Arta • Gânduri la o aniversare

De câteva zile răsfoiesc zeci de pagini din cărţi şi reviste apărute la Târgu-Jiu, încercând să-mi limpezesc imaginea celui ce le-a scris sau făcut să existe. Căci inginerul Vasile Vasiescu, cel care şi-a sărbătorit la 7 noiembrie a şaizecea aniversare, este pe drept cuvânt o personalitate complexă, un oltean neaoş, purtător de pasăre măiastră în tainiţa albastră a sufletului. Deşi locuieşte de ani buni în capitală, unde lucrează cu sârg la Romtelecom, sufletul i-a rămas în Bălăneştiul natal, din „Gorjul cât o inimă”. După cum mărturiseşte el însuşi, strategia specială cu care cei din judeţul său îşi cultivă identitatea este “Să pleci din Gorj şi să ai a te întoarce mereu acasă.” Ţăranul de Bucureşti, cum singur se defineşte, a trimis mereu scrisori la revistele din Târgu-Jiu, relatând cu har despre cele văzute în contact cu marea artă, la sărbători ale cărţii, sau la întâlniri cu personalităţi ale timpului. A povestit cu duioşie şi despre întoarceri în universul paradisiac al satului său, istorisind convorbiri cu înţelepţii săi vecini. A avut ochii larg deschişi la tot ceea ce se întâmplă în lume, a luat atitudine faţă de greşeli şi a încercat să le îndrepte prin scrisul său.

Un prim volum pe care l-am recitit este cel intitulat Pe branţuri de sticlă, apărut în octombrie 2000 la Editura Diafora şi închinat fiilor autorului, Dan şi Paul. Sunt strânse aici 69 de texte scurte, publicate de Vasile Vasiescu în decursul câtorva luni în revista „Actualitatea Gorjului” din acel an. Textele se citesc cu mare plăcere şi este o şansă pentru cititor să le aibă la îndemână într-o carte. Autorul pendulează între registrul liric şi cel polemic. Pe de o parte i se poate aplica descrierea pe care i-o face lui Petre Pandrea, care „a excelat în vorbire şi în scris, în limba plină de ascuţişuri, fără restricţii şi cu dezlănţuiri nedisimulate a oltenilor adevăraţi” (p. 83). Pe de altă parte, nu se sfiieşte să dezvăluie aura cosmică a locurilor natale, pe care le priveşte cu ochi de artist. Pentru Vasile Vasiescu, aerul e plin de miresme de la regina nopţii sau de la florile de tei, salcâm şi corcoduş, „dimineaţa e frumoasă, limpede ca o apă bună de băut” (p. 49), „noaptea se prelinge pe geamul mânjit de amintiri” (p. 107), „stelele sunt atârnate sus de tot la streaşina căşii bunului Dumnezeu” (p. 70) „o mână de nori tineri se încură plini de ambiţie pe oglinda spuzită a cerului” (p. 139), iar prin vie, „cântau greierii cu miile, era plin de licurici şi privighetorile tocmai se deşteptau” (p. 140). Privind lucid luptele dintre partidele politice, constată că zilele de vară sunt “sufocate electoral” (p. 108),  iar „luna atârna ca o limbă de lemn” (p. 69). Istoria e “un raft dintr-o bibliotecă de ţară întors din raţiuni politice cu faţa la perete” (p. 169). Autorul deplânge soarta tristă a moştenirii lăsată de către Brâncuşi, cel pe care Gheorghe Grigurcu îl definea drept “locţiitorul local al Absolutului” (p. 49), „totemul / Părintele târgului agrojian”(p. 99) . La 21 mai 2000, Vasile Vasiescu semnala: „Ruginesc de-a valma, de vreo patru ani buni, câteva barăci de tablă ondulată, o schelă supradimensionată şi o macara mare scoasă din uz.” (p. 93) Despre Coloană, „singura avere a oraşului” (p. 133), preciza că e „închisă ca într-un lagăr de concentrare” (p. 131), iar  “În oraşul lui Brâncuşi şi în judeţul lui Arghezi, nu mai e loc nici pentru Brâncuşi, nici pentru Arghezi”(p. 108). În acest timp “Oameni de bine îşi permit să fabrice pe bandă oricâte opere de tinereţe vor”(p. 134). Constată că la Hobiţa se găseşte un “cimitir orăşenizat, cu monumente funerare de prost gust” (p. 94), iar la Muzeul de artă din capitală, operele sculptorului sunt „sechestrate în beci”. (p. 134). Dacă rânduri acide sunt îndreptate împotriva lui Radu Varia şi a celor care l-au ajutat să demoleze  Coloana,  gânduri frumoase sunt închinate Teatrului “Elvira Godeanu”, revistei „Ramuri”, formaţiei Phoenix, profesorului Titu Rădoi, criticului Radu Bogdan, scriitorilor Petre Pandrea, Gheorghe Grigurcu, Ioan Flora, Marin Sorescu, Petru Dimitriu, Nicolae Diaconu, sau artistului fotograf Vasile Blendea. Despre Constantin Blendea, “pictorul de aripi celeste”,  Nichita Stănescu ar fi  scris “cu buricele degetelor muiate în călimara sufletului atât de generos” (p. 97). Autorul aduce un frumos omagiu şi Americii care s-a lăsat cucerită de Brâncuşi (p. 179-184). Recitind volumul după nouă ani de la apariţie, constatăm că este la fel de viu şi incitant ca şi pe vremuri, aducându-ne în amintire trecutul care s-a schimbat prea puţin. O frază din volum ne oferă un indiciu preţios pentru înţelegerea demersului autorului, memorabila sa performanţă – “să putem s-o luăm mereu de la capăt, recidivând cu dezinvoltură şi speranţă” (p. 191).

Revista trimestrială de cultură “Brâncuşi”

Într-adevăr, dacă trecem în revistă activitatea domnului Vasiescu în materie de publicistică din 1996 şi până azi, constatăm că a stat în permanenţă sub semnul unui nou început şi că a “recidivat” iarăşi şi iarăşi. Revista trimestrială de cultură “Brâncuşi”, condusă magistral de regretaţii Nicolae Diaconu şi Ion Pogorilovachi între 1995 şi 2000, a beneficiat de sprijinul neprecupeţit al lui Vasile Vasiescu, ca secretar de redacţie (nr. 2/1996) şi apoi ca membru în colegiul redacţional (de la nr. 3/1996 până la nr. 4/1998). Domnul Vasiescu a publicat în revistă materiale polemice referitoare la demolarea Coloanei, cronici de expoziţii, precum şi interesante interviuri cu artişti ca Paul Vasilescu sau cercetătoare ale operei brâncuşiene, ca Marielle Tabart sau Doina Lemny. A  asigurat în permanenţă legătura între colaboratorii din Bucureşti şi redacţia din Târgu-Jiu, atât pentru revistă cât şi pentru colecţia  „Brâncuşiana”. Îmi amintesc de primele sale vizite la Arhiva Gorjan în 1996, însoţit de Nicolae Diaconu (10 aprilie), Dumitru Daba (18 aprilie), sau Ion Parhon (9 mai). Revista a apărut la timp şi fără probleme, în mare parte  mulţumită ajutorului primit de la dânsul. La 23 februarie 1996, Vasile Vasiescu a luat iniţiativa publicării unui număr unic de revistă în regie proprie. „Brâncuşi – frontiera clipei” a apărut la 15 martie, avându-l ca director de onoare pe Barbu Brezianu, şi marcând a 87-a aniversare a acestuia. Revista a fost o mare reuşită.

„Lumea gorjenească”

În iunie 1999 vede lumina tiparului  o nouă publicaţie, “Lumea gorjenească”, editată de fundaţia „Lumea gorjenească”, condusă ca director de Vasile Vasiescu. Din caseta tehnică aflăm  că tehnoredactarea era asigurată de fiul acestuia, Dan Vasiescu, iar culegerea şi corectura de Ioana Negrescu, soţia lui Vasile. Numărul 1 l-a omagiat pe Barbu Brezianu la 90 de ani, nr. 2 – iulie – a inclus interesante interviuri cu Sanda Stolojan şi Gheorghe Iliescu-Călineşti, iar nr. 3 – august – a consemnat preţioase amintiri ale Sandei Tătărescu Negropontes. După interludiul colaborărilor din 2000 la  „Actualitatea Gorjului”, Vasile Vasiescu revine în 2001 cu „Lumea gorjenească” cu apariţii în februarie şi mai. Se cuvin menţionate interviurile sale  cu părintele Ilioniu, cu Ion Caramitru, Virgil Călea şi Gheorghe Grigurcu, precum şi publicarea imaginilor din 1937 ale ridicării Coloanei. Revista “Lumea gorjenească” a editat săptămânal în anul 2002 suplimentul de cultură „Castelul de apă”, în cadrul publicaţiei „Actualitatea Gorjului”. Caseta tehnică menţionează ca editor pe Vasile Vasiescu, iar ca secretar de redacţie pe Ioana Negrescu. Au apărut 10 numere, între 8 iunie şi 14 august. În octombrie textele au fost reproduse în Castelul de apă, almanahul de toamnă al oraşului Târgu-Jiu, îngrijit de Vasile Vasiescu, şi publicat la Editura Diafora. Volumul este închinat memoriei inginerului Emil Prager şi doamnei sale, Elvira Godeanu. În fiecare supliment, editorialele erau semnate de Vasiescu. Se remarcă  interviurile sale  cu Barbu Brezianu, Maria Mihalache Blendea, Gheorghe Iliescu-Călineşti, publicarea unor corespondenţe de arhivă, tipărirea în avans a unor capitole din monografia despre inginerul Gorjan – nr. 17 din colecţia „Brâncuşiana”. Faptul că iniţiativa valorificării în scopuri culturale a Castelului de apă ridicat de inginerul Prager la Târgul Jiu nu a  avut succes nu l-a făcut pe domnul Vasiescu să se lase înfrânt. Concluzia sa este „Mergem înainte”.

„după Brâncuşi”

Noua recidivă se numeşte revista de cultură „după Brâncuşi”, editată de Fundaţia Constantin Brâncuşi, editor Vasile Vasiescu, secretar de redacţie Ioana Negrescu. „La un nou început”, se preconizează o apariţie lunară. Revista are însă doar 4 numere, între februarie şi mai 2006. În martie îl omagiază pe Barbu Brezianu la 97 de ani. Se publică texte de Nicăpetre, interviuri luate în 1994 de Doina Lemny, o recenzie la albumul Paolei Mola. La 18 februarie 2006 se lansează un nou volum, Brâncuşi versus Brâncu$i, în care Vasile Vasiescu îşi antologhează articolele publicate începând cu 1996 precum şi principalele interviuri. Volumul este închinat memoriei lui Nicolae Diaconu. Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi condusă de Aurel Antonie a asigurat editarea, Vasile Vasiescu semnează coperta, Ioana Negrescu culegerea, Barbu Brezianu prefaţa şi Ion Pogorilovschi postfaţa.

cARTul de noapte

În martie 2006, domnul Vasiescu reîncepe să trimită materiale proprii spre publicare la Târgu-Jiu. De data aceasta pentru săptămânalul de analiză politică şi actualitate culturală “Polemika”. Cele 42 articole apărute în revistă între 30 martie 2006 şi 1 februarie 2007 vor fi retipărite în iunie 2007 într-o carte intitulată cARTul de noapte, la Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi cu o postfaţă semnată de Grigore Smeu. Reluând lectura volumului, te frapează picturalitatea descrierilor oraşului, la concurenţă cu peisajele de la ţară. Citim:  „Seara se lasă peste oraş ca o umbră umedă desenată stângaci pe peretele unui vagon de metrou.” (p. 46)  „Afară, ne întâmpină o ploaie măruntă de toamnă, fărâmiţând cu metodă lumina ştearsă a unei după-amieze obosite ca un obraz întunecat./.../Dinspre marginea oraşului năvăleşte noaptea.” (p.188) Dar şi „Soarele rămăsese atârnat între franjurile unui nor alburiu.” (p.185) „Soarele încalecă încet culmea pădurii” (p. 141) sau „luna spânzură deasupra noastră ca o limbă de ceas” (p. 141). Autorul textelor este sensibil la miresmele din natură. Doreşte “S-avem o ţară bogată, amirosind tare a floare de corcoduş.” (p. 34) Observă că „Te trăsneşte mirosul dulce al florii de salcâm” (p. 56) sau că „Miroase frumos a floare de tei” (p. 56). Afirmă că „Miroase a linişte şi a păsări de vis” (p. 53) dar şi că „Miroase a iarbă uscată” (p. 141). Ne amintim că şi Brâncuşi în definiţia patriei enumera la sfârşit „ierburi verzi, ierburi uscate” ... Vizitele autorului la Veneţia, Nisa sau Milano prilejuiesc rememorări remarcabile, presărate cu referiri la marea artă. Villefranche-sur mer i-l aduce în minte pe Brâncuşi, găzduit cândva acolo de Duchamp. Găsim în volum omagierea lui Barbu Brezianu la 97 de ani, a lui Grigurcu la 70, dar şi comemorarea unui an de la pierderea lui Nicolae Diaconu. Sunt prezente relatări despre  lumea lui Constantin Blendea  „într-un albastru infinit” sau despre colecţia Ligia şi  Pompiliu Macovei, descrierea lucrărilor Silviei Radu, ale Valentinei Boştină sau ale Gabrielei Cristu Sgarbură. Nu lipsesc competente referiri la premiere teatrale sau la meciuri de fotbal, în Târgul cu Panduri. Autorul deplânge manelizarea lui Brâncuşi (p. 35), soluţiile peisagistice defectuoase şi faptul că la Muzeul Naţional de Artă artistul “se sufocă fără aer şi fără vizitatori într-un spaţiu colorat şi aseptic”.(p. 142) Menţionează târgurile de carte, vernisajele, vizitele fiilor Gorjului, dar şi expoziţiile cu tiraje moderne ale fotografiilor brâncuşiene sau emisiunile filatelice după operele sale. Referirile la politică nu lipsesc. Cităm : “Luminitza, potenţial brand pentru o Românie aflată încă la capătul tunelului.” (p.79)

După Brâncuşi, 13 întâlniri provocate de Vasile Vasiescu

Neobosit, Vasile Vasiescu iniţiază un nou supliment cultural la 30 ianuarie 2008. În săptămânalul Polemika apar 13 numere cu tot atâtea editoriale semnate de redactorul-şef, Vasile Vasiescu. Acesta ia atitudine faţă de impostura lui Botar şi faţă de literatura găunoasă în materie de Brâncuşi, deplânge pierderea lui Barbu Brezianu şi a lui Nicăpetre, readuce în memorie texte semnate de clasici ai exegezei brâncuşiene. La 26 martie 2009, la Librăria Cărtureşti se lansează volumul După Brâncuşi, 13 întâlniri provocate de Vasile Vasiescu, cuprinzând articolele din 2008. Tomul este închinat memoriei lui Barbu Brezianu. Revista „Polemika” mai găzduieşte două suplimente, la 6 şi 13 martie 2009, nr. 14 marcând 70 de ani ai subsemnatei şi nr.15 omagiindu-l pe Barbu Brezianu la centenar.

Ce ne mai pregăteşte oare domnul Vasiescu?

Din cele relatate mai sus se desprinde cred imaginea unui oltean neaoş, minunat familist, preocupat de treburile cetăţii, cu o largă deschidere faţă de artă şi cultură, generos şi doritor să împărtăşească şi altora din cele ce ştie. Îi mulţumim pentru toate şi-i dorim ani mulţi şi fericiţi, în care să ne uimească din nou cu proiecte minunate!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta