EconomiK • O alternativă pentru ca Roşia Montană să nu ajungă paste de tomate

Subiectul exploatării Roşiei Montane a fost din atâtea unghiuri dezbătut şi interpretat încât căile de acţiune ale  celor două părţi (cea a Sfântului Gabriel luptător declarat împotriva balaurului şomajului şi cea a celor care doresc să salveze spaţiul natural) au ajuns să fie confundate, confruntându-se sub acelaşi slogan al salvării, mai mult sau mai puţin dezinteresate.

Câmpul acestui război a început să se corporalizeze dintr-unul ideatic într-unul în care locuinţele părăsite de la Roşia arată ca invadate de otomani, clădirile din centru fiind împânzite de pancarte cu alură de campanie electorală.

Pe cât este de sensibil subiectul, pe atât de mult spaţiu ar necesita să i se acorde. De aceea, am să mă rezum în acest articol doar la a prezenta soluţia propusă de Asociaţia Alburnus Maior cu ocazia Fân Fest-ului de anul acesta (13-15 august), în cadrul dezbaterii organizate împreună cu participarea localnicilor – „Turismul şi agricultura ecologică, alternative pentru dezvoltarea Roşiei Montane” (Discuţii interactive şi prezentări pe tema dezvoltării durabile a Roşiei Montane), din data de 14 august.

Doamna Lucreţia este unul dintre locuitorii rămaşi în Roşia Montană, cu o gospodărie care atestă un trai decent, dispusă să fie gazda câtorva dintre turiştii veniţi aici în această perioadă. Ne-a povestit cum, în urma locuitorilor care au ales să plece, nu îşi mai permite să crească vacile pentru că nu are cui să distribuie laptele. Până la cea mai apropiată piaţă ar fi nevoie de maşină, iar costurile ar depăşi câştigul. Este hotărâtă să plece la rândul ei, negăsind o alternativă la îndemână.

Dezbaterea publică, găzduită de localnicul Andrei Gruber, singurul care a reuşit să obţină autorizaţie de ridicare a unei pensiuni în comună (Pensiunea La Gruber), a adus în discuţie chestiuni juridice, perspective de dezvoltare ale turismului în zonă pentru reprofilarea activităţii localnicilor, închiderea minelor şi urmările acestui fapt.

Şi-au exprimat punctul de vedere Alexandru Binescu- preşedintele Asociaţiei Alburnus Maior- Bucureşti, Andrei Gruber- proprietarul Pensiunii La Gruber din Roşia Montana, Călin- membru al Asociaţiei Alburnus Maior şi fost proprietar al unei farmacii locale şi câţiva dintre turiştii prezenţi la Fân Fest.

Alexandru Binescu şi Andrei Gruber au ridicat problema obţinerii autorizaţiilor de construire a unor pensiuni, nemulţumiţi de repulsia autorităţilor locale în faţa acestor iniţiative şi încadrarea pe care aceştia au conferit-o locaţiei, drept monoindustrială.

Totodată, s-a adus în discuţie şi dezinteresul celor care se ocupă în prezent de clădirile şi obiectivele turistice aflate în patrimoniul local (cumpărate în majoritate de Roşia Montana Gold Corporation). Călin a oferit spre exemplu cazul Masivului Cârnic a cărui conducere, de naţionalitate franceză, interzice fotografierea locaţiei, invocând dreptul de autor, implicit împiedicând promovarea de ordin turistic.

Obiectivele de interes amintite în timpul dezbaterii, drept puncte de importanţă majoră spre atragerea turiştilor, au fost: Mausoleul Roman (din Masivul Cârnic), Cetatea, bisericile din zonă, tăurile, nuanţa de burg medieval, Galeriile Romane, Roata Hidraulică.

S-a sugerat, totodată, organizarea unor weekend-uri tematice şi plusarea pe obiceiurile specifice ale zonei, ca împuşcatul simbolic de Paşte.

Referitor la problema închiderii minelor, Alexandru Binescu a subliniat că doar un sfert dintre localnici practicau mineritul, totalitatea angajaţilor însumând şi persoane din afara Roşiei Montane. Prin urmare, ar exista posibilitatea includerii acestora în activităţi turistice sau auxiliare.

Finalul discuţiei a deschis perspectiva de a privi lucrurile nu izolând turistic Roşia Montană, ci incluzând-o într-un circuit, de profil, al Munţilor Apuseni, făcându-se referiri la Poşaga şi Sălciua.

Cert este că interesul oricărui investitor străin nu se rezumă doar la a oferi un trai mai bun celor pe care-i foloseşte în a-şi atinge scopul, iar punctul de vedere al acestuia este total absorbit în realizarea profitului, cu urmările de rigoare, fără ataşamente de orice natură. Până la urmă, problema localităţii Roşia Montană se rezumă, în mare, la drama tuturor localităţilor rurale româneşti - cea de a rămâne în afara unui plan naţional care să le includă în contextul actual, fie cultural, social sau economic. Străinii au numai de câştigat din această slăbiciune românească, ori racolând forţe de muncă ieftină, sărăcind satele de tineri, ori, cum e cazul Roşiei Montane, cumpărând întru totală exploatare (economică, culturală, principială etc.). Perspectiva oferită de Asociaţia Alburnus Maior vine să acopere această slăbiciune cu energia unor oameni care se încăpăţânează să nu-şi părăsească principiile şi, ceea ce mi se pare a fi demn (de reţinut), caută să se păstreze prin forţe proprii, nu importate, într-o continuitate actuală, românească, sfidând autorităţile al căror rol se pare că, din necesitate, şi l-au asumat.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta