EconomiK • Nu toate ilegalităţile te fac evazionist
Vorbim cu toţii despre evaziunea fiscală din România. Tot mai des, în ultima vreme. Şi toate se întâmplă de când criza şi-a intrat în drepturi. Aproape orice acţiune întreprinsă de agenţii economici este pusă sub semnul întrebării. Dar de aici şi până la o numi act evazionist, consider că trebuie parcurse anumite etape. Foarte puţini ştiu cum stă treaba cu această evaziune fiscală. Patronii din Gorj au prins ideea în urma verificărilor. Tot ei recunosc că nu au citit niciodată definiţia pe care legislaţia o dă acestui act. Partea proastă, însă este că nu cunosc acest lucru mulţi dintre cei care au ca principală atribuţiune de serviciu combaterea evaziunii fiscale, dar asta este altă poveste. Potrivit Legii nr. 241/2005: “Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală. „Dacă facem o simplă analiză a textului reprodus mai sus, constatăm cu surprindere că necompletarea documentelor cu toate elementele prevăzute de un act normativ, nu se poate încadra la evaziune fiscală. Totodată, nu este evaziune fiscală înregistrarea veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor pe baza unui monetar, ci nu în baza unei chitanţe emise de acelaşi agent economic. De asemenea, nu se poate considera că s-a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, neplata la termen a obligaţiilor către buget, din lipsa de numerar. Am mai văzut în decursul timpului, că nevirarea la termenele legale a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, este trecută de unii la evaziune fiscală, deşi nu văd unde se încadrează în textul reprodus mai sus. Sigur nu ne este mai bine, sau mai rău, că nu ştim exact ce este evaziunea fiscală, dar aceste încadrări greşite se centralizează la nivel naţional şi ajungem să fim catalogaţi drept un popor de evazionişti. Nu degeaba România ocupă locuri fruntaşe într-un clasament pe naţiuni în ceea ce priveşte evaziunea fiscală. Dar oare care sunt dimensiunile reale ale acestui fenomen? Este cineva interesat să centralizeze rapoartele organelor abilitate cu constatarea şi combaterea faptelor de evaziune? Şi totuşi de ce să o facă… În felul în care se lucrează azi, „evazioniştii” sunt de vină pentru că la buget nu se realizează veniturile scontate.
Komenteaza articolul
Legaturi (NE)primejdioase