Interviuri • Despre poezie, stil şi criza lecturii, cu Nicolae Dragoş

„Cărţile nu se scriu cu premeditare şi nici nu şti când începi, unde ajungi atunci când termini. Dorinţa este să mă exprim curat din punct de vedere literar, să îmi mărturisesc aspiraţiile, frământările, astfel încât să poată emoţiona, să farmece, să bucure şi de ce nu să întristeze pe cel care citeşte. Mesajul îl descoperă fiecare cititor în parte”

Rep: Ne aflăm la ceas aniversar. Suntem în anul în care Biblioteca Christian Tell împlineşte 75 de ani. Ce mai înseamnă biblioteca, în rândul instituţiilor publice?

Nicolae Dragoş: Biblioteca...ar trebui să fie locul unde lumina cărţii părăseşte rafturile şi se aşează în mintea şi sufletul cât mai multor oameni. Tineretul, în anii copilăriei ar trebui să fie mult mai mult atraşi de farmecul bibliotecii, iar bătălia care se dă pentru supremaţia calculatorului, a Internetului ar trebui să fie corectată de activitatea biblitecarilor care nu sunt şi nu trebuie să fie simpli funcţionari. Biblioteca este universul cărţilor, iar bibliotecarul ese cel care transpune cititorul în acest univers.

Rep: S-a instalat sau nu o criză a lecturii?

Nicolae Dragoş: Tinerii cititori nu ştiu să pătrundă în lumea cărţilor. În toate vremurile au existat şi oameni dezinteresaţi de lectură, dar ca în perioada actuală, parcă niciodată.

Rep: Revenind la scriitorul Nicolae Dragoş...spuneţi-mi vă rog v-aţi dorit dintotdeauna să scrieţi?

Nicolae Dragoş: Astăzi se ignoră rolul talentului şi această ignorare duce la inflaţie, inclusiv în spaţiul liric. Multe versuri avem şi mai puţine poezii. Când mi-am dat seama că pot să scriu, cred că talentul a fost semnificativ. Nu cred că aş fi putut trece peste această dorinţă arzătoare de a scrie.

Rep: Locul literaturii române de azi, în cadrul literaturii universale...

Nicolae Dragoş: Din punct de vedere valoric, literatura română nu are motive de complexitate faţă de alte literaturi. Din nefericire, datorită faptului că limba română nu este limbă de circulaţie, cărţile noastre sunt un pic în umbră. Acestea pot concura fără îndoială orice capodoperă recunoscută pe plan universal, dar din cauza motivului menţionat mai devreme, multe dintre operele noastre rămân necunoscute sau sunt prea târziu cunoscute. Atunci când spiritul lor se adresează beneficiarului de lectură din epoci ulterioare. Nu avem traduceri de calitate şi întocmite la timp, deoarece nu există o politică a traducerii. Nu avem politici corecte şi nici de perspectivă.

Rep: Genul literar pe care dumneavoastră îl preferaţi?

Nicolae Dragoş: Nu cred în cititorul care se orientează către o singură specie literară. Există oameni care iubesc poezia, alţii care adoră romanele, nuvela sau de ce nu piesele de teatru. Eu am o trimitere către poezie, către versuri şi rime, dar să nu înţelegeţi că celelate specii nu-mi sunt dragi.

Rep: Nu v-a tentat niciodată genul epic?

Nicolae Dragoş: Mi se pare că liricul mă ajută cel mai bine să mă exprim. Altfel mă joc cu fiecare cuvânt şi îi găsesc de fiecare dată locul potrivit.

Rep: Ce înseamnă să faci parte dintr-o generaţie de scriitori, dar  în acelaşi timp să îţi defineşti stilul?

Nicolae Dragoş: A fi printre adevăraţii scriitori înseamnă că norocul îţi este aproape . Poţi schimba idei, păreri, poţi comunica frumos şi poţi lega prietenii alese. Cât despre stil...nu-i greu de definit, atâta timp cât te naşti cu unul anume.

Rep: Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, mesajul celor mai recente două volume?

Nicolae Dragoş: Nu îmi propun să aduc un anume mesaj. Cărţile nu se scriu cu premeditare şi nici nu şti când începi, unde ajungi atunci când termini. Dorinţa este să mă exprim curat din punct de vedere literar, să îmi mărturisesc aspiraţiile, frământările, astfel încât să poată emoţiona, să farmece, să bucure şi de ce nu să întristeze pe cel care citeşte. Mesajul îl descoperă fiecare cititor în parte.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta