Arta • „LUCIAN BLAGA – SOLSTIŢIUL SÂNZIENELOR” (Editura “Măiastra”, Târgu-Jiu, 2010)

Destinul literar al profesorului târgujian dr. Zenovie Cârlugea s-a format şi dezvoltat timp de peste trei decenii în preajma marelui nostru Blaga, geniu tutelar al sec. al XX-lea,  precum fusese Eminescu pentru secolul precedent, după mirabila previziune a lui Constantin Noica.

În tot acest timp, de la o teză de licenţă proiectată în spiritul tematismului richardian, susţinută la Literele bucureştene cu un Eugen Simion întors recent de la un stagiariat la Sorbona (Poezia lui Lucian Blaga, eseu critic, 1995), dl Cârlugea a perseverat, către gradul I, tot cu o cercetare asupra universului artistic blagian, pentru ca în 2004 să-şi susţină, la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu”, o masivă şi foarte documentată teză de licenţă asupra întregii opere (îndrumător: criticul literar Mircea Tomuş), tipărită apoi sub titlul “LUCIAN BLAGA. Dinamica antinomiilor imaginare” (Ed. Media Concept, Sibiu, 2005). A urmat o carte-mozaic LUCIAN BLAGA – studii, eseuri, comunicări, evocări & interviuri, comentarii critice (2006), lansată la a XV-a ediţie a Festivalului Internaţional “Lucian Blaga” (Sebeş-Alba Iulia, 2006).

De data aceasta, autorul ne face o reală şi plăcută surpriză: îşi propune un documentar, deloc sentimental, pe tema aşa-numitelor «Muze» cunoscute de poet de-a lungul ultimelor două decenii de viaţă, mai exact din 1941 (de când datează legătura cu Domniţa Gherghinescu-Vania“ din Cetatea Braşovului), înaintând apoi prin timp cu studenta italienistă de la Sibiu, Coca Rădulescu, existenţa fulgerător de tragică de  prin anii 1945-46, din viaţa poetului, după care, revenind la Cluj, poetul cunoaşte alte două «muze»: pe învăţătoarea preoteasă Eugenia Mureşanu (soţia renumitului protopop al Clujului, familia rămânând aici în timpul Diktatului de la Viena şi dedicându-se unei opere de rezistenţă prin cultură şi spirit) şi mai apoi pe medicul stomatolog Elena Daniello (n. 1910), soţia unui ilustru profesor doctor şi academician, care vor deveni în 1951, la Gura Râului, naşii de cununie ai lui Dorli şi cuscrii familiei Blaga. Mult mai delicată ca „evocare”, această ultimă secvenţă din viaţa sentimentală a poetului, - care a dat roade de un înalt nivel ideatic şi de superbă transfigurare artistică, identificate cu multă atenţie în poezia amestecată a ultimelor cicluri,- este încă în mişcare şi neaşezată, căci Elena Daniello încă trăieşte, unele aspecte rămânând desigur a fi clarificate (autorul îşi cere, în preliminariile lucrării, în caz că nu va fi întotdeauna pe placul unor persoane apropiate poetului,  asumându-şi ipotezele critice de aici şi logistica realizării lucrării în ansamblu).

Cartea LUCIAN BLAGA – Solstiţiul sânzienelor este, în linii mari, o carte-omagiu adus cunoscutelor «muze» blagiene, de Mărţişor 2010, dar şi un documentar minuţios de critică şi istorie literară în delicatul demers al identificării textelor de referinţă pentru fiecare perioadă în parte.

Într-un cuvânt lămuritor “Carmen amoris” suntem preveniţi asupra tezei morale de la care pleacă şi pe care o susţine întreaga lucrare referitoare la “darul de a stimula” al femeilor din preajma poetului, înţeles de soţie şi semeni, ceea ce a constituit cadrul ambiant şi vital fără de care opera nu s-ar fi născut în acest freamăt imagistic şi sufletesc.

În realizarea cărţii sale, pe care o are în vedere de cel puţin doi-trei ani, dl Cârlugea a luat legătura cu oameni din apropierea poetului, cu fiica acestuia Dorli Blaga, cu critici şi istorici literari (între care sunt de amintit Ovidiu Drîmba, Gh. Grigurcu, Mircea Popa, Mircea Tomuş ş.a.) care l-au cunoscut, dar şi cu mulţi alţi iubitori ai operei blagiene, adunând mărturii, documentare, material iconografic, în general tot ceea ce l-ar putea ajuta să realizeze o monografie de acest fel, cam de pionierat în cultura românească.

Cartea a fost supervizată, încă de la prima listare a ei, de maestrul Ovidiu Drîmba, president de onoare al trimestrialului de cultură care apare la Târgu-Jiu, Portal-MĂIASTRA (2005-2010), a cărui prezentare pe coperta a IV-a spune totul, cu eleganţă şi autenticitate:

«Autor a trei cărţi substanţiale şi de succes (Dinamica antinomiilor imaginare din 2005 proiectează viziunea cea mai cuprinzătoare asupra operei literare blagiene), poet, brâncuşiolog şi dacolog cunoscut, fondator şi de cinci ani coordonator al uneia dintre cele mai importante reviste literare şi de cultură: „Măiastra” – dedicată în principal celor patru Puncte Cardinale ale spiritualităţii româneşti: Eminescu, Blaga, Arghezi, Brâncuşi, - istoricul şi criticul literar prof. dr. Zenovie Cârlugea îmbogăţeşte acum bibliografia Poetului „Domniţelor” şi al „Epitafului pentru Euridike” cu o valoroasă surpriză: o carte încântătoare care îl prezintă, pentru prima oară exclusiv, în ipostaza de poet al iubirii, pe cel pentru care „O fată frumoasă e o fereastră prin care privim în Paradis”, iar „Speranţa secretă când despoi un trandafir este de a găsi sub petale un trup de fată…”

Şi ca poet al iubirii, Lucian Blaga este un spirit de esenţă eminamente goetheeană. La fel ca pentru Faust, şi pentru Poetul nostru concluzia întregii sale vieţi a fost: Eternul-Feminin / Ne înalţă-n tării.” // “Das Ewig-Weibliche / Zieht uns hinan!”. – Şi autorul prezentei cărţi, fără precedent ca gen în literatura noastră, expune, cu rigoarea perfectă a cercetătorului literar, şi portretizează, cu fineţea de tuşă a poetului, succesiv, cele cinci „poveşti de dragoste” ale lui Lucian Blaga, trezindu-le la viaţă pe cele cinci muze, fiecare aducând cu sine grupajul de poeme pe care le-a inspirat fiecare.

O investigaţie critică minuţioasă şi subtilă. O lectură captivantă. Un cald omagiu Poetului îndrăgostit, memoriei muzelor lui, iubirii şi Eternului Feminin.»

Subscriem cu toată încrederea la această frumoasă şi exactă prezentare.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta