Arta • Sorin Buliga: „Îi suntem datori lui Brâncuşi şi trebuie să avem grijă de operele sale”

„Brâncuşologia este un domeniu al istoriei şi criticii de artă. Şi asta pentru că Brâncuşi a fost extraordinar de complex. El a fost universal, exista tendinţa puternică a omului renaşterii, a omului care vrea să cunoască tot. Brâncuşi a trecut parcă şi de această sferă, pentru că a fost şi un cercetător al sacrului, al nevăzutului. Ca să poţi să îl înţelegi pe Brâncuşi, trebuie să mergi pe urmele lui. Să iubeşti folclorul românesc, să ai capacitatea de a pătrunde în lumea artei indiene, a celei moderne, practic trebuie să ai pasiuni comune cu marele sculptor”

Rep: „ Brâncuşi nu este promovat nici măcar la el acasă”…cu această părere a plecat jurnalistul Ion Cristoiu, săptămâna trecută, din judeţul Gorj. Cum comentaţi dumneavoastră afirmaţia?

 

Sorin Buliga: Marele sculptor este promovat şi la el acasă, şi la nivel naţional şi de ce nu, chiar peste hotare. La el acasă, Constantin Brâncuşi este mediatizat prin tot mai multe modalităţi. În primul rând, prin intermediul manifestărilor „ Brâncuşi” şi putem să exemplificăm prin manifestarea „ Brâncuşiana”, prin intermediul lansărilor de carte „ Brâncuşi”. Să nu uităm nici de evenimentele de la Paris, prin care practic am scos oraşul Târgu Jiu în lume. Totodată la Centrul pentru Cultură şi Artă „ Constantin Brâncuşi”, există o mediatecă, unde se prezintă filme despre viaţa şi opera sculptorului. Vin numeroşi turişti, clase de elevi, grupuri de studenţi, cărora le arătăm tot ceea ce înseamnă Constantin Brâncuşi.

 

Rep: Alte forme de popularizare…

Sorin Buliga: Să nu uităm de camerele video care transmit continuu imagini din zona celor trei opere, imagini preluate uneori chiar de TVR1. Apoi site-ul primăriei. Găsiţi acolo un text, un istoric detaliat al construcţiei acestui ansamblu monumental. Plăcuţele din Parcul Central şi cele din Parcul Coloanei Infinitului, puse în această vară, oferă şi ele suficiente informaţii turiştilor. De asemenea, revista „Brâncuşi”, care este cea mai bună revistă din judeţ, din punct de vedere cultural. Şi aceasta este o formă de popularizare.

 

Rep: Ar fi posibil, ca într-un viitor nu foarte apropiat, ci unul imediat, să avem, la intrare în Parcul Central, un magazin cu suveniruri?

 

Sorin Buliga: De la începutul lunii aprilie 2009 şi până la jumătatea lui octombrie, a aceluiaşi an, am avut în parc un punct de vânzare, cu multe astfel de obiecte, printre care pliante, vederi, plachete, imagini, căni , brelocuri sau insigne. Magazinelor din oraş nu le poţi impune acest lucru. Pentru a aduce suveniruri, trebuie în primul rând să găsească producătorii şi în cel de-al doilea rând să aibă drept de copywriter de la Visarta. Acest lucru este foarte dificil de realizat. Noi am obţinut acest drept de la firma Visarta. Ei ne-au pus un procent de 8%, pentru dreptul de autor, la tot ce am vândut, drept suvenir. Am obţinut dreptul de copywriter, printr-o licitaţie care s-a făcut la primărie. Trei firme au avut astfel posibilitatea de a-şi vinde produsele prin punctul de lucru din Parcul Central. În sezonul rece, obiectele respective se vând aici, la Centrul „Constantin Brâncuşi”.

 

Rep: Câţi turişti, câte persoane ştiu acest lucru?

 

Sorin Buliga: Adevărul este că încă de anul acesta noi trebuia să transformăm căsuţa aceasta din parc, unde se întâlnesc artiştii, în punct de vânzare, respectiv punct turistic. Problema este că nu găsim loc pentru artişti.

 

Rep: Acesta ar fi un prim obstacol în etapele pe care le parcurgeţi pentru a-l mediatiza pe marele sculptor. Mai sunt şi alte piedici?

Sorin Buliga: Nu, acesta este singurul impediment. Imediat ce Primăria Târgu Jiu va găsi un loc pentru artiştii gorjeni, vom transforma căsuţa într-un punct turistic.

 

Rep: Calitatea acestor suveniruri este luată în discuţie? Cine stabileşte dacă obiectele pot fi vândute fără probleme?

