Arta • In memoriam Carmen Adela Frăţilă-Iacov

Carmen-Adela Frăţilă-Iacov s-a născut la 24 aprilie 1960, în Bucureşti. De mic copil s-a simţit atrasă de tainele muzicii, iar primii paşi în domeniul muzical i-a făcut tot la Bucureşti. După absolvirea Liceului de Muzică ”George Enescu” din capitală, secţia vioară, a devenit studentă a Conservatorului ”Ciprian Porumbescu”. O studentă îndrăgită de colegi şi de profesorii săi. Aceştia, printre care şi Irina Odăgescu-Ţuţuianu, deplâng tragica dispariţie prematură a violonistei. Soneria Liceului de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu a sunat pentru acest om deosebit pentru ultima dată pe 31 martie 2010, când elevi şi profesori au condus-o pe ultimul drum. ”Profesor şi coleg de excepţie al catedrei de vioară a Liceului de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu, Carmen-Adela Frăţilă-Iacov, dincolo de pregătirea temeinică în specialitate, materializată prin numeroase premii naţionale şi internaţionale la concursuri şi olimpiade şcolare, era un suflet nobil, plin de bunătate, cu o educaţie aleasă, cu o voce caldă, blândă, ce nu s-a auzit niciodată pe un ton nepotrivit, nici faţă de elevii săi, nici faţă de colegii săi. O fire săritoare, gata să ajute pe oricine”. Aşa o caracterizează în asentimentul tuturor, prof. Bebe Cetean, colegul său şi bun prieten al familiei care, în încheierea discursului inecat in lacrimi, a mai putut spune doar atât: ”Adio, Carmen!” ”Pe data de 25 aprilie va fi primul concert al Lyrei în care ea nu va mai putea cânta alături de colegii săi! Pentru că ea va fi alături de alţi colegi şi va cânta în orchestra îngerilor”, a subliniat domnul Viorel Gîrbaciu, director al Şcolii Populare de Artă, după ce îşi făcuse o intrare cu impact puternic, meditativ, cu câteva versuri din finalul poeziei ”Moartea lui Fulger”, de George Coşbuc ...

Şi clopotele-n limba lor
Plângeau cu glas tânguitor;
Şi-adânc, din bubuitul frânt
Al bulgărilor de pământ,
Vorbea un glas, un cântec sfânt
Şi-nălţător:

...........................................

Din codru rupi o rămurea

Ce-i pasă codrului de ea?

Ce-i pasă unei lumi întregi

De moartea mea?

”Măcar acum, continuă dl. Viorel Gîrbaciu, gândindu-ne la sufletul bun şi frumos al colegei noastre, Carmen, să medităm mai adânc la faptul că trebuie să renunţăm o dată pentru totdeauna la ură, invidie, răutate, duşmănie, la cuvintele aruncate fără sens, care fac atâta rău în jur, şi măcar de dragul ei să ne liniştim sufletul şi să ne gândim că suntem oameni”...

Soţul său, domnul Ştefan Frăţilă-Iacov, directorul Cercului Militar Târgu-Jiu, se întreabă nedumerit şi stins de durere: De ce??? De ce??? De ce??? Nu împlinise încă 50 de ani... toate cifrele sunt rotunde. 20 de ani de căsnicie, ar fi împlinit 50 de ani luna viitoare, 2010, 28 martie şi culmea... de Florii... aşteptam Sfintele Paşti...

Şi îmi răsună în minte alte cuvinte din poezia lui George Coşbuc: ”Nu cerceta aceste legi, că eşti nebun când le-nţelegi”...

 

Eugenia-Liliana ŞTEFĂNESCU

 

”Cel ce-i plin de bunătate intră în sfânta cetate”

Să ne ierţi, Carmen dacă în noi încă mai respiră miasmele unei vieţi în care am învăţat doar să ne facem rău. TU N-AI SUPORTAT ! Ştiai să cânţi aşa cum ştiai să fii bună, frumoasă şi mai ales adevărată în plăsmuirea sufletelor. De aproape 30 de ani ai străbătut acelaşi coridor, ai mângâiat sufletul copiilor cu muzica sufletului tău iar Dumnezeu te-a chemat la El presărându-ţi peste noi umbra luminoasă: cele peste 100 de premii naţionale şi internaţionale pe care le-ai adus şcolii, armoniile corale, orele de teorie, grupa de preşcolari la care lucram împreună, serile muzicale la cenaclul „Columna”, vremurile noastre de stagiari. Când dirijai, modelai până şi aerul cu mâinile tale! La noi ai venit de departe, pentru că în vremuri de mult apuse, numele tău însemna cântec, sunet, poezie, inscripţie, proorocire, lege, rugăciune, vrajă, carmen-carminis. Ai răsuflat odată cu florile Floriilor, zi în care se cântă:

Cel ce-i plin de bunătate

Intră în sfânta cetate.

Vrând ca să dea mântuire

Şi de toate izbăvire.

Odată, când ne vom întâlni, povestea noastră va fi doar o dezvinovăţire, pe când tu te vei auzi ca un cântec, sunet, poezie, inscripţie, proorocire, lege, rugăciune, vrajă, carmen-carminis.

Tu n-ai plecat! Doar te odihneşti puţin! Ai tăcut, vioara noastră !

 

Mihaela-Sanda POPESCU

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.