Arta • EMILIA COMIŞEL, profesor universitar etnomuzicolog

Am acţionat, întreaga mea viaţă, din dragoste pentru arta de tradiţie orală (folclorul muzical, în primul rând), ceea ce m-a determinat să fac efortul de a-i înţelege esenţa, de a pătrunde bogăţia sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical, a poporului nostru, ca şi din dorinţa de a face cunoscută această artă – sursă inepuizabilă de inspiraţie -, unui număr cât mai mare de tineri viitori  muzicieni, care studiau la Conservatoarele de Muzică. De aceea, am avut în vedere predarea folclorului nu numai la nivel universitar, dar şi în şcolile de toate gradele, începând de la o vârstă fragedă, pentru atragerea tineretului prin conştientizarea valorii estetice şi a importanţei naţionale şi internaţionale a acestei arte. Elaborarea Cursului de folclor muzical (pentru înfăptuirea căruia am străbătut, ani de zile, întreaga ţară, culegând,analizând şi clasificând un material imens de o inestimabilă valoare artistică, în foarte mare parte inedit, la acea oră, umplându-mi sufletul de  comoara neamului) şi numeroasele colaborări în alcătuirea manualelor de muzică au slujit acestui scop nobil.

Prof. univ. etnomuzicolog Emilia Comişel

S-a născut la Ploieşti, în data de 28 februarie 1913, părinţii fiind Maria - născută Georgescu - din Ploieşti (fiica de preot şi profesoară de lucru şi gospodărie, cu specialitatea flori) şi Gheorghe Comişel, de origine ogretinean (Prahova), institutor, apoi profesor de muzică şi de matematică la Ploieşti, profesor de limba română în Basarabia, dirijor de cor (a condus ani de zile Corul Societăţii Profesorilor de Muzică din judeţul Prahova)  compozitor şi violonist, cu studii universitare (Academia Regală de muzică religioasă unde a fost şef de promoţie şi Conservatorul din Bucureşti - secţia vioară) şi care a susţinut concerte solistice la Bucureşti şi Ploieşti, a construit o şcoală elementară la Ploieşti (în cartierul Bolovani) şi a iniţiat un Ateneu cultural pentru tineret la  Mâneciu (Prahova), la pensie pregătind corurile căminelor culturale ale comunelor din Prahova (Văleni de Munte, Mâneciu, Ungureni şi Pământeni, Homorâciu, Izvoarele, Teişani etc.).

O frumoasă viaţă spirituală i-au oferit-o părinţii, prin:

-  însuşirea în primul rând, a unor instrumente (vioara şi pianul), a unui bogat repertoriu muzical popular şi cult şi a unei diversificate, dar corect îndrumate, literaturi ştiinţifice, bibliografice (mai ales muzicală) şi beletristice;

-  participarea la corurile bisericeşti, împreună cu cei trei fraţi  şi cele două surori (coruri al căror dirijor era tatăl - Gheorghe),în cadrul cărora, tinerii Comişei erau şi profesori de solfegiu pentru ceilalţi participanţi ;

- şedinţele de muzică de cameră corală şi instrumentală, în sânul familiei (în casa părintească de la Ploieşti se aflau 10 viori, un violoncel, un pian şi un flaut), când erau abordate, în afară de partiturile corale şi instrumentale deja aflate în biblioteca familiei, tot ce apărea nou în magazinele de specialitate (toţi membri familiei inclusiv mama – Maria, interpretau muzică vocală şi instrumentală: Florin Comişel, compozitor, pianist şi dirijor de cor şi orchestră , profesor de armonie şi dirijat la Conservator (i-a avut ca elevi pe Marin Constantin şi Ion Baciu), culegător de folclor muzical românesc; Victoria-Viorica, profesoară de muzică, cercetătoare a folclorului copiilor, membră a orchestrei semisimfonice şi coristă în ansamblurile corale ploieştene, valoroasă interpretă a repertoriului violonistic; Maria-Marcela, o altă soră – profesoară de vioară; Ioan - economist, angajat la Banca Naţională (mort tânăr, la numai 28 de ani); Romulus - inginer.

-  întreaga familie făcea naveta la Bucureşti, pentru a participa  la spectacolele de operă şi la concertele de la Ateneul român.

După iniţierea muzicală temeinică din familie, Emilia Comişel şi-a continuat studiile de specialitate în cadrul Academiei Regale de Muzică unde a avut şansa de a studia cu cei mai competenţi profesori (Ioan Chiresu - teorie şi solfegii; Alfonso Castaldi - armonie; Alfred Alessandrescu - contrapunct; Constantin Brăiloiu - istoria muzicii şi folclor; George Breazul - enciclopedia şi pedagogia muzicii; Dimitrie Cuclin - estetică muzicală şi forme; Ştefan Popescu - dirijat cor; Paul Jelescu - pian. Decisivă pentru alegerea profesiei viitoare (folclorist-etnomuzicolog) a fost influenţa covârşitoare pe care a avut-o asupra d-sale personalitatea, competenţa pedagogică şi opera ştiinţifică a savantului român - iniţiatorul etnomuzicologiei de nivel mondial – Constantin Brăiloiu – acest maestru dedicat cu totul slujirii folclorului românesc şi al celui universal, având o uriaşă putere de munca, “geniu al metodei” cum îl numea André Schaeffner şi care a reuşit să adune, să înflăcăreze şi să instruiască un grup de tineri muzicieni - între care s-a numărat şi Emilia Comişel -, elevii, apoi colaboratorii şi prietenii săi, deveniţi, cu timpul, specialişti în domeniu, care l-au urmat şi i-au desăvârşit opera. Alţi profesori muzicologi şi compozitori: Dumitru Georgescu Kiriac, creatorul şi dirijorul corului Carmen, Ion Croitoru şi Gheorge Cucu, muzicieni de înaltă clasă, compozitori de mare sensibilitate şi rafinament, şi alţi reprezentanţi ai pleiadei primei jumătăţi a secolului XX, prin dăruirea crezului lor şi activitatea neobosită, cu rezultate cu totul excepţionale, au ştiut să-i insufle dragostea pentru folclorul românesc.

Cu o voinţă şi o ambiţie fără preget, conform principiilor însuşite de la părinţii săi, Emilia Comişel şi-a continuat activitatea de-a lungul întregii vieţi, până la vârsta de 95 de ani, când un accident cerebral i-a înfrânt avântul. A străbătut ţara în lung şi-n lat, mai întâi, ca elevă şi discipolă, a lui Constantin Brăiloiu, uneori împreună cu membrii echipelor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, apoi ca folcloristă experimentată, fie singură, fie cu colegi din Bucureşti (Mariana Kahane, Elisabeta Moldoveanu, Elisabeta Suliţeanu, Ovidiu Bârlea, Hari Brauner,Tiberiu Alexandru, Mihai Pop) sau din provincie, cu grupuri de studenţi, sau cu fiica – Irina - pentru a culege folclor (a înregistrat peste 9000 de melodii), pentru a fi permanent prezentă

în mijlocul manifestărilor artistice populare, pentru a se pătrunde de spiritualitatea geniului artistic al românilor, pentru a putea elabora antologii, studii, articole, pentru a susţine conferinţe, concerte-lecţii, emisiuni radiofonice (Ciclul 300 melodii populare), în care prezenta cântăreţi populari necunoscuţi pe care îi descoperea treptat prin deplasările în ţară), comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Franţa, Belgia, Iugoslavia, Albania, Italia, Germania, Canada)  şi a face cunoscut atât conaţionalilor, cât şi străinilor acest tezaur românesc. A cules folclor şi de la românii din Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Canada. A descoperit, îndrumat în activitatea de culegere a materialului folcloric şi promovat prin concursurile Floarea din Grădină, Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Cântec nou în Mehedinţi, etc., o serie de tineri talentaţi, deţinători de repertoriu folcloric autentic şi voci minunate: Angelica Stoican (Mehedinţi), Oană Augustin (Hunedoara), Liviu Vasilică (Teleorman), Anuţa Tite (Maramureş), Gheorghe Turda (Maramureş), Maria Tanasă (Fălticeni). Toţi au devenit, cu timpul vedete, iubiţi şi apreciaţi de public, toţi au transmis mai departe repertoriul tradiţional al graiului lor folcloric, alcătuind  şi instruind grupuri de tineri interpreţi.

Alţi interpreţi, profesionişti de valoare au fost urmăriţi cu interes şi sfătuiţi, de câte ori s-a ivit ocazia, sau  au devenit chiar colaboratori ai doamnei folclorului românesc: Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Ileana Constantinescu, Elena Jurjescu Todi (Banat), Cornel Borza (Bihor), Maria Tripon (Oaş), Gavril Prunoiu – interpret şi profesor de canto popular (Argeş), Valeria Peter Predescu, Ileana Rus, Lucreţia Ciobanu, Floarea Calotă, Maria Ciobanu, Maria Tănase Marin, Floarea Tănăsescu şi să ne fie iertat dacă nu-i amintim pe toţi.

 

Cariera ştiinţifică  a Emiliei Comişel a cunoscut o evoluţie ascendentă, de la calitatea de culegător pe teren şi  colaborator, încă din studenţie, al Arhivei de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români, la cea de cercetător (din 1949), apoi cercetător ştiinţific principal şi şefă a secţiei muzicale, în cadrul  Institutului de Folclor (ulterior I.E.F. Constantin Brăiloiu), unde a realizat mii de transcrieri muzicale, rezultând numeroase studii şi articole şi colaborator -cercetător ştiinţific principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene (din 1967). De la început, a efectuat ore de îndrumare pentru cunoaşterea folclorului din diferite zone ale ţării, ca şi pentru însuşirea metodei de culegere, analiză şi clasificare a materialului cules pe teren, împreună cu Gheorghe Ciobanu, Paula Carp, Ioan T. Florea, Mircea Chiriac, Florin Comişel, Gheorghe Zamfir, cu alţi colegi din Cluj şi Iaşi, pentru tinerii membri ai Uniunii compozitorilor, ca şi pentru colegii mai tineri şi neexperimentaţi ai Institutului. Cu aceiaşi colegi a susţinut şedinţe de îndrumare a orchestrelor din întreaga ţară.

Lucrările de nivel ştiinţific superior pe care le-a elaborat în domeniul folcloristicii şi al etnomuzicologiei, unele publicate în: Revue des études sud-est européenes (Buc.), Studii şi cercetări de istoria artei, Contemporanul, Revue roumaine (Buc.), Colocvii, Scânteia, Demos (Germania), Journal of the International Folkmusic Council (Londra), Akordi (Belgrad), Sud-est Europ (Atena), Les Colloques de Wegimont,  Societăţi europene (revista editată de Paul H. Stahl), Datini( rev. fundaţiei Ethnos), la toate revistele de folclor din România şi numeroase publicaţii de profil din străinătate: Franţa, Belgia, Italia, Germania, Canada, Rusia, Bulgaria, Iugoslavia,Ungaria, (în Studia memoriae Belae Bartok sacra), între care cităm: Cursul de folclor muzical în două ediţii (1967,1969); Antologia folclorică din Ţinutul Pădurenilor - în colaborare - în două ediţii (1959, 1964), Folclorul copiilor - studiu şi antologie; două volume de Studii etnomuzicologice (1986, 1992); numeroase studii şi articole, publicate în ţară cât şi în

străinătate, Pe urmele lui Bela Bartok în Hunedoara; Despre forma arhitectonică a muzicii populare; Elemente comune în folclorul muzical al popoarelor sud-est

europene; Preliminarii la studiul ştiinţific al baladei; Folclorul obiceiurilor calendaristice; Folclorul obiceiurilor familiale ;Colecţii de colinde (Dă pă dubă, săraca ; Colindăm Domnului bunu - în colaborare);  Radu Anghel (în colaborare cu Ovidiu Bârlea); Contribuţii la cunoaşterea eposului popular cântat; Elements archaique dans les coutumes nuptiales du people roumain; La musique de la ballade roumaine; Structura melodică a dansurilor populare şi multe altele, i-au adus recunoaşterea naţională şi internaţională. Astfel, a obţinut numeroase premii în ţară şi peste hotare: Ordinul muncii, clasa a III-a Meritul cultural, clasa a IV-a,  prof. de Onoare al Univ. Naţ. de Muzică, Cetăţean de Onoare al mai multor oraşe şi comune din ţară, Oscarul Românesc (Alexandria, 2004), Meritul Cultural în grad de Ofiţer (2006), Marele Premiu al U.C.M.R. pe anul 2007, Premiul Ministerului Culturii (2007), zeci de Diplome de Onoare, a devenit membră a I.F.M.C. (Londra) şi I.M.S. (International Musicological Society - Basel), membră de onoare a Fundaţiei George Enescu (Montreal - Canada); membră cu funcţii administrative în juriile Concursurilor şi Congreselor din Iugoslavia, Franţa, Italia, sau doar participantă, întotdeauna cu comunicări ştiinţifice (Germania), ducând cu sine ansambluri folclorice româneşti, legând prietenii şi realizând colaborări cu specialiştii străini din numeroase ţări, unii, cei mai în vârstă, prieteni şi colaboratori ai lui Constantin Brăiloiu.

 

Cariera didactică şi pedagogică a fost, (cu unele întârzieri de timp în atingerea nivelului maxim al titulaturilor şi împiedicarea de un H.C.M. al învăţământului superior, pentru obţinerea doctoratului), susţinută de Emilia Comişel, cu aceiaşi consecvenţă şi determinare, cu acelaşi nivel ridicat al conştiinţei profesionale, ca şi în cercetare. Prima grijă: elaborarea Cursului de Folclor Muzical, a fost îndeplinită în 1967. De acum înainte studenţii aveau un material bogat şi bine documentat după care să înveţe. La Conservatorul bucureştean, Emilia Comişel, devenită profesor universitar, şefă a catedrei de folclor, a pregătit nenumăraţi tineri, cei mai mulţi eminenţi profesori de muzică, alţii - muzicologi sau compozitori. O altă serie de studenţi au devenit cercetători în domeniul folclorului muzical, sau al etnomuzicologiei, participanţi activi la viaţa muzicală a ţării, nu numai în juriile naţionale ale Concursurilor şi festivalurilor folclorice, ci şi in culegerile de teren, descoperitori şi îndrumători ai unor talentaţi interpreţi proveniţi din cele mai diferite zone ale ţării, pe care îi promovau în concursurile naţionale, mulţi deţinători de titluri universitare, doctori  (Florin Georgescu, Cristina Rădulescu, Petre Brâncuşi, Elize Stan, Marioara Murărescu, Gheorghe Oprea, Luminiţa Vartolomei, Irina Dragnea, Steluţa Popa, Gruia Stoia şi foarte mulţi alţii, unii cu vieţi exemplare şi cariere de excepţie).

Toţi aceştia au devenit colegi şi colaboratori ai fostei lor profesoare, regăsindu-se în toate manifestările muzicale ale ţării, de multe ori şi ca membri ai juriului de concurs (la Floarea din grădină, prima preşedintă a juriului a fost Emilia Comişel, apoi profesorul Mihai Florea), alături de alţi muzicieni de marcă: Florin Comişel, Tiberiu Alexandru, Sabin Drăgoi, Simona Patraulea, Gheorghe Ciobanu, Paula Carp, Mircea Chiriac, Hari Brauner, Zeli Suliţeanu, Mariana Kahane, juriu competent şi extrem de exigent, care promova numai valorile autentice, spre deosebire de situaţia actuală, când sunt promovaţi deavalma buni şi răi.

Începând din anul 1967, Emilia Comişel a depus un efort susţinut pentru a aduna şi a publica opera ştiinţifică a lui Constantin Brăiloiu, prin deplasări în străinătate,  contactarea tuturor prietenilor, colaboratorilor şi a persoanelor care, într-un fel sau altul,  l-au cunoscut şi aveau date despre savantul român. Au rezultat 6 volume de Opere - Constantin Brăiloiu (primele două bilingve)  în care este prezentată, pe lângă cronici, articole, eseuri, întreaga operă ştiinţifică a acestuia, şi două volume de corespondenţă, acestea în colaborare cu Irina Dragnea, fiica sa şi o Monografie. Astfel, această neobosită cercetătoare, a readus în atenţia  lumii muzicale româneşti pe marele savant român de talie mondială. Tot datorită strădaniilor Emiliei Comişel, care a făcut demersurile oficiale necesare, rămăşiţele pământeşti ale lui Constantin Brăiloiu, au fost aduse în ţară, iar Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti îi poartă numele.

Nu putem omite un aspect extrem de semnificativ, şi anume, acela al relaţiilor internaţionale din viaţa şi activitatea folcloristei. Într-o perioadă când exista o barieră strictă în privinţa deplasărilor de orice natură - turistic sau profesional -  în străinătate, când aprobările de la Iorga erau aşteptate trei sau mai multe luni, E.C. reuşea să întreţină relaţii profesionale şi prieteneşti cu un număr incredibil de mare de oameni de pe tot mapamondul, să fie prezentă, (cu toate greutăţile şi mizeriile care i se făceau uneori), în calitate de simplu membru sau cu funcţii organizatorice, la festivalurile, concursurile şi congresele din  Franţa, Iugoslavia, Germania, Italia, Polonia,  Bulgaria, Albania, U.R.S.S., Canada, să trimită şi să primească literatură de specialitate către şi de la un  mare număr de specialişti sau viitori specialişti, fiind permanent la curent cu tot ce se publica. Din punctul de vedere al corespondenţei interne şi externe, putem număra câteva mii de scrisori, iar numărul celor care au îndrăgit-o pe E.C. se cifrează la acelaşi nivel, aflându-se pe întreaga scară socială, de la simpli ţărani din diferite zone, studenţi şi profesori, mulţi participanţi la Cursurile de Vară de la Sinaia, până la savanţi de renume mondial, dar numai cei ce aveau legătură cu lumea artistică şi ştiinţifică. Dacă i-am evoca pe unii, i-am nedreptăţii pe alţii, şi totuşi:  Mircea Eliade, Paul Collaer, Gilbert Rouger, Ernest Ansermet, Jean Absil, André Schaeffner , Yvette Grimaud, Jean-Jaques Nattiez,  Octavian Bohociu (Germania), Prof.dr. Vera Pavlović Leposava pictoriţă (aceasta avusese un aport esenţial în recunoaşterea limbii române şi a etniei româneşti în Banatul sârbesc), Dragoslav Antoniević, Dragoslav Dević, Elly Bašić, Milica Ilijin şi întreaga pleiadă a folcloriştilor iugoslavi, Ramadan Sokoli şi Mili - soţia sa (Albania), Rayna Katzarova (Bulgaria), Alexandru Neagu (Elveţia), Yves Lenoire (Belgia), Susanne Zigler, Dr.A.Chodkowski (Polonia), Mircea Manole (Canada), Nicolas Treatt,din familia Tretiakcov (Franţa), Paul Posquin(Belgia), Benjamin Suchoff, Georgio Nataletti, Viorela Dinescu (Germania) - fostă studentă a doamnei Comişel, o compozitoare renumită şi o ferventă propagatoare a muzicii româneşti peste hotare, Dagmar Falk (Suedia), Ion Onciul (Serbia), Bože Ianučić (Velicovo-Timocul sârbesc) un excepţional viorist român, cu un imens repertoriu instrumental şi cunoscător a 20 de balade ,  şi...şi...

Întreaga ţară,dar mai cu seamă Prahova - tărâmul de suflet al cercetătoarei, unde, un erudit propagator de cultură locală, Prof. dr. Alexandru Bădulescu, directorul Muzeului Paul Constantinescu, ctitoreşte de ani buni promovarea valorilor cultural-artistice locale, prin aniversări, comemorări, aşezări de placi memoriale, festivaluri (Festivalul coral Florin Comişel), Universitatea  Nicolae Iorga (Vălenii de Munte) şi Banatul, cu oameni de frunte ca fostul primar al Făgetului, deputatul Dorel Covaci, Anca Augusta, Ion Oltean, Gelu Stan, Ovidiu Papană, Ion Căliman, primele judeţe care au sărbătorit-o pe cercetătoare în momente semnificative (Emilia Comişel şi folclorul românesc, ed. Nagard, Lugoj, 2003 ), apoi Teleormanul, Mehedinţiul, Bihorul, întreaga Moldovă, Maramureşul nu vor uita colaborările atât de fructuoase cu Emilia Comişel. O relaţie profesională dublată de o stimă şi simpatie reciprocă cu rezultate concrete de mare valoare s-a desfăşurat pe o lungă perioadă de timp între Emilia Comişel şi Prof.dr.  Francisc Laszlo de la Cluj, rezultând publicaţii bazate pe materialul furnizat de cercetătoare (Constantin Brăiloiu partizan al etnomuzicologiei fără frontiere, ed. EIKON, Cluj-Napoca, 2006). Dar nu putem, oricât ne-am strădui, să cuprindem cu uşurinţă vastitatea activităţii unui asemenea savant.

Micuţă de statură, durdulie, blondă, cu ochi albaştri limpezi, cu un zâmbet luminos şi cu o fire prin excelenţă sociabilă, veselă, deschisă şi spontană, gata oricând să dea o replică spirituală sau să spună o glumă (la care, uneori uita poanta, spre hazul şi bună dispoziţia asistenţei), să dea un sfat sau să compătimească pe cei în necaz sau suferinţă, (chiar când ea însăşi avea necazuri) conştiincioasă şi muncitoare «d’ arrache pied», cu prestanţă incontestabilă şi neîndurare întru paza adevărului şi a valorii în lumea artistică, calităţi datorate excepţionalei competenţe profesionale ce nu permitea nimănui să-i treacă pe dinainte, era imediat îndrăgită şi rămânea neuitată, mergând direct la sufletul interlocutorilor. Toţi îi doreau compania, toţi credeau că o pot solicita, şi pe bună dreptate, căci Mama mea nu refuza pe nimeni şi onora aproape 100% promisiunile făcute. Să fim mândri şi fericiţi că am avut şi mai avem asemenea Oameni, răspânditori de cultură, care şi-au pus şi îşi pun viaţa în slujba unor idealuri nobile, care au fost  şi mai sunt în stare să creeze o lume - generaţii întregi - după chipul şi asemănarea lor.

Pe data de 18 aprilie, doamna Emilia Comişel a trecut într-o altă dimensiune spirituală unde totul este lumină şi seninătate, determinare şi hărnicie întru bine şi frumos, de unde priveşte cu  îngrijorare şi compasiune, la lumea actuală în care tineretul (într-o proporţie alarmantă) este debusolat  şi are prea puţine idealuri. Fie-i veşnică amintirea !

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.