Sorin Buliga: Este un procedeu complex. Producătorii ni le aduc, noi mergem la Visarta, specialiştii de acolo, artiştii din cadrul firmei, analizează fiecare produs în parte. După care, imagini cu toate acestea sunt trimise la Paris, la A.D.G.A.P., instituţie care apără drepturile de autor a mii de artişti, printre care şi pe cele ale marelui sculptor. De aici , suvenirurile iau drumul Canadei, ajung la moştenitorul dreptului de imagine pe Brâncuşi şi abia apoi, dacă în toate etapele răspunsul este favorabil, obiectele ajung în punctele de vânzare.

 

Rep: Şi totuşi, de ce ne amintim de Brâncuşi doar la ceas aniversar? Nu cumva autorităţile şi oamenii de cultură din Gorj îl aruncă pe Brâncuşi în derizoriu? Nu cumva activităţile lor nu au nimic în comun cu tot ceea ce înseamnă opera brâncuşiană?

 

Sorin Buliga: Nu îndrăznesc să sugerez altora…Eu mă limitez la ceea ce pot să fac personal legat de toate aceste lucruri care ţin de promovare. Însă, părerea mea sinceră este că toate instituţiile ar trebui să colaboreze în vederea popularizării lui Constantin Brâncuşi.

 

Rep: Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, colaborarea dumneavoastră cu autorităţile municipale şi cele judeţene, atunci când vine vorba despre implicare şi de ce nu, susţinere financiară?

Sorin Buliga: Am o colaborarea foarte bună cu Primăria Târgu Jiu şi trebuie să recunosc că am fost susţinut de fiecare dată când am avut nevoie. În schimb, între Centrul Constantin Brâncuşi şi Consiliul Judeţean Gorj, încă nu există o strategie comună. S-ar impune, totuşi, o promovare a sculptorului şi din partea CJ Gorj şi de ce nu şi din partea celorlalte instituţii de cultură. Şi acestea ar trebui să aibă o strategie proprie, sau una comună cu a noastră. Susţinerea financiară vine strict din partea primăriei.

 

Rep: Bugetul alocat Centrului „Constantin Brâncuşi”  pentru 2009 şi 2010?

Sorin Buliga: În 2008 am avut 1mld 500 de milioane, anul acesta aproximativ 700 de milioane de lei, iar pentru 2010 ni s-a pus la dispoziţie suma de 450 de milioane de lei. De altfel, în 2009 am renunţat la Tabăra de Sculptură, ale cărei costuri ajung la circa 800 de milioane.

 

Rep:  Revenind la Brâncuşi, spuneţi-mi vă rog, cum comentaţi că unele opere, prezentate ca fiind ale lui Brâncuşi, au fost clasificate drept falsuri?

Sorin Buliga: „Brâncuşeii” se numeau…Au apărut întra-adevăr persoane care au susţinut că au descoperit o serie de opere brâncuşiene. De obicei le aduceau din străinătate, dar ochiul cunoscătorului nu poate fi păcălit cu uşurinţă. Doi domni din Bucureşti susţin că ar mai fi descoperit astfel de lucrări. Le-am văzut şi eu, dar personal nu cred că sunt opere ale sculptorului Brâncuşi. Sunt urâte, sunt kitsch-uri, altele au aspect figurativ, iar Brâncuşi nu a lucrat după 1907, a lucrat doar non-figurativ. Cu toate acestea, sunt copii foarte reuşite şi asta le dă curaj celor care îndrăznesc să recurgă la astfel de gesturi. O fac pentru bani, pentru că ştiu că pe un astfel de obiect, pot lua bani frumoşi. Singurul lucru care îi încurcă este existenţa unor documente care să ateste provenienţa operelor cu pricina. Ei intră practic în panică când li se cer aceste acte.

 

Rep: În ceea ce priveşte modificările peisagistice aduse zonelor din apropierea operelor, dăunează ele imaginii lui Constantin Brâncuşi?

 

Sorin Buliga: Aici la Masa Tăcerii , nu se pune şi nu s-au pus niciodată probleme de acest fel.  Este o amenajare reuşită. Referitor la trepte, există în arhiva primăriei un dosar, care atestă că în timpul în care Brâncuşi lucra în municipiul Târgu Jiu, s-a efectuat un transport de lespezi de calcar, pe digul Jiului, pentru a fi construite trepte şi o platformă din piatră.

 

Rep: Dar în parcul de la Coloana Infinitului?

 

Sorin Buliga: Referitor la treptele de la Coloană, cel mai bun prieten al marelui sculptor, a prezentat o schiţă în cartea „ Brâncuşi, Brâncuşi”. Acea schiţă evidenţia trepte la Coloana Infinitului şi asta a fost dorinţa marelui sculptor. Nu se poate ca prietenul intim al său să mintă. Aşa că nu treptele sunt o problemă, problematic a fost materialul, pavimentul. Spun asta pentru că materialul se transforma în mâl, iar când ploua puternic se formau rigole. De aici aşa zisele probleme cu modificările.

 

Rep: Brâncuşologii sunt tot mai puţini…

 

Sorin Buliga: Puţini şi bătrâni. Acum doi ani a murit Barbu Brezianu, anul acesta Ion Pogorilovschi. Sorana Georgescu Gorjan este grav bolnavă şi nu se mai poate ocupa. Nina Stănculescu, o excepţională brâncuşoloagă, unul dintre cei mai buni esteticieni pe Brâncuşi din Europa, nici dumneaei nu mai poate ieşi din casă din cauza problemelor de sănătate. Mai sunt în Timişoara, Cluj, Bucureşti şi de aici sunt eu şi domnul Mocioi. Această situaţie se reflectă peste tot în lume. În ceea ce priveşte celelalte state, Spania nu are brâncuşolog, Italia are o singură doamnă care cercetează, bolnavă la rândul său de cancer. Sunt doi buni specialişti în Anglia, mai este o doamnă la Koln, una la Paris, în S.U.A avem un mare sculptor şi istoric de artă şi cam atât.

 

Rep: Oare nu ar fi potrivit şi normal să avem în acest oraş, un Institut de Brâncuşologie? Mai sunt persoane capabile să ducă mai departe această muncă? Persoane care să cerceteze cu devotament şi credinţă, opera lui Constantin Brâncuşi.

Sorin Buliga: Brâncuşologia este un domeniu al istoriei şi criticii de artă. Şi asta pentru că Brâncuşi a fost extraordinar de complex. El a fost universal, exista tendinţa puternică a omului renaşterii, a omului care vrea să cunoască tot. Brâncuşi a trecut parcă şi de această sferă, pentru că a fost şi un cercetător al sacrului, al nevăzutului. Ca să poţi să îl înţelegi pe Brâncuşi, trebuie să mergi pe urmele lui. Să iubeşti folclorul românesc, să ai capacitatea de a pătrunde în lumea artei indiene, a celei moderne, practic trebuie să ai pasiuni comune cu marele sculptor. Pe mine m-a ajutat foarte mult acest lucru.

 

Rep: Aveţi pasiuni comune cu Brâncuşi?

Sorin Buliga: Am avut mare noroc pentru că am făcut cercetări pe cont propriu, în folclorul românesc, în arta modernă şi când spun asta amintesc despre tot ceea ce am publicat în cărţile mele. Am venit de asemenea cu noutăţi în arta oceaniană, în arta şi filozofia indiană. Astfel mi-a fost foarte uşor să înţeleg despre ce este vorba în viaţa şi opera brâncuşiană. Tocmai pentru că, mai mult sau mai puţin întâmplător, împărtăşeam pasiuni comune cu acesta, fără să îmi dau seama la vremea respectivă. Când am deschis primele albume cu Brâncuşi, am simţit că îl pot înţelege cu adevărat, am simţit că sunt pregătit.

 

Rep: De ce totuşi nu avem un „Institut de Brâncuşologie în municipiul Târgu Jiu?

 

Sorin Buliga: În primul rând, cine va preda? Trebuie să existe persoane, care nu au numai o pasiune pentru opera şi viaţa lui Brâncuşi, ci care să aibă studii necesare în acest sens, diplome care să le ateste calitatea, să fie practic calificaţi pe linie universitară pentru ca să poată preda. Şi este foarte greu, deoarece nici unul dintre noi nu avem calificarea necesară. Brâncuşologii nu sunt filologi, nu sunt teologi, nu sunt istorici de artă. Au doar o puternică pasiune.

 

Rep: Avem datorii morale faţă de Brâncuşi ţi multe planuri care musai trebuie să devină realitate…

 

Sorin Buliga: Avem, ce-i drept, o datorie morală faţă de Constantin Brâncuşi. Acesta a venit în oraşul nostru şi a făcut cadou, prin Liga Femeilor Gorjene, acest ansamblu brâncuşian. În timpul lui Carol al II-lea, oraşul nostru, alături de Timişoara a fost considerat un oraş turistic, unul cultural, în sensul că avea câteva teatre, cinematografe. Însă, amplasarea capodoperei brâncuşiene a fost „cireaşa de pe tort”. Din acel moment a început adevăratul destin cultural al municipiului Târgu Jiu. Iată că din acest punct de vedere avem o datorie morală faţă de el. Numai că el a aşezat foarte sus această ştachetă, iar noi nu facem altceva decât să ne chinuim să fim la înălţimea acesteia. Numai că mereu ne dăm cu stângul în dreptul. În perioada comunismului, opera lui a fost considerată decadentă, pornografică, s-au pus lanţurile pe Coloana Infinitului de vreo două ori, fapte care l-au supărat şi care l-au determinat să nu mai dea lucrările în ţară. Nu trebuie acuzat pentru asta, noi îi suntem datori pentru ce a lăsat municipiului nostru şi trebuie să avem grijă de operele sale.

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.