Interviuri • „Am pierdut la poker 6 apartamente, 8 butelii şi 2 neveste!”

Dragii mei cititori, începând de acum vă voi prezenta scurte poveşti de viaţă, adevărate, cu gorjeni, cu oameni de lângă noi, pe lângă care poate trecem în fiecare zi pe stradă, dar nu ştim că ascund în spate o enciclopedie, oameni de la care încercăm să învăţăm câte ceva pentru a deveni mai optimişti, mai puternici şi de ce nu mai buni. Astăzi vă prezint „povestea unui vagabond bătrân". L-am cunoscut pe domnul Butas Valeriu acum câteva luni, fiindu-mi prezentat de un bun prieten magician „de meserie”.
Prima întâlnire a fost un regal de amintiri depănate pe melodia „Sunt vagabondul vieţii mele", cântată de genialul Gheorghe Dinică pe o placă veche de pick-up, în timp ce gustăm „poezia" unui vin roşu aprins cu mărgeluţe, rece, care venea să stingă uşor aroma unor cornuleţe calde, cu nucă, scoase din cuptor de domnul Butas, pregătite într-o după-amiază de neuitat.
O să vă prezint o parte din lungul interviu necenzurat, care ar putea sta oricând la baza unui scenariu de film…

Reporter: Care a fost începutul?

Valeriu Butas: Viaţa mea… Pffff… până la 72 de ani?
Am fost crescut fără părinţi, la căminul-orfelinat din Piatra Neamţ, crescut de Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu mi-am cunoscut niciodată părinţii şi asta m-a făcut să învăţ doar la şcoala vieţii.
Copilăria a fost o luptă, dar am avut de învăţat încă de atunci pentru că, la fiecare clasă, deasupra uşii, era scris: „Fii drept, onest şi vertical!".

Rep.: Mai este de actualitate în ziua de azi acest citat?

V. B.: Nu, în ziua de azi nu mai este credinţă, nu mai este nimic! Acum trebuie să fii hoţ, bagabond, şulfă ca să poţi să rezişti… Politicienii sunt cele mai mari curve.

Rep.: Pentru că deja am terminat jumătate din sticla aceasta de vin vechi, să trecem la subiectul preferat: femeia. Cum era femeia odată?

V. B.: Femeia, acum 40 de ani, era divinizata de bărbat, nu avea serviciu, făcea 4-5 kinderi şi seara era şi curvă în pat, dar avea credinţă în Dumnezeu. Acuma nu vezi câte mariaje sunt? Ca în America: la intersecţia 76 te însori şi la următoarea divorţezi.

Rep.: Dumneavoastră câte neveste aţi avut cu acte?

V. B.: Cam 11 femei cu acte…

Am fost prieten cu Nicu Ceauşescu

Rep.: Aţi trăit bine pe vremea comunismului?

V. B.: Ca un rege, extraordinar de bine! Am fost mecanic la ACR, bun profesionist, am avut foarte mulţi bani şi am văzut aproape toate ţările din lume! Am fost băiat de gaşcă, mi-au plăcut femeile şi lăutarii. Am fost prieten cu Dan Spătaru, care cânta pe şoseaua Kiseleff, la restaurantul Doina, unde beam împreună zile şi nopţi, sau la Hanul lui Manuc – petreceam cu Horia Crăciunescu, aici era cârciuma mea de bază. Tot aici m-a găsit ultima mea nevastă cu o puştoaică de 17 ani… Viaţa e frumoasă, dar trebuie să ştii să o trăieşti. Să nu sari calu’. Să nu treci ca gâsca prin apă.

Rep.: Prin ce ţări aţi fost? Ce inimi aţi cucerit?

V. B.: …Aici e mult de vorbit. Am văzut toată Europa de 10 ori, dar toată, am văzut America, Thailanda, Mozambicul, Anglia, Olanda, am făcut specializarea la Paris şi am lucrat 20 de ani la uzină la Piteşti, la service auto. În casă la mine a fost Nicu Ceauşescu, Tudor Gheorghe, Ştefan Hruşcă, Benone Sinulescu, Ion Dolănescu… Am fost prieten cu Nicu Ceauşescu…
Sunt un om credincios dar îi dau şi vieţii şi sufletului meu ce vreau… dar azi femeile sunt nişte ticăloase… umblă numai după bani. Am pierdut la poker 6 apartamente, 8 butelii şi 2 neveste. Am fumat 40 de ani tone de ţigări şi nu am luat în viaţa mea o pastilă. Dacă vine cineva şi-mi pună puşca la cap ca să-i dau o pastilă din casă, eu nu am!

Rep.: Ce pasiuni mai aveţi în afară de femei?

V. B.: Colecţionez obiecte vechi. Am monezi şi brichete adunate din toată lumea asta, am un samovar la care îmi fac, duminica dimineaţa, un ceai şi ascult din colecţia mea de discuri care nu au apărut pe piaţă, gândindu-mă la filmul vieţii mele şi trăgând din pipa mea preferată. Femeile îmi plac să fie tinere şi dacă se poate să fie puştoaice. Îţi spun ceva: „Un ciocan dat afară aduce două bune în casă". Eu nu am probleme cu prostata, am avut mereu cel puţin 3 amante…

Femeile sunt nişte ticăloase, sunt vipere cu clopoţei

Am amintiri foarte multe, de exemplu cu una din amantele mele, soţia fostului comentator de televiziune Sebastian Domozină, în Franţa unde am primit câteva chei ale oraşelor şi unde l-am pupat pe chelie pe Jacques Chirac pe vremea când era doar primar. Am trăit din plin viaţa, dar acum mă simt ca un lup singuratic, sunt pe ultima sută de metri, dar mai am un vis: ca să văd ţara ieşită din căcat şi am încredere că numai voi tinerii puteţi să o salvaţi, că noi, băşinile bătrâne, nu mai putem face nimic, pe noi nu ne mai baga nimeni în seamă, lătrăm degeaba, ca câinii…

Rep.: Credeţi în căsnicia ideală?

V. B.: Nu... categoric nu. Eu nu mai am încredere în femei… sunt ticăloase, vipere cu clopoţei!

Rep.: E, nici pe noi, tinerii, nu ne ascultă nimeni, dar diferenţa între noi şi cei mai în vârstă este că noi nu lătrăm ca şi câinii, ci doar ca nişte căţeluşi. Păreţi un om optimist deşi aţi avut o viaţă tumultoasă care au fost obstacolele vieţii?

V. B.: Am avut şi multe probleme, am cheltuit cu ultima soţie 70.000 de dolari la Lisabona, Berlin şi Paris dar, din păcate, a murit. Demnitatea, Omenia şi Verticalitatea sunt cele mai importante. Şi îţi mai spun ceva: dacă Dumnezeu s-ar scula şi mi-ar aduce pe ultima soţie înapoi, aş da orice, aş vinde tot aş dormi pe jar… Dar, asta e viaţa şi… ăsta sunt eu – un lup singuratic… un vagabond bătrân…

Sunt vagabondu vieţii mele

La cârciuma din cartier
Unde se cântă şi se bea
Vreau astă seară să petrec
Cu amintiri din viaţa mea.

Am mai făcut câte-o beţie,
Am mai iubit nişte femei,
Şi m-am vândut la galerie
Pentr-un bilet de câţiva lei

Refren:

Sunt vagabondu vieţii mele
Ca într-un film cu Raj Kapoor,
Măturător de praf de stele
Şi cusurgiu fără cusur.

Iar când adorm spre dimineaţă
Îmi reproşez de la-nceput
Că n-am luat totul de la viaţă
Şi nu i-am dat cât aş fi vrut…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta