Arta • Implozia structurii piramidale a infinitei zevzecii

Prăbuşirea actualului sistem social devine din ce în ce mai observabilă cu ochiul liber. Colaps economic, criză mondială, concedieri masive, foamete, crime, îndobitocire în masă, teama zilei de mâine, sinucideri tot mai numeroase, etc. Ca şi când nu ar fi de ajuns, calamităţi naturale tot mai frecvente distrug adăposturi pe arii extinse şi ia vieţi, în timp ce boli din ce în ce mai grave şi mai greu de vindecat îşi fac simţită prezenţa pretutindeni.

”Programul rabla” s-a extins

Ca atare, ”programul rabla” s-a extins la nivelul societăţii, dar cel mai de cuviinţă s-a găsit aplicarea acestui program doar la maşini, deşi piesele defecte ale acestora sunt mai uşor de depistat, de confecţionat şi de înlocuit, decât cele dintr-un sistem social cu un puls tot mai slab, aproape putred. Dar cu toate acestea, se preferă înlocuirea întregului ansamblu, respectiv a maşinii-rablă, cu o maşină nou-nouţă. Ce ar fi dacă s-ar aplica acest program şi în structurile sociale?

Unde a dus datul din coate?

Să pornim de la ceea ce vedem zi de zi şi ceas de ceas, pretutindeni. Nu mai este o noutate că cine dă din coate ajunge tot mai sus, în vârful piramidei escrocilor. Dar să urmărim cum stau treburile. Să privim două piramide aşezate una cu vârful în sus, alta cu vârful în jos, adică una cu ”picioarele” pe pământ şi ”cu capul în nori”; alta ”cu capul în nisip” şi ”cu fundul în sus”. Să înţelegem că... Constatăm că nu mai înţelegem nimic... Dar... totuşi, noi ştim că în structura piramidală, cei mulţi şi oropsiţi de soartă stau la baza piramidei,  iar ”aleşii” se găsesc din ce în ce mai sus şi într-un număr tot mai restrâns. Ei ar trebui să fie liderii, capetele luminate care să conducă popoarele către prosperitate, dar constatăm că în loc să se întâmple aşa, cum ar fi firesc, se întâmplă exact pe dos.

Sistem de valori inversat

Pun banii în plic şi pornesc în căutarea unui job. Consistenţa plicului mă propulsează direct în vârf. Nu trebuie să ştiu să scriu, să citesc, nu trebuie să ştiu să socotesc, nici să gândesc, nici să muncesc. Sunt un non-conformist! Nu respect nimic şi nu am niciun dumnezeu! Nici legi, nici morală, nici profesionalism! Şi nici bun simţ! Am toate drepturile, dar nicio obligaţie. Aşa că fac doar ce vreau fără să mă tragă nimeni la răspundere! Mi s-a oferit şansa vieţii mele! Aceea de a arăta ce dobitoc sunt. Şi, evident, trebuie să profit din plin de ea. Oricine poate desluşi acum imaginea reală a celui ce am devenit eu, contribuind la ”construcţia” actualei societăţi în care trăiesc şi mă manifest.

Defecte tot mai greu de ascuns

Eu şi cu gaşca mea batem mingea pe maidan toată ziulica. De acolo se observă multe lucruri, unele mai ascunse, altele mai la vedere... Este locul cel mai propice să constaţi tot ce se întâmplă în jurul tău. Timp să ai! Cum de-nvăţat n-ai chef, de muncă nu, de slujbă nu, ce să faci? Bei, fumezi, te droghezi, măcar astea îţi mai ia minţile şi îţi mai alină necazurile şi durerile... cu şcoala tot mai puţin, că nu se mai face carte, nici nu mai găseşti loc de muncă. Chiar dacă sunt analfabet iau certificat de competenţă lingvistică cu nivel cel puţin mediu, ce mai, sunt un om adevărat, din cap până-n picioare! Şi atunci, la ce bun? Profesorii se prefac că ne învaţă, noi ne prefacem că învăţăm, viaţa trece, dăm cu jula, facem rost de mălai şi hopa, mai avem doar un pas până să ajungem în corpul de elită al piramidei. He, he, taică, numai un orb nu le-ar vedea şi numai un prost nu le-ar înţelege dedesubturile. Totul este să le poţi demonstra veridicitatea. Şi nu aşa oricum, ci doar cu dovezi scrise, că altfel consideră justiţia că nu sunt probe suficiente şi clasează dosarul. Că şi cu legile astea, ce să mai zici? Este cineva interesat să le aplice? Sau să le schimbe pe cele care favorizează şi facilitează ilicitul? Neee, ar fi prea mult să cerem justiţiei să fie justiţie. Să nu-şi mai dea baderola jos de la ochi? Ori a orbit de-a binelea, în timp?! Dar ar fi şi mai mult, să cerem omului să devină iarăşi om. Toate interesele se rezumă la relaţii şi la bani. Cu cât ai mai multe relaţii şi bani, cu atât poţi ajunge mai sus şi mai repede în vârful piramidei. Este tot ceea ce mai contează!

Cu un picior în groapă sau cu amândouă?

Ssst! Da’ ce, crezi că trăieşti în democraţie şi poţi să te apuci să strigi în gura mare ce vezi?! Oleu, taică, nicidecum, dacă vrei să mai ai zile liniştite în viaţa ta, că altfel te trezeşti într-o vâltoare de tip mafiot, care te filează şi începe o hărţuire la limita imposibilului, urmăriri periculoase, cu urmări vizibile pe figura-ţi desfigurată, cu uneltiri ticluite aşa de bine, încât toţi manipulaţii din jur ajung să îi creadă pe cuvânt, mon cher, pe manipulatori. Cel mai de folos lucru îţi este să ştii să citeşti printre rânduri, fiindcă într-o astfel de societate îndobitocită nu mai ai loc decât pentru o atenţie mărită şi la mersul pe stradă că dacă, hop, ai pus piciorul greşit, pac, ţi-ai scrântit glezna în vreo gropană de pe drumurile proaspăt asfaltate şi îngăurite de iarna care trece biruitoare peste noi. Şi noi care ne credeam aşa de deştepţi că putem controla natura! Vise, taică, vise! Cel puţin natura umană de-am reuşi... Vorba lui Einstein: ”Două lucruri sunt infinite în lumea asta: universul şi prostia. De primul nu sunt aşa de sigur”.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta