EconomiK • Speculaţii pe marginea crizei

Se toarnă multă cerneală pe subiectul crizei, unii ne ţin la curent cu ultimele informaţii, alţii ne explică geneza şi proporţiile la care s-a ajuns. Problema noastră însa e cu totul alta. Ce facem? Dacă la locul de muncă n-avem nici o şansă să ieşim mai bine ca anul trecut (financiar vorbind), atunci ce putem face ca să ne menţinem bugetul pe linia de plutire? Speculaţiile la Bursă şi tranzacţiile imobiliare. Dar pentru asta ne trebuie fler şi bani. Dacă vrem un risc mic şi un profit mare, este evident că trebuie să aşteptăm ani de zile ca să prindem un moment favorabil. Nimeni nu poate să ne sfătuiască când să intrăm într-o investiţie şi când să ieşim.

Personal urmăresc SIF-urile din august 2008. Anul trecut, preţul la OLTENIA era 30 de milioane pe un cupon. Încet, încet s-a dus la vale şi a ajuns la 10 milioane. Atunci m-am decis, dacă ajunge la 1 milion cumpăr. La 3,6 milioane (minimul atins) preţul a început să urce, totuşi m-am gândit că nu merită riscul, preţul tot în jos se va duce. Acum cuponul e 10 milioane, am pierdut prima tură de speculaţie, dar voi aştepta în continuare SIF-ul OLTENIA la 1 milion.
Pe internet se vehiculează ideea că e cel mai potrivit moment, din punct de vedere financiar, să-ţi construieşti o casă în regie proprie. Materialele pot fi cumpărate la preţuri mai mici decât anul trecut, iar salariul executanţilor construcţiei este de asemenea în scădere. Parcă în această ecuaţie ar mai lipsi ceva. Într-adevăr, lipseşte esenţialul, lipsesc banii. Banii, dacă nu sunt, trebuie inventaţi. N-am bani, dar am un apartament pe care aş putea să-l vând. Teoretic, piaţa imobiliară e îngheţată, nu se vinde, nu se cumpără. Totuşi, de câteva zile s-a lansat programul „prima casă”. În acest moment nu se mai pot întâmpla decât două lucruri: sau tranzacţiile îşi revin şi lucrurile încep să se mişte, vând apartamentul şi construiesc casa sau, în varianta negativă, nu se întâmplă nimic şi lucrurile merg la fel de rău sau poate degenerează şi mai mult. Personal cred că programul „prima casă” va dezgheţa într-o măsură destul de mare tranzacţiile imobiliare şi asta va dura câteva luni, după care piaţa va cădea şi va cădea foarte rău.
Un amic şi-a cumpărat un teren în urmă cu 2 ani cu 30 de euro/mp. Anul trecut putea să-l vândă la 70 de euro şi l-am sfătuit să vândă, dar mi-a zis că-i trebuie un profit de 300% pentru a-şi putea cumpăra o garsonieră, ca şi cum profitul într-o speculaţie depinde de ce nevoi financiare avem noi. Astăzi l-am sfătuit să vândă la 30 euro pentru că, nu-i aşa, „prima casă” îi poate susţine acest preţ, pe care mai târziu poate nu o să-l mai obţină.

Cu vro şapte sau opt ani în urmă, când stăteam în Craiova, mă tot gândeam că pe două apartamente din Craiova se putea cumpăra un bloc în centrul oraşului Balş. Practic, preţul unui imobil din Craiova era de 5 sau 6 ori mai ridicat decât al unuia similar din Balş. Totul se rezuma la faptul de a avea un serviciu destul de bine plătit în Craiova astfel încât să poţi suporta costurile cu benzina consumată zilnic pe navetă. Mulţi dintre cei cu care vorbeam râdeau la auzul ideii, dar in câţiva ani au început astfel de tranzacţii, realizate chiar mai bine de cum le gândisem eu. Un coleg de serviciu s-a pensionat şi s-a mutat în Balş unde chiar avea o casă. A vândut apartamentul din Craiova, a dărâmat casa, a făcut una nouă şi i-au mai rămas bani pentru o maşină nouă.
De ce am spus toate astea? Preţurile din România sunt încă aberante şi întotdeauna exagerările se plătesc, iar dacă nu se corectează la timp, într-un final dezastrul va fi şi mai mare.

Ciprian Ştefănescu

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta