EconomiK • Angajaţii se tem să discute despre riscurile muncii lor

Vizionari: 407
2 Aprilie 2010 Ora: 11:03
Că omul este cea mai valoroasă resursă în majoritatea activităţilor întreprinse, o ştim cu toţii. Au spus-o specialiştii numai că puţini sunt acei agenţi economici care ţin cont, cu adevărat de acest lucru. Mai mult, se pare că nici omul, în calitate de angajat, nici măcar acesta nu mai pune preţ pe viaţa lui. Aşa se face că accidentele de muncă, a căror cauză principală o reprezintă fie neglijenţa, fie lipsa de interes faţă de protecţia muncii, au devenit o reală problemă a perioadei actuale.
Indiferent de domeniu, normele de protecţia muncii se pierd pe traseu
Accidentele de muncă sunt o problemă resimţită şi la nivelul judeţului Gorj, unde în mai puţin de o săptămână, trei oamenii şi-au pierdut viaţa şi un al patrulea este grav rănit. Lucrau în domenii diferite, la firme diferite. Neatenţia executantului, este singurul punct comun al celor două evenimente nefericite. „Foarte important este ca salariatul să acorde o mai mare importanţă vieţii lui. Să lucreze în condiţii de maximă siguranţă şi să nu uite că nimeni vreodată nu va avea grijă de viaţa sa, mai mult decât o face el însuşi”, a precizat Gheorghiţă Cuzma, purtător de cuvânt al Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj. Potrivit acestuia, în cadrul fiecărei unităţi economice cu un număr mare de salariaţi, funcţionează un Compartimentul Securitate şi Sănătate în muncă, cel care stabileşte clar normele specifice fiecărui loc de muncă, reprezentând „ansamblul de activităţi de organizare şi de conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglarea elementelor şi proceselor prin intermediul cărora se realizează nivelul dorit de securitate şi sănătate în muncă pentru membrii organizaţiei respective”. În ciuda acestui fapt, evenimentele nefericite apar periodic. Indiferent de domeniul de activitate, regulile se pierd, pe traseul urmat. Voit sau nevoit, acestea sunt tratate cu dezinteres, fiecare angajat considerând că ştie el foarte bine ceea ce are de făcut.
Teoretic, situaţia este sub control, practic, realitatea stă sub semnul morţii
În ceea ce priveşte instructajul periodic de protecţia muncii, nici acestuia nu i se acordă atenţia cuvenită. Aprofundarea normelor de protecţia muncii este, de cele mai multe ori, tratată cu aceeaşi superficialitate. Prezenţa obligatorie şi semnătura fişei de instructaj, acesta este, în opinia angajatului, scopul instructajului. Teoretic, situaţia este sub control, practic...realitatea stă sub semnul morţii. „Nu ai cum să nu faci acest instructaj, în primul rând din punct de vedere al protecţiei profesionale a celui în subordinea căruia urmează să fie desfăşurată munca. El se stabileşte periodic, în funcţie de necesitate. Este executat de către conducătorul locului de muncă respectiv. Intervalul între două instructaje periodice pentru angajaţi va fi stabilit prin instrucţiuni proprii ţinând cont de condiţiile locului de munca, dar nu va fi mai mare de 6 luni. Acesta poate fi făcut şi suplimentar, atunci când un angajat a lipsit de la serviciu, peste 30 zile lucrătoare, când se modifică procesul tehnologic, sau se schimbă echipamentele tehnice, fie în momentul reluării activităţii după accidentul de muncă sau la executarea unor lucrări speciale”, a menţionat Cuzma.
Amenzile nu rezolvă problema
Potrivit specialiştilor în protecţia muncii, singura modalitate care ar putea preveni toate aceste accidente, ar fi ca politica adecvată, ce are în vedere îmbunătăţirea continuă a performanţei şi managementul de securitate şi sănătate în muncă, să fie integrate în managementul strategic al firmei. „Controalele şi amenzile date de inspectorii ITM-ului, nu pot rezolva problema stringentă a accidentelor de muncă. Verificările se fac continuu şi nu de puţine ori angajatorii şi angajaţii au fost prinşi pe picior greşit. Degeaba se spune că omul învaţă din greşeli. Cred că la noi, erorile se repetă şi nimeni nu pare a fi cu adevărat interesat de ceea ce presupune siguranţa la locul de muncă. Poate că ar fi bine să fie aspru sancţionaţi şi angajaţii. Poate că, fiind taxaţi la momentul respectiv, vor ştii ce să facă în viitor”, a completat Cuzma. Să fie oare lipsa de interes faţă de politica de securitate sau lipsa curajului de a vorbi? Spun acest lucru, pentru că nu de puţine ori, salariatul este nevoit să se adapteze.
Nu sunt bani pentru ca totul să fie conform standardelor
Teama pierderii locului de muncă i-a învăţat să tacă. Nu îndrăznesc să discute despre riscurile asociate muncii lor şi aproape că nici nu mai contează că munca în condiţii de securitate este obligatorie. Pe de altă parte, angajatorii refuză, în majoritatea cazurilor, să corecteze toate acele situaţii nesigure. Nu sunt bani pentru ca totul să fie conform standardelor. Aceasta este explicaţia stării de fapt. „Nu sunt fonduri financiare pentru procurarea echipamentelor de lucru adecvate. Se folosesc cele vechi, chiar dacă de multe ori acestea sunt uzate la maxim, fiind automat,mai puţin eficiente. Mai mult, la ora actuală s-au redus mult şi sumele alocate desfăşurării activităţii de instructaj. Au fost diminuate cheltuielile pentru dotarea punctului de informare, de pregătire a sălilor. Apoi, acele pliante sau orice alt material publicitar, care să fie fabricate în acest sens, să conţină mesaje specifice securităţii şi sănătăţii muncii, toate acestea costă. Atâta vreme cât sumele puse la dispoziţie pentru întreaga activitate, sunt tot mai mici, nici rezultate nu vor fi pe măsura aşteptărilor celor de la compartimentul SSM”, a mai spus purtătorul de cuvânt al ITM Gorj. Deşi, nici angajaţii şi nici angajatorii români nu au încă foarte bine definită convingerea că accidentele de muncă pot fi prevenite, aceştia ar trebui, potrivit lui Gheorghiţă Cuzma, să acorde o atenţie maximă respectării normelor specifice locului de muncă, să utilizeze corect instrumentele şi echipamentele de lucru din dotare, aşa cum sunt ele, să ţină cont de principiile de funcţionare şi să încerce, cât este posibil, ca în momentul în care încep programul de lucru, buna dispoziţie să fie punctul lor forte.













Legaturi (NE)primejdioase