Interviuri • Despre renaşterea morală şi spirituală a poporului român

Rep.: Cum vedeţi românii acum, la sfârşitul anului 2010?

R. D.: Combinaţia aceasta contrastantă a românilor între latinitate şi ortodoxie este o sursă de creativitate şi energie incredibilă de fapt şi adaptabilitatea aceasta a noastră care ne-a făcut să rezistăm 2.000 de ani vine tot din acest contrast dar în acelaşi timp şi o vulnerabilitate pentru că foarte rar, o dată la 100 de ani sau atunci când avem şansa unui lider care să aibă o viziune şi care să inspire, ne punem împreună. Dacă aţi remarcat ultimii 150 de ani a fost un şir de punere împreună a românilor care ne-a făcut să facem marii paşi cum ar fi: Independenţa, Regatul, Unirea de la 1918, 23 August 1944 a fost un moment în care toată armata , până la ultimul soldat a stat în spatele Regelui şi de asemenea un lung şir de dezbinări dar mai mare şirul de dezbinări decât cel în care am stat împreună. Aceasta este lecţia pe care poate în această lume modernă o vom putea învăţa că întâi şi întâi numai atunci când stăm împreună facem un pas înainte şi de câte ori ne dezbinăm facem un pas înapoi, şi altă lecţie ca întotdeauna profesionistul a unit şi diletantul a dezbinat în orice profesie, în orice domeniu şi în orice timp istoric.

Rep.: Cum vedeţi renaşterea morală şi spirituală a poporului român?

R. D.: O văd prin două pârghii. Prin consolidarea comunităţilor locale, acestea să nu aştepte indicaţii de la Bucureşti şi în al doilea rând printr-o cât se poate mai bună însănătoşire a instituţiilor publice şi pentru această ele trebuie să fie populate pe lângă politică şi de competenţă şi profesionalism. Oamenii de bun-simţ sunt speriaţi şi umiliţi de şefii politici. Funcţionarul public este speriat să nu spună ceva pentru că cei care iau decizii îl pot „strivi”.

Rep.: Au scăpat românii de frica roşie de pe timpul dictaturii comuniste?

R. D.: Societatea românească trăieşte în continuare cu frica. Eu văd oamenii de pe stradă, unii au venit la mine în mod spontan şi spunându-mi în şoaptă lucruri pe care le şi pe vremea lui Ceauşescu le era frică să le spună. Chiar dacă omul e de la Motru, de la Rovinari sau oriunde, nu are sentimentul că este apărat de cineva şi această nelinişte şi incertitudine vine tot de la faptul ca instituţiile publice nu funcţionează pe temei etic, ci pe bunul plac al omului care este în frunte. Şi dacă bunul plac este îndreptat spre rău, merge totul spre rău şi cetăţeanul nu poate face nimic.

Rep.: Credeţi că românii s-au obişnuit să stea cu capul plecat?

R. D.: Da. Asta e o mare problemă şi sper că, într-o bună zi, românii să înţeleagă că a sta umil şi cu mâna întinsă este în defavoarea lor. Eu ştiu că ei sunt împinşi la asta pentru a fi uşor de manipulat dar mai ştiu că sunt români care au un anumit instinct şi când umilinţa nu va mai fi apăsătoare, românii se vor trezi. Tinerii care nu au cunoscut ororile comunismului sunt cu fruntea sus, şi când va fi un plus de încredere şi mândrie ne vom da seama cu toţii că avem un loc sub soare şi avem un cuvânt de spus. Dacă medicii şi armata s-ar comporta ca politicienii de azi, adică fără disciplină şi fără nici o regulă, am fi martorii unor catastrofe morale şi economice. În mediul privat este seriozitate multă pentru că cel care bagă banii în firmă ştie că pierde tot dacă oamenii nu îşi fac datoria, pe când la instituţiile publice nu există sentimentul că aparţin cuiva, ele sunt ale nimănui, ca şi trotuarul, acolo este locul unde trebuie să arunci deşeurile şi aşa ajung instituţiile publice, care sunt centrul a ceva, ajung periferie.

Rep.: Suntem nişte spectatori trişti în fata filmului vieţii de la televizor, vedem infractori puşi în libertate, minciuni şi diversiuni. În ce sau în cine mai putem avea încredere?

R. D.: Da, încrederea în justiţie este la o cotă foarte scăzută, pentru cel puternic nu există lege, nu avem încredere în stat şi această degradare continuă a statului ca entitate a început cu 60 de ani în urma atunci când mersul constituţional a fost înlocuit de un grup de aventurieri care au batjocorit simbolurile statale şi l-au transformat într-un S. R. L sau O. N. G. care a fost condus de familia Ceauşescu. Este şi o vină a noastră pentru că, atunci când nu te vede nimeni şi stai cu uşa închisă în birou, totuşi nu muncim, când nu ne vede nimeni trecem pe roşu la trecerea de pietoni, călcăm strâmb. Avem nevoie de o reputaţie bună în lume şi de prosperitate la noi, nu de investiţii străine. Făcând o paranteză, am un cont pe Hi5, am blog şi ţin legătura cu toţi cei care vor să vorbească cu mine. Gorjul are multe persoane de vârsta a treia, aici sunt multe probleme sociale, dar oamenii au viziuni foarte corecte asupra politicii. Vorbind de marii români, Regele Carol era un om foarte sever, nu era un om prin faţa căruia puteai să treci, cu toate acestea nu a jignit şi nu a şi-a umilit colaboratorii, el spunea între patru ochi ce are de spus, cred că şi asta trebuie să învăţăm, să ne respectăm unii pe alţii. Este o diferenţă între populaţie şi popor, noi trebuie să fim un popor…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta