Arta • Me and My Girl, un Musical-Hall Live de senzaţie

Piesa de teatru ”Me and My Girl”, pusă în scenă de regizorul italian, Achille Roselletti, a cărei premieră a avut loc către sfârşitul lunii ianuarie, se dovedeşte a fi un succes repurtat! În mai puţin de o lună de zile, toate reprezentaţiile acestei piese de teatru s-au jucat cu sala plină până la refuz. Un vis devenit realitate pentru trupa de actori a Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu”.

 

Renaştere culturală

 

Să fie cultura judeţului Gorj în plină renaştere, într-o perioadă de acută criză economică mondială? Oraşul Târgu-Jiu doreşte parcă să aducă un omagiu celui ce a fost sculptorul Constantin Brâncuşi şi să poarte mai departe stindardul culturii gorjeneşti.

După înfiinţarea filarmonicii târgujiene, după festivalurile de folk şi muzică populară organizate în municipiul nostru, precum şi a multor alte acţiuni cultural-artistice susţinute graţie edililor noştri, iată a că a venit şi rândul artei dramatice să îşi facă simţită prezenţa! Un proiect îndrăzneţ, lansat în stil elegant, încrezător, efervescent: un musical-hall de excepţie, ”Me and my girl”.

 

Suflet de artist

 

Talent, pasiune, forţă, echilibru, dăruire de sine, multă, multă muncă şi seriozitate, iată doar câteva cuvinte care ar caracteriza trupa de actori a Teatrului Dramatic ”Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu.

În rolurile principale îi regăsim pe Cosmin Brehuţă (Bill Snibson) şi Mădălina Ciobănuc (Sally Smith). În rolul lui Sir John Tremayne, pe chiar directorul teatrului, dl. Marian Negrescu, interpretând un rol pozitiv, întruchipând idealul uman, un rol haios, plăcut publicului. Rolul ducesei de Dene, i-a revenit actriţei Mariana Ghiţulescu, avocatul fiind nimeni altul, decât Ion Alexandrescu; Cristian Naum, a interpretat rolul lui Gerald Bolinbroke, iar Pompiliu Ciochia, rolul lui Cockney-Lambeth, aceşti actori fiind şi profesori de artă dramatică la Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu”, ca şi Cosmin Brehuţă.

 

Subiectul piesei

 

Două lumi aflate la polul opus – săracii neciopliţi, non-conformişti şi bogătaşii manieraţi, conservatori - se întâlnesc în casa lordului Hareford, printr-o conjunctură bizară. Tânărul Bill Snibson, crescut într-un cartier rău-famat din Londra, cu veleităţi de hoţ, trebuie să se adapteze pretenţiilor unei lumi nobile.

O poveste de dragoste dintre doi tineri săraci, Bill Snibson şi Sally Smith, este pusă la grea încercare. El se dovedeşte a fi de rang nobil, ca unic fiu al lordului Hareford, ea rămâne o fată a străzii. El este chemat de către ducesa de Dene să locuiască la castel şi să moştenească întreaga avere a răposatului său tată, lordul de Hareford. Ducesa îi impune lui Bill să încheie relaţia cu iubita sa, Sally, considerând-o de acum ca nepotrivită pentru rangul său. El se află într-o continuă luptă cu mentalitate decesei, în numele iubirii sale. Însă intervenţia binevoitoare a lui Sir John, de a o ajuta pe Sally să devină o lady, plătindu-i lecţiile necesare - iniţiativă rămasă secretă până la finalul piesei - îi va ajuta pe cei doi îndrăgostiţi să depăşească obstacolele apărute în calea iubirii lor.

Cine va învinge în lupta iscată între cele două lumi? Bogăţia sau dragostea? Descoperiţi la vizionare...

 

Momente muzicale reuşite

 

Toate pisele muzicale sunt interpretate în limba engleză - datorită celebrităţii lor - punând la încercare dicţia actorilor, care par a fi născuţi pe Broadway, când îi priveşti desfăşurându-se live cu dezinvoltură, naturaleţe, siguranţă de sine.

Farmecul duetului în paşi de step, prezentat de cei doi actori din rolurile principale cu graţie, într-o sincronizare perfectă, se datorează şi pantofilor special confecţionaţi pe care aceştia îi poartă în timpul dansului.

Momentul muzical solo al eroinei principale reprezintă punctul culminant al piesei, timp în care este urmărită de reflector. Considerând că îl iubeşte prea mult pe Bill, Sally decide să plece departe de iubitul său, pentru a nu fi o piedică în viaţa lui, din cauza rangului ei social.

 

Complexitatea piesei

 

Muzică, dans, poezie, comedie, fapte reale, într-un decor adecvat. Cum subiectul piesei are ca punct de referinţă anul 1925, decorul încearcă să păstreze linia modei de atunci, ca şi a obiectelor folosite: maşina abia inventată, chibritul pentru aprins ţigara, costumaţia, limbajul, comportamentul, gestica...

O multitudine de elemente care se îmbină într-o singură piesă, denotă o gândire amănunţită, foarte bine asamblată, conferind complexitate spectacolului. Mereu cauţi cu privirea câte ceva: un nou costum, un nou dans, o nouă secvenţă interpretativă. Asculţi  tonul în care se derulează scenele, încerci să înţelegi tâlcul vorbelor, apoi treci repede la reţinerea liniei melodice, străduindu-te să îţi traduci şi să înţelegi textele din limba engleză.

 

Ochiul spectatorului

 

Pe scurt, e un spectacol care te ţine în priză preţ de aproape trei ore fără să te plictisească, fără să te obosească. Doar stimulându-ţi senzorii căutării de noutăţi. Nu poţi spune că eşti pe punctul de a te plictisi, că intră în joc vocea povestitorului, ori se schimbă un decor, scena, actorii, costumaţia. Vorbim de un spectacol în care muzica alternează cu dansul, limba română cu limba engleză, seriozitatea cu comedia, succesiunea scenelor fiind de o fină eleganţă. De la maniera de intrare a actorilor în scenă, până la fericitul deznodământ, totul denotă măiestrie, stil, rafinament.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.