Interviuri • Camil Buzera: „În judeţul Gorj, nu avem clădiri expertizate seismic”

 

„Realitatea demonstrează că, în momentul în care decid să-şi construiască o locuinţă, gorjenii se gândesc foarte bine la faptul că aceasta trebuie să corespundă, atât posibilităţilor financiare ale acestora, cât şi cerinţelor foarte clar stabilite în acest sens. Respectând aceste reguli, aceştia conştientizează că vor construi trainic, că vor avea o casă rezistentă şi durabilă în timp”

 

Rep: Fiecare dintre persoanele care la un moment dat au decis să-şi construiască o locuinţă, fac un efort financiar suplimentar foarte mare. Din acest motiv, nu de puţine ori există acea tendinţă de a economisi şi, în acelaşi timp, de a nu respecta anumite standarde de calitate. Ce ne puteţi spune despre tendinţa gorjenilor, în ceea ce priveşte calitatea construcţiilor din ultimii cinci ani?

 

Camil Buzera, inspector de specialitate din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii Gorj:  La nivelul judeţului Gorj s-a observat, în ultimii cinci, şase ani, faptul că oamenii au învăţat să construiască bine. Altfel spus, aceştia nu-şi mai permit, ca atunci când se hotărăsc să-şi ridice o casă, să acţioneze după bunul plac şi după cum le recomandă prietenii sau amicii, persoane care la rândul lor, de obicei, se pricep puţin sau aproape deloc la tot ceea ce înseamnă acest domeniu. Realitatea demonstrează că, în momentul în care decid să-şi construiască o locuinţă, gorjenii se gândesc foarte bine la faptul că aceasta trebuie să corespundă, atât posibilităţilor financiare ale acestora, cât şi cerinţelor foarte clar stabilite în acest sens. Respectând aceste reguli, aceştia conştientizează că vor construi trainic, că vor avea o casă rezistentă şi durabilă în timp.

 

Rep: Înainte de a demara construcţia unei case, au persoanele interesate, posibilitatea de a fi consiliate, în cadrul unităţii pe care dumneavoastră o reprezentaţi?

 

Camil Buzera: Dacă în urmă cu ceva timp, reprezentanţii Inspectoratului de Stat în Construcţii erau un factor de stres, atât pentru constructori, cât şi pentru beneficiarii lucrării, la ora actuală, ne considerăm parteneri ai acestora. Ei au conştientizat rolul pe care inspectorii îl au şi vor să fim prezenţi la faţa locului. Aceştia au înţeles că interesul nostru nu este acela de „a-i vâna”, ci dimpotrivă, noi nu dorim decât să îi sprijinim şi acolo unde este cazul, să oferim informaţiile necesare. De asemenea, orice persoană care este hotărâtă să construiască un imobil poate fi consiliată în acest sens, atât de personalul din cadrul instituţiei noastre, cât şi de reprezentanţii primăriilor de care persoana respectivă aparţine. În cadrul fiecărei primării funcţionează un Compartiment de Urbanism, motiv pentru care, nu văd de ce oamenii nu ar primi în timp util toate informaţiile necesare.

 

Rep: Ce s-a construit în Gorj, în primul trimestru din 2010, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009?

Camil Buzera: Realitatea demonstrează că a scăzut numărul investiţiilor mari, al construcţiilor complexe şi chiar al locuinţelor. A rămas constantă cererea pentru construcţia anexelor, al branşamentelor sau al extinderilor de locuinţe, altfel spus, al lucrărilor nu foarte ample şi nici foarte costisitoare.

 

Rep: Construcţii în regie proprie sau cu firmele de construcţii?

Camil Buzera: Referindu-ne la acest aspect, nu putem generaliza. La nivelul judeţului Gorj, ca de altfel oriunde în ţară, există persoane care preferă să lase lucrarea pe mâinile unor echipe de „meseriaşi”, dar şi persoane care merg pe varianta contactării firmelor de specialitate. Cea de-a doua soluţie este cea pe care şi legea o impune şi pe care, se pare că în ultima vreme, o aleg tot mai mulţi gorjeni. În cazul în care hotărăsc să-şi ridice casă în regie proprie, beneficiarul trebuie să se implice direct, în fiecare etapă a lucrării, fapt pentru care îi sunt necesare solide cunoştinţe tehnice din domeniul construcţiilor. Legea prevedea angajarea unui diriginte de şantier atestat. Este o variantă mai puţin costisitoare, dar cu un grad mai ridicat de risc, deoarece nu există nici garanţii şi nici un contract semnat între beneficiar şi respectivii „constructori”.

 

Rep: Dar şi firmele pot acţiona după propriile reguli şi nu puţine sunt situaţiile în care acestea nu respectă deloc regulile stabilite în primă fază, sau mai grav, renunţă la lucrare când chiar nu este nici cazul şi nici momentul. Cum putem evita astfel de situaţii problemă?

 

Camil Buzera: Proprietarul trebuie să fie foarte atent şi în acest caz. Pentru a fi sigur de ceea ce urmează să se întâmple pe şantier, în primul rând, acesta trebuie să încheie contract cu firma respectivă. Contractul trebuie să fie ferm, clauzele să fie clare pentru ambele părţi. Prin acest document, constructorul răspunde pentru fiecare greşeală, motiv pentru care, firmele care se respectă, vor evita din start greşelile. Asta pentru că, fiecare etapă greşit realizată, îl va costa, nu pe proprietar, ci pe administratorul firmei de construcţii. Situaţiile problemă pot fi evitate de la bun început, tocmai prin întocmirea corectă a acelui contract.

 

Rep: Orice construcţie presupune întocmirea unui număr semnificativ de documente. Iar pentru întocmirea lor este nevoie de multă răbdare şi nervi de oţel. De ce această luptă cu birocraţia?

 

Camil Buzera: Într-adevăr etapele sunt multe şi nici documentele necesare demarării lucrărilor de construcţie nu sunt puţine. Întocmirea proiectului, obţinerea tuturor avizelor de la autorităţi şi de la furnizorii de utilităţi, obţinerea certificatului de urbanism, toate acestea sunt cerute de lege, motiv pentru care nu trebuie scăpat din vedere nici un amănunt.

 

Rep: Costurile autorizaţiei variază în funcţie de valoarea construcţiei?

Camil Buzera: Da. Mărimea acestora este direct proporţională cu valoarea imobilului ce urmează a fi construit. Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru clădirile care urmează a fi utilizate drept locuinţe, sau anexe de locuinţe, este egală cu 0.5% din valoarea autorizată a lucrărilor. Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru orice altă categorie de construcţii, este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor. În cazul în care se doreşte prelungirea autorizaţiei de construire, taxa reprezintă 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea autorizaţiei iniţiale.

 

Rep: Când şi pentru ce perioadă se poate prelungi autorizaţia?

Camil Buzera: Autorizaţia se eliberează de către primăriile pe raza cărora se află construcţia în cauză. Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire va stabili o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În acest caz, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic. Neînceperea lucrărilor, sau nefinalizarea acestora în termenele stabilite, conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară prelungirea acesteia, pentru cel mult alte doisprezece luni de zile. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism. În situaţia în care în timpul execuţiei lucrărilor, şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, survin modificări de tema privind construcţia autorizată, care conduc la necesitatea modificării acesteia, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie. Pentru obţinerea noii autorizaţii de construire solicitantul va depune o documentaţie elaborată cu condiţia încadrării noilor propuneri în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate şi numai în limitele avizelor şi acordurilor obţinute pentru autorizaţia iniţială. În acest caz nu este necesară emiterea unui nou certificat de urbanism.

 

Rep: Din experienţa anilor trecuţi, mai există persoane care au curajul să construiască, fără a obţine autorizaţia necesară?

Camil Buzera: În perioada 1990-1993, s-a construit mult şi după cum a dorit fiecare persoană în parte. Un exemplu în acest sens fiind „casele cu turnuleţe”, a căror problemă nu s-a rezolvat nici până la ora actuală. Din anul 1995 şi până în prezent, oamenii nu au prea îndrăznit să mai construiască la voia întâmplării, fiind conştienţi că vor plăti mai mult pentru acţiunile neconforme sau ilegale.

 

Rep: Cine decide intrarea în legalitate a construcţiei?

Camil Buzera: Potrivit legii, decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.

 

Rep: Cu sau fără motive bine întemeiate, oamenii s-au obişnuit, ca atunci când nu au sau li se pare că nu au dreptate, să facă reclamaţii şi sesizări. Ce reclamă locuitorii judeţului Gorj, în ceea ce priveşte domeniul construcţiilor?

 

Camil  Buzera: Marea majoritate a persoanelor care depun reclamaţii la sediul instituţiei noastre, au exclusiv probleme legate de vecinătăţi. Teoretic, acestea ar putea fi rezolvate direct de primării, prin compartimentele de specialitate de care aparţin, numai că lipsa disciplinei în urbanism îşi spune cuvântul şi de această dată. Din anumite raţiuni,  autorităţile locale preferă să-i trimită pe oameni la noi, aplicarea sancţiunilor sau chiar înscrierea unor avertismente nefiindu-le chiar foarte la îndemână şi nici de mare ajutor pentru viitorul lor politic. Aşadar, nu mai puţin de 95% dintre problemele care ni se aduc la cunoştinţă, ar putea fi soluţionate pe plan local. Numai dacă reclamantul nu ar fi mulţumit de răspunsul primăriei, ar trebui să intervenim noi. În ceea ce priveşte calitatea în construcţii, reclamaţiile sunt puţine.

 

Rep:  Reclamaţii nefondate?

 

Camil Buzera: Avem şi persoane care doar presupun anumite lucruri, dar preferă să le şi reclame. Un sâmbure de adevăr există, motiv pentru care indiferent de situaţie, suntem foarte stricţi atunci când vine vorba de reclamaţii sau sesizări. În ceea ce priveşte numărul lor, unitatea noastră primeşte, în medie, douăzeci de reclamaţii, într-o lună de zile.

 

Rep: Ce riscă persoanele găsite vinovate? Cu cât poate fi „taxat” un cetăţean, care a decis construcţia unui imobil, fără a avea autorizaţie de construcţie?

 

Camil Buzera: Ca în orice domeniu de activitate, persoanele care greşesc, voit sau nevoit, plătesc pentru faptele lor. Ceea ce este destul de promiţător, este faptul că puţini sunt aceia care fac greşeli mari. Amenzile, în domeniul construcţiilor, ajung chiar şi la un miliard de lei vechi, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice. Curajul de a-ţi construi o casă, fără a avea acea autorizaţie, „costă” minim,10 milioane de lei vechi. Mai grav este atunci când, beneficiarul a intrat în posesia acestui document, dar nu îl respectă. În acest caz, conform legii, proprietarul este sancţionat contravenţional, valoarea amenzii fiind cuprinsă între 30 şi 75 de milioane de lei vechi. În primul trimestru al anului 2010, la nivelul judeţului Gorj, au fost aplicate cinci sancţiuni contravenţionale, în cuantum total de 7470 de Ron.

 

Rep: Ce ne puteţi spune despre siguranţa clădirilor şi a blocurilor din municipiul Târgu Jiu?

 

Camil Buzera: Clădirile şi blocurile din Târgu Jiu nu au prea mari probleme atunci când vine vorba de siguranţa lor. Majoritatea acestora au fost construite după anul 1977, anul când a avut loc ultimul mare seism în România şi când au fost schimbate normativele de proiectare şi normele de execuţie a lucrărilor de construcţie. conform noii metodologii de lucru. Doar blocurile şi clădirile foarte vechi au o structură pe zidărie, însă acestea nu sunt nici foarte multe şi nici nu reprezintă o problemă gravă a municipiului şi implicit a proprietarilor acestor imobile.

 

Rep: Zonele cu cele mai vechi blocuri?

 

Camil  Buzera: Blocurile ridicate în perioada cuprinsă între anii 1965-1970, sunt cele situate în zona Griviţa, cele de pe străzile 1 Mai şi  Republicii, precum şi blocurile din zona Statuii Tudor Vladimirescu. Cele mai vechi blocuri, însă, sunt cele din zona Fabricii de Ţigarete.

 

Rep: Riscul producerii unui seism ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte siguranţa blocurilor. La nivelul judeţului Gorj, putem vorbi despre rezistenţa imobilelor în caz de cutremur?

 

Camil Buzera:  În primul rând, judeţul Gorj este o zonă protejată din acest punct de vedere. La cutremurul din 1977, nu am avut probleme. Au urmat apoi cutremure, pe o scară mai mică ce-i drept, care la noi s-au resimţit mai puţin. În cel de-al doilea rând, în judeţul Gorj nu avem clădiri expertizate seismic, pentru că nu a fost cazul. Aceste expertize au fost făcute în cazul localităţilor situate în fostele zone A şi B, Gorjul situându-se în fosta zonă E, ceea ce este un lucru bun. Să spunem că ceva probleme în acest sens ar fi la unele blocuri din Mătăsari, blocuri care până în prezent nu au fost finalizate şi pot fi un pericol public. Pentru stabilirea gradului de risc al unui imobil, se face un număr semnificativ de calcule şi studii, începând cu clădirea respectivă şi terminând cu terenul pe care aceasta este amplasată. În funcţie de acestea se stabilesc clasele de risc seismic.

 

Rep: Cine ar trebui să acţioneze pentru ca zonele expuse să fie afectate cât mai puţin?

 

Camil Buzera: În astfel de situaţii, autorităţile locale sunt cele care ar trebui să aibă situaţia sub control. Spre exemplu, acest proces de termoizolare a blocurilor, pentru care există un interes major, ajută autorităţile. Acestea îşi dau seama în ce stadiu se află blocul respectiv, expertizele tehnice fiind cele care au un cuvânt important de spus. Acolo unde nu se fac astfel de lucrări, reprezentanţii primăriilor ar trebui să discute cu asociaţiile de proprietari şi să rezolve eventualele problemele. Pentru ce-i care stau în clădiri „mai puţin sănătoase”, trebuie găsite soluţii şi de asemenea, cetăţenii trebuie să fie informaţi despre riscuri, sprijiniţi şi chiar forţaţi, acolo unde cazul, să accepte că respectarea anumitor reguli înseamnă respectarea vieţii lor, a şansei de a fi salvaţi, în caz de cutremur.

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.