EconomiK • Despre instabilitate şi nu numai…

A vorbi despre instabilitate politică în România de astăzi e un evident truism. La vreme rea, de criză, e grav. Iar această instabilitate la nivel politic se exprimă printr-o instabilitate decizională.

După ce s-a hotărât creşterea TVA, se încearcă revenirea asupra acestei decizii şi afectarea, în schimb, a cuantumului pensiilor. Oare această mişcare nu e dirijată spre acutizarea procesului inflaţional?

Odată cu creşterea TVA, comercianţii au hotărât şi creşterea preţului pe unitatea de produs. Numai că TVA a crescut cu câteva procente, iar majorarea preţurilor au crescut cu 10% (poate pe motivul că, pentru a acoperi creşterea TVA, trebuie crescut preţul, iar cum TVA se aplică pe preţul majorat, creşterea preţului trebuie făcută cu mai mult decât creşterea TVA).

În loc să strângă cu uşa, Guvernul dă apă la moară. Sau, strânge o curea care, de fapt, este ruptă şi evident pare că se poate strânge. Uneori, ştim unde trebuie umblat, dar nu ştim cum. Încercăm să intervenim în situaţia unui rănit, pe moarte, operându-l pe viu cu un cuţit de bucătărie, pentru că orbecăim pe întuneric şi nu găsim trusa medicală. Aşa şi cu onoratul nostru Guvern.

Dar situaţia este cum nu se poate mai favorabilă comercianţilor care, chiar dacă se revine la vechiul TVA, nu vor catadicsi să revină la vechile preţuri. Odată intrat în buzunar banul, îţi este greu să-l returnezi, e evident.

Iar cu pensiile se poate să fie o măsură la fel de pripită. Unele pensii sunt sub nivelul subzistenţei. Altele, în schimb, depăşesc cu mult salariul mediu. Şi nu vorbesc aici de pensiile magistraţilor, aviatorilor etc., ce au în vedere riscul crescut al activităţii profesionale desfăşurate.

Majoritatea pensiilor celor de la ţară sunt cel puţin duble, triple… Pe lângă aşa-zisa pensie de stat, a mai apărut câte o pensie pentru activitatea desfăşurată în CAP (când, nu se ştie; poate în vremea serviciului la stat). Şi, ca treaba să fie treabă, nu glumă, au mai devenit şi invalizi peste noapte, atât de invalizi, că au nevoie de însoţitor, evident unul din familie, care mai primeşte şi el o „pensie”, timp în care muncile agricole îşi văd de mersul lor firesc.

Poate onorabilii noştri investiţi cu putere decizională vor privi şi la cuantum, şi la număr sau se vor gândi la un impozit pe profitul lupului paznic la oi…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta