Arta • Lira târgujiană, un cântec pentru Carmen

Duminică, 25 aprilie, la sala teatrului „Elvira Godeanu”, a avut loc concertul Lirei târgujiene. Viorel Gârbaciu, directorul Şcolii Populare de Artă din a cărui iniţiativă,  Lira târgujiană a reînviat în decembrie 2005, împreună cu membrii orchestrei, a depus florile recunoştinţei pentru colega şi prietena noastră, Carmen Frăţilă-Iacov care, în 24 aprilie, şi-ar fi aniversat 50 de ani de viaţă.  „Ai răsuflat odată cu florile Floriilor, zi în care se cântă: Cel ce-i plin de bunătate / Intră în sfânta cetate”. Dumnezeu s-o odihnească şi să-i ierte Dumnezeu pe toţi cei care au rămas mai jos decât conştiinţa!

Într-un moment de adâncă reculegere, orchestra, sub bagheta dirijorului Florin Berculescu a interpretat celebrul Adagio de Tomaso Albinoni. Această piesă are o istorie controversată: descoperită sub dărâmăturile bibliotecii din Dresda, după cel de-al doilea război mondial, va fi  reconstituită de Remo Giazotto după un fragment al părţii lente din trio sonata, în sol minor. Lui Albinoni îi aparţin: linia basului şi 6 măsuri din temă, îl „recompune” în 1945, existând voci care consideră că Adagio nu mai aparţine lui Albinoni. „Istoria” controverselor muzicale continuă cu  Anotimpurile lui Antonio Vivaldi. Contemporan cu Bach şi Albinoni  (poate şi din acest motiv, Albinoni  îşi spunea „dilletanto veneto” – diletantul veneţian) Vivaldi se impune prin programatismul concertelor sale. Antonio Lucio Vivaldi se naşte la Veneţia 4 martie 1678  şi se stinge din viaţă la Viena, la 28 iulie 1741. Peter Ryom – muzicologul danez născut la 31 mai 1937  cataloghează până în 1977,  768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene, cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite. Cele 4 Anotimpuri sunt primele din ciclul de 12 concerte, Opus 8, Il cimento dell armonia e dell invenzione — « Confruntara dintre armonie şi invenţie ». Anotimpurile sunt publicate la Amsterdam în 1725, la editura lui Michel Le Cène, deşi se pare că data apariţiei este 1723. Prima reprezentare: Paris 1728 în cadrul Concertelor Spirituale, după care prima reluare este în 1921;  prima înregistrare – 1942; în 1950 are loc afirmarea deplină a concertelor:  Louis Kaufman – solist,  dirijor - Henry Swoboda.  Concertul nr. 1 în Re major, Op. 8, catalog R(yom)V 269 - "Primăvara" ( Allegro, Largo, Allegro Pastorale) este interpretat de Ilie Cealâcu, cu sensibilitate şi profesionalism. Pentru fiecare „Anotimp” a fost  scris câte un poem iar  tabloul poetic corespunde fiecărei mişcări.  Concerto No. 2 în G minor, Op. 8, RV 315, "Vara", îşi desfăşoară tablourile sonore, în aceeaşi inspirată interpretare:partea I:  Allegro non molto – Allegro: În anotimpul ars de soare, / toropeala cuprinde şi turmă şi păstor,  pinul e jăratec. / Cu voci pierdute, încă se aud  şi cucul, turtureaua şi scatiul. / Zefir adie blând, dar deodată, năpraznicul Boreu caută pricină-n vecini: păstorul se-nspăimântă de furia furtunii (destin să fie oare?); Partea a II-a:  Adagio - Presto – Adagio: Suflarea-i vlăguită / Odihna nu încape./ Doar spaimă de mândria unui fulger, Ca un blestem, în roiuri se adună şi muşte ţi tăuni… Partea a III-a. Presto:Nimic nu-i vis, adevărate spaime, din cer răzbate grindina – secure, Peste coroana vie de pădure. Versurile îi sunt atribuite lui Antonio Vivaldi.
În finalul concertului, am ascultat, Dansuri populare româneşti" din creaţia lui Bela Bartok. Compuse iniţial pentru pian şi transcrise pentru orchestră în 1915.  Bela Bartok s-a născut la  25 martie 1881, la Sânnicolau Mare  şi se stinge din viaţă la 26 sept. 1945, la New – York. Bartok şi-a îndreptat atenţia către originea muzicii, în timp ce inventatorii de sisteme se luptau cu „originalitatea”. Trăieşte în epoca modernismului muzical, epocă în care folclorul popoarelor devine sursa de împrospătare a limbajului muzical şi se dedică cercetării folclorului împreună cu bunul său prieten, Kodaly Zoltan. Încă din 1903, compusese o mare lucrare orchestrală, „Kossuth”, inspirată din folclorul ţiganilor, folclor care atrăsese atenţia lui Liszt. Primele sale lucrări vor cunoaşte influenţa lui Brahms şi Dohnanyi. Devine adeptul curentului naţionalist ungar din acea vreme. Străbate satele ungureşti şi româneşti în căutarea folclorului autentic. Fusese impresionat de modul în care Debussy  transpusese folclorul spaniol într-o nouă Iberie. Folclorul cunoştea deja două orientări preluate din cercetările antropologice: evoluţionismul (criteriul fiind timpul de evoluţie) şi difuzionismul (după dimensiunea spaţio-geografică). Bartok adoptă difuzionismul, lansează noţiunea de specific naţional şi studiază folclorul comparat. Realizează o culegere de 3400 melodii româneşti, 3000 melodii slovace şi 2700 melodii ungureşti.  Pentru că numărul cel mai mare nu a fost de melodii ungureşti, Bartok e acuzat că a trădat cauza naţională.
Concepţia dirijorală a lui Florin Berculescu, Măiestria interpretativă a solistului Ilie Cealâcu, înscriu prezenţa Lirei târgujiene în evenimentele culturale de înaltă ţinută, dovedind vocaţia culturală a oraşului nostru. Brâncuşi spunea:  Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari. Sau: Eu văd această Pasăre de aur foarte departe - la o sută de kilometri depărtare şi de o asemenea măreţie, încât să umple întreaga boltă cerească.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta