EconomiK • Noi în anul 2000 suntem plini de datorii

Vizionari: 415
9 Aprilie 2010 Ora: 13:13
Cine ar putea să spună cu exactitate unde s-au dus banii împrumutaţi de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Banca Mondială. Cu ce scop au fost împrumutaţi, căci faza cu “centura de siguranţă” a semănat mai mult a centură de castitate aşezată la o clasă politică ce practică cea mai veche meserie din lume. Împrumutul total a fost de vreo 20 de miliarde de euro. Adică bani cu care să fie rezolvată măcar problema autostrăzilor din România. Nimeni nu ştie cu exactitate unde au ajuns banii, dacă au ajuns, dacă i-a cheltuit cineva şi pe ce? Dacă au ajuns la Banca Naţională a României, dacă au intrat în România, sau dacă au intrat în România şi apoi au ieşit către băncile-mamă sau tată din exterior? Mai există teoria că din sumele respective statul ar achita pensiile şi salariile bugetarilor şi alte cheltuieli curente. Asta ar însemna că Guvernul are la ciorap euroii împrumutaţi de la FMI şi BM şi, lunar, mai scoate câte un sul de un miliard pentru a plăti dările către cei care au fost scoşi la pensie mai devreme sau prea târziu. Cert este că banii din cotizaţiile părinţilor şi strămoşilor noştri, începând cu CAS-urile înfiinţate de pe vremea lui Traian şi Decebal au fost cheltuiţi de mult. Din ce să mai susţii 5 milioane de pensionari, când nu exstă decât 3,5 milioane de salariaţi. Şi o mare parte din aceştia nu vin din sectorul privat, ci din sectorul de stat: profesori, funcţionari, medici, ceferişti, energeticieni, mineri, poştaşi şi alte categorii sociale alimentate lunar de la bugetul de stat. Practic, în cazul acestora statul ia dările(ceaseuri şi alte impozite) dintr-un buzunar şi le aşează în altul. Adică din buzunarul drept în cel stâng. Culmea e că buzunarul stâng în care se depun sumele colectate mai este şi spart. Şi nu e spart pentru că sistemul bancar e ponosit, ci pentru că nişte băieţi deştepţi au tras de un fir, iar instalaţia a început de mult să se deşire.
Unde sunt totuşi banii împrumutaţi de la FMI şi Banca Mondială? O fi fost puşi tot în buzunarul stâng şi cu gaură? De exemplu, ce face un om care nu are o casă şi nu are nici bani şi nu are niciun serviciu mai acătării, ci doar un serviciu care să îl ajute să îşi achite facturile de la o zi la alta, să îşi cumpere mâncare de la o zi la alta şi să mai viziteze din când în când un magazin de haine second-hand sau să îşi permită să ţină în geanta cu care merge la serviciu o funie şi un săpun. Pentru orice eventualitate. Dacă într-o bună zi românului care trăieşte de la o lună la alta cu salariul minim pe economie, 160 de euro, i să năzare ideea de a deveni proprietar şi de a avea propria lui locuinţă. Tot la o bancă merge şi tot la un credit apelează, oricât de sărac ar fi. Şi uite aşa îşi semnează cu propria mână o intrare în sclavie pe 30 de ani. Lună de lună trebuie să meargă la bancă să achite ratele pentru casă. Este chiar obligat să ţină de serviciu, să îşi mai caute încă unul şi să plătească lunar banii datoraţi băncii. Românul cu datorii în bănci nu îşi permite să moară, pentru că banca îi ia casa cu copii cu tot. Asta dacă nu cumva urmaşii vor fi puşi să continue să plătească creditul luat de nefericitul decedat. Astfel, sclavia va continua şi după moarte.
Unde sunt vremurile în care când obţineai un credit de la Bancorex. Mai dădeai şi altora din el, după care statul îngropa şi banca şi datoriile, căci fusese falimentată.
La omul sărac, băncile trag. Pentru ce plătim noi şi urmaşii urmaşilor noştri împrumutul de la FMI şi BM? Unde sunt banii? Au fost vreodată? Culmea culmilor e să fii foarte sărac, să nu ai după ce bea apă, dar să te împrumuţi pentru a avea oricând acces la bani, astfel încât să îţi conservi statutul de foarte sărac? Sau Guvernul vrea să ne spună că în România se poate şi mai rău decât statutul de foarte sărac? România este oficial cel mai mare datornic din lume al FMI. E de bine, că suntem şi noi pe primul loc la ceva şi se vorbeşte de România. De bine, de rău, dar se vorbeşte. Cam scumpă totuşi campania de imagine.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase