EconomiK • Costul vieţii muncitorilor gorjeni

Viaţa muncitorilor din România, decedaţi într-un accident de muncă înseamnă poate câteva mii de euro, sau două trei salarii medii. Înseamnă poate asigurarea lor de viaţă, mai mult pentru unii, mai puţin pentru alţii, în funcţie de cotizaţie. Pe de altă parte înseamnă libertatea angajatorului, mii de lei amendă şi alte mii de lei cheltuieli post accident  Pentru un agent economic, costurile sunt determinate de efectele imediate pe care accidentul le are asupra stării de sănătate a salariatului. În ciuda realităţii, nimeni nu pare speriat de situaţie. Angajatorii aproape deloc, angajaţii se adaptează condiţiilor şi devin indisciplinaţi, în timp ce nici guvernanţii nu sunt scutiţi de partea lor de vină.

 

Risc mare în construcţii şi silvicultură

 

În judeţul Gorj, au avut loc, în primele nouă luni ale anului curent, 52 accidente de muncă, cinci dintre acestea soldându-se cu decesul persoanelor implicate. Datele I.T.M.Gorj arată că principalele domenii în care s-au înregistrat accidentele sunt silvicultura, exploatarea cărbunelui, construcţiile şi nu în ultimul rând, fabricarea cauciucului. Totodată, meseriile în care au fost încadrate victimele sunt cele de lăcătuş mecanic, miner subteran, maşinist, lăcătuş de mină sau vulcanizator de produse industriale din cauciuc.

 

Cauzele...dependente de victimă

 

Nu ştiu cum se face că, în cele mai multe cazuri de acest fel, principalele cauze care duc la producerea accidentelor, sunt dependente de cel care fie a decedat, fie zace pe patul de spital. Cât despre angajator, vina acestuia se reflectă, în ceea ce autorităţile denumesc deficienţe de îndrumare, supraveghere şi control. „ Inspectorii au constat că printre primele cauze se află neutilizarea echipamentului individual de protecţia muncii, nerespectarea instrucţiunilor specifice de lucru, instruirea necorespunzătoarea, neefectuarea în timp util a tuturor operaţiunilor indispensabile securităţii muncii, expunerea la pericole prin deplasări, respectiv staţionări în zone periculoase şi nu în ultimul rând, căderile de la înălţime sau de la acelaşi nivel şi neevaluarea tuturor riscurilorpentru fiecare loc de muncă”, a precizat Cusma Gheorghiţă, purtător de cuvânt al Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj.

 

„Protecţia muncii nu se reglementează peste noapte”

 

În goana după bani, agenţii economici gorjeni sfidează absolut orice lege şi ignoră  regulile, printre care şi cele care care ţin de protecţia la locul de muncă. Grav este că şi statul, cel care teoretic este un real sprijin pentru muncitori, se ghidează cam după aceleaşi principii şi s-a obişnuit cu ideea potrivit căreia, „protecţia muncii nu se reglementează peste noapte”. Chiar dacă, la nivel declarativ toate autorităţile se implică în acest segment, realitatea arată că nu se prea face nimic. Un lucru este sigur, însă. În tot acest timp, tot mai mulţi salariaţi mor înghiţiţi de mine, aruncaţi de pe schele improvizate sau electrocutaţi de vreun aparat îmbătrânit şi peticit la toate colţurile.

 

Fondul de risc, ţinut sub cheie

 

Atâta vreme cât nici măcar banii strânşi în fondul de risc pentru bolile profesionale şi accidente de muncă, nu sunt utilizaţi pentru a preveni astfel de situaţii, ci sunt puşi la ciorap, ar trebui ca restul să nici nu ne mai mire. În urmă cu patru ani angajatorii au fost obligaţi să achite lunar un procent din fondul brut de salarii, drept contribuţie de asigurare pentru riscurile de accidente de muncă şi boli profesionale. Şi au tot plătit şi culmea, plătesc continuu contribuţia cuprinsă între 0.4 şi 2 %, procent aplicat asupra fondului brut de salarii. Ulterior, procentul este virat către Casa Naţională de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS), fiind variabil, în funcţie de tipul de activitate pe care unitatea economică o desfăşoară. O parte din aceşti bani intră în cadrul unui fond de risc, despre care până acum, nimeni nu a precizat mai nimic.

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.