Interviuri • Atitudinea este cea care poate face diferența între învins și învingãtor!

Rep.: Haideți sã începem prin prezentarea dumneavoastrã cititorilor noștri...
Florentin Lehaci: Mã numesc Lehaci Florentin, Sunt licențiat în istorie la Universitatea Iași, licențiat în teologie la Universitatea București și am absolvit un master în educație la Universitatea Montemorelos din Mexic.
Rep.: Sunteți posesorul blogului pro-atitudine.ro. Care este scopul realizãrii lui?
F. L.: Blogul proatitudine.ro a fost creat din convingerea cã se poate și altfel, fiind o formã mediaticã prin care mã pronunț împotriva gândirii colective ca normã absolutã, dar și a individualismului anarhic și nonconformist, fãrã principii.
Cred în echilibru și în necesitatea valorilor autentice. Pe care am curajul sã le promovez chiar dacã ele pot fi nepopulare sau demodate.
Cred în valoarea individualã a omului și în potențialul acestuia de dezvoltare, dar fãrã a neglija cadrul comunitar.
Resping, în același timp, mediocritatea intelectualã, demagogia și ipocrizia, dar și pseudo-valorile care ne distrug existența, golind-o de semnificație.
Rep.: Cât de importantã este atitudinea unui popor și dacã prin ea se poate schimba ceva?
F. L.: Atitudinea este cea care poate face diferența între învingãtor și învins, între indivizi cu comportament de campion și cei cu tendințe mediocre. ªi acest aspect este valabil și pentru colectivitãți naționale. Iar dacã ne uitãm în cadrul societãții noastre ne putem da seama cât de mult regretãm cã nu avem o culturã a manifestãrilor democratice și, în consecințã, cã ne lipsește atitudinea. Adicã, exact elementul vital care constituie o precondiție necesarã în regenerarea unei națiuni.
Rep.: Românii mai au atitudine? Au avut vreodatã?
F. L.: Trebuie sã avem curajul propriei demascãri și sã conștientizãm cã momentele de exercitare a atitudinii au fost rare în istoria naționalã. Atitudinea se învațã simultan cu democrația, iar noi nu am experimentat în mod autentic nici una dintre ele. Nici mãcar în perioada interbelicã, care este indicatã ca etalon de raportare, fiindcã și atunci au apãrut tot genul de mișcãri politice ce au frânt democrația abia înfiripatã. Suntem în faza infantilismului democratic și constatãm cã situația cea mai gravã constã în pierderea calitãții de cetãțean. Adicã a sentimentului cã suntem responsabili pentru soarta polis-ului. Aceastã lipsã de atitudine, implicând o reacție de indiferențã, este periculoasã. De fapt, de secole trãim sub semnul fatalitãții mioritice și am ajuns sã ne aplaudãm pentru asemenea creații artistice ignorând faptul cã ele descriu în mod profund mentalitatea noastrã secularã. Cu care, de altfel, ne-am obișnuit...
Rep.: Cum vedeți România DE AZI, din punct de vedere spiritual și moral?
F. L.: Ar trebui sã fiu optimist și sã spun cã suntem pe o traiectorie ascendentã. Însã, realitãțile m-ar contrazice. Nu ne confruntãm doar cu o crizã economicã (deja nici nu mai este atât de importantã) ci cu o gravã crizã moralã și spiritualã care a precedat-o pe cea economicã și continuã sã o întreținã. Grav este faptul cã lumea pare dezorientatã, însã este și parte responsabilã a vieții mocirloase pe care o gustãm. Am devenit majoritatea amatori de spectacole și circuri ieftine, lipsiți de culturã și idealuri, într-un derapaj etic pe care nici mãcar nu mai vrem sã ni-l asumãm. Evadãm din cotidian ca și cum nu ar fi sarcina noastrã sã participãm la construirea unei vieți mai bune. Dãm vina pe politicieni, de parcã ei nu ar fi produsul acestei societãți. ªi, în consecințã, evitãm redresarea, continuând sã ne zbatem într-o lume care are deja tot mai puțin contact cu civilizația. Este suficient sã ne uitãm la pelerinajele cu scandal ca sã înțelegem esența vieții religioase de la noi și , în consecințã, criza spiritualã care o însoțește și care ne împinge tot mai sigur spre un decalaj fațã de Europa civilizatã.
Rep.: Ce calitãți au românii și ce defecte au?
F. L.: Preocuparea fațã de calitãți și defecte este în apanajul sociologilor. Analizele de psihologie colectivã ale poporului român, așa cum au fost cele ale lui Rãdulescu-Motru sau Drãghicescu constituie repere incontestabile pentru cei care doresc sã înțeleagã fibra poporului român. Așa cã mã voi inspira din analizele lor ca sã susțin opinia cã românii sunt (sau erau) un popor ospitalier, cu simț dezvoltat artistic, destul de rãbdãtor, dar și cu un spirit de turmã extrem de dezvoltat, complãcut în mediocritate și lipsit de spirit de inițiativã. Desigur lista enumerãrilor ar putea continua, însã nici nu aș vrea sã reiasã cã suntem ce mai rãu popor din lume, deși din punct de vedere al civilizației împãrțim ultimele locuri în Europa. Trãsãturile negative care atârnã acum foarte greu ca niște lanțuri nu sunt genetice, ci sunt determinate de condițiile istorice și sociale în care ne-am format ca nație. În plus, trebuie de recunoscut cã și mentalitatea religioasã bizantinã și-a adus aportul, infuențând mentalul nostru colectiv și predispunându-ne la contemplație, indiferențã fațã de lume, suspune exageratã fațã de autoritate, fie laicã, fie religioasã. Aceasta și explicã, într-un anumit fel, nostalgia actualã fațã de regimurile totalitare, dar și lipsa de reacție a reprezentanților bisericii fațã de regimurile de dictaturã.
Rep.: De ce a ajuns poporul român, azi, în aceastã situație grea?
F. L.: Nu este doar vina politicienilor, deși lor le aparține cea mai mare responsabilitate. Lipsa noastrã de activism civic și de dezinteresul de a ne autoeduca în pricipiile unei democrații autentice ne-a determinat sã considerãm cã statul este format doar din unii oameni. Ne-a fost fatalã aceastã opțiune, ignorând faptul cã noi cu toții reprezentãm statul. Acum el a fost confiscat și noi nu avem cultivat exercițiul de a ști cum sã reintrãm în posesia lui. Dacã am fi mai solidari și am înțelege cã fiecare suntem vinovați pentru situația prezentã poate am fi mai activi și vocea noastrã ar fi auzitã. Poate chiar și bãgatã în seamã...
Rep.: De ce ați rãmas în țarã?
F. L.: Este o întrebare foarte grea. Mã simt determinat sã încerc sã evit un rãspuns, însã nu mã voi eschiva în a spune cã am rãmas fiindcã am crezut cã se pot schimba lucrurile. La momentul de fațã nu mai sunt atât de sigur. Dacã au ajuns oameni sã comitã gesturi de suicid pentru a transmite un mesaj și totul decurge mai departe în note liniștite mã întreb dacã va mai exista vreo reacție. Ca mulți alții nu pot sã evit în a spune cã mã gândesc și la varianta plecãrii.
Rep.: Tinerii mai pot schimba ceva?
F. L.: Speranța schimbãrii chiar la ei este. Cred cã mare parte din generația adultã este compromisã. Mentalitatea lor este formatã în comunsim și, ca atare, nu cred în convertiri nocturne și etalãri ale practicilor democratice, inclusiv a adoptãrii unei atitudini consecvente. Deja ne-a fost arãtat de prea multe ori lucul acesta ca sã mai credem în minuni. Nu demult, unor studenți le transmiteam acest îndemn: dacã nu își vor asuma elanul tinereții și a unei gândiri mai flexibile, atunci pot sã se obișnuiascã cu actuala stare de fapt. Este și responsabilitatea tinerilor sã își asume riscuri...
Rep.: Mass-media reflectã adevarul sau este doar o politicã a unui partid sau altul?
F. L.: Din punctul meu de vedere, majoritatea mass-mediei este prea partizanã. Nu organizeazã dezbateri, ci confruntãri. Pe principiul luptei de arenã, fiindcã aceasta place publicului. Trebuie de recunoscut cã la actuala stare de inculturã democraticã și presa are un rol covârșitor. Iar criza moralã este întreținutã în mod conștient de canalele media, însã nici școala nu mai face excepție. Din nefericire... De fapt, nici o instituție nu mai este preocupatã de adevãr, ci de resurse financiare.
Rep.: Trãim într-o lume a manipulãrii, putem face ceva sã cãutãm adevarul și unde îl putem gasi?
F. L.: Adevãrul pare a fi greu de identificat într-o lume relativã ca a noastrã. Cei mai mulți sunt indiferenți fațã de acest deziderat uman, preferând starea de ignoranțã, care pare a fi mai comodã. Adevãrul este, însã, dependent de viziunea despre viațã pe care trebuie sã și-o construiascã fiecare. Trãim prea haotic și fãrã perspective. Dacã ne-am clarifica reperele în viațã vom putea identifica și sursa adevãrului. ªi astfel, vom putea sã ne construim convingeri puternici și idealuri care sã dea sens vieții noastre și sã ne ajute sã rezistãm la forțele coercitive ale manipulãrii. Cine cultivã valori poate spune cã nu a trãit inutil. Rãmâne ca fiecare, pe plan individual, sã declanșeze o „revoluție” mai întâi în propria minte ca sã înțeleagã cu adevãrat mecanismul și esența vieții... Deocamdatã, doar vrem sã pãrem ceea ce nu suntem!
Rep.: Câteva cuvinte despre sãptãmânalul de atitudine POLEMIKA?
F. L.: Orice inițiativã care promoveazã un alt gen de valori, o nouã formã de atitudine, un nou sens al vieții nu poate fi decât lãudabilã. Activitatea sãptãmânalului POLEMIKA se încadreazã în aceastã încercare de a schimba lucruri în jurul nostru. Poate cã fiecare încercare este minorã și uneori descurajantã, însã niciodatã nici cel mai mic efort nu este inutil. Undeva, cândva, cineva este posibil sã citeascã presa dvs. Un oarecare articol este posibil sã îi schimbe viața. Aceasta înseamnã cã ați ajutat pe cineva SÃ TRÃIASCÃ, ceea ce nu este un aspect de neglijat. Mai ales acum, când dezinteresul unii fațã de alții este major și când formele sunt considerate prioritate în fața fondului. Oricee idee bunã spusã la momentul potrivit poate provoca o reacție în lanț. Ceea ce doresc din toatã inima ziarului dumneavoastrã!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta