ne-ar mai fi cântat! Tot ar mai fi avut energie să ne împărtăşească din pasiunile vieţii sale.
Magie, mister, divinitate
Printre creaţiile proprii ale lui Gheorghe Zamfir, cetăţean de onoare al municipiului nostru, s-au numărat şi lucrările: Ecouri celeste, Doina de jale, Doina Oltului, în care mesajul artistic al compozitorului se referă la divinitate, la împăcarea omului cu Dumnezeu, după ce omul s-a căit pentru greşelile sale, a fost surghiunit pentru păcatele săvârşite în timpul vieţii şi abia apoi iertat. În lupta dintre Bine şi Rău, liberul arbitru aparţine omului. Dumnezeu nu îl obligă pe acesta să-I urmeze Calea, el, singur va decide pe ce drum va voi să pornească în mirajul de neoprit al cursului vieţii prin clepsidra timpului. Şi fiecare dintre noi, va ajunge să îi dea socoteală Domnului, în ziua de apoi...
În scurtele pauze necesare hidratării şi odihnei trupeşti, maestrul Gheorghe Zamfir a încercat nu numai prin muzică să ne transmită concepţiile sale, ci şi prin gândurile exprimate cu glas tare, senin, stăpân pe sine şi sigur de Calea pe care singur a decis s-o urmeze. Poveştile curg lanţ şi fără şir, iar publicul e fascinat de acestea. De la întâmplări din America, în care muzica lui Gheorghe Zamfir a depăşit în vânzare numărul discurilor lui Michel Jackson şi Madonna, ascultându-şi naiul fermecat la fiecare colţ de stradă, în fiecare local sau magazin în care intra, până la expulzarea sa din ţară, mai-marii vremii renegându-l, închizându-i în nas uşa patriei, lăsându-l fără casă, fără masă, fără avere, Gheorghe Zamfir a trăit cu fiecare fir de păr alb ce-i acoperă azi creştetul, de la agonie la extaz... sau invers... dar ce mai contează?
În creaţiile sale, şi nu numai, cifra şapte este omniprezentă. De la magia acesteia, declarată de numerologie, după îndelungi cercetări, la analogii legate de cele şapte zile ale săptămânii, cei şapte ani de acasă, şapte zile în care Dumnezeu a construit lumea, şapte păcate, şapte chakre, etc., cifra şapte rămâne învăluită în mister, iar puterea sa magică este infinită.
Dar câţi dintre români înţeleg mesajul ocult, divin, transmis de Domnia-Sa? Cu siguranţă nu aceia care l-au considerat nebun, nu aceia care nu i-au dat crezare, nu aceia pentru care geniul său reprezintă o ameninţare pentru acest popor... Dar cine sunt aceia? Sau cine vor fi? Un lucru este cert! Încet, încet, stelele româneşti se sting. Va rămâne pustiul în urma lor. Va rămâne o gaură neagră. Printre aceste stele, cu siguranţă Gheorghe Zamfir îşi va găsi locul. Un loc binemeritat...
Casa memorială Gheorghe Zamfir la Curtişoara
Casa memorială Gheoghe Zamfir de la Curtişoara a fost amenajată cu acest prilej, judeţul Gorj fiind nu numai unicul loc din ţară, dar şi din lume, în care maestrul a dorit să îşi pună amprenta, prin amenajarea acesteia, lăsând aici un colţ din sufletul său, un colţ de Rai.
Către finalul concertului, impresionaţi de naturaleţea, sinceritatea şi sensibilitatea naistului, au luat cuvântul dl. Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj şi dl. Pompiliu Ciolacu, director al Palatului Copiilor, acesta din urmă considerând că prea mici, prea puţine şi de prisos sunt cuvintele sale în faţa renumelui maestrului Gheorghe Zamfir, supranumindu-l patriarhul naiului mondial.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase