Interviuri • Florin Mateiaş: „Dacă nu aş fi crezut în ideea unui anticariat, nu aş fi pornit la drum”

„Ceea ce intenţionăm să facem aici nu am prea văzut nici în marile oraşe. De regulă anticariatele sunt stivuite de cărţi, de jos, până în tavan şi atâta tot. Ori la noi, şederea vizitatorului şi de ce nu a potenţialului client, va deveni una plăcută. Muzică pe fundal. Piese care să se încadreze în toată această chestiune, obiecte din lada străbunilor şi miros de carte veche”

Rep: Este binecunoscut faptul că numărul iubitorilor de carte este din ce în ce mai scăzut. În ciuda acestui fapt, reluaţi bătălia şi sunteţi încrezător în iniţiativa dumneavoastră. Care este numărul de volume aduse pe câmpul de luptă?  

Florin Mateşiaş: Sunt în jur de 10000 de titluri. Asta pentru început, deoarece intenţionăm ca numărul lor să crească. Avem acum un spaţiu adecvat, care ne permite să facem multe lucruri frumoase şi bine intenţionate pentru iubitorii de carte dar  nu numai.

Rep: De unde ideea înfiinţării unui anticariat?

Florin Mateiaş: De profesie, eu sunt inginer geolog. După Revoluţie am renunţat la această activitate şi m-am gândit să promovez cartea. Asta pentru că, deşi se făcuse centru universitar în Târgu Jiu, nu funcţiona absolut nici un anticariat în oraş. Se simţea nevoia înfiinţării unui astfel de loc şi nu am stat pe gânduri. Iubesc cartea şi acest lucru mi-a fost suficient. Am înfiinţat în anul 2000 o fundaţie, „Prietenii Cărţii” şi de atunci mă ocup de tot ce înseamnă vânzarea de carte.

Rep: Cum au evoluat lucrurile?

Florin Mateiaş: Am pornit cu un anticariat stradal, chiar vis-a-vis de sediul Centrului de Cultură. Ideea de a ne muta în acest sediu, a luat naştere în timp ce serveam o cafea. Aşadar, activitatea întreprinsă aici a pornit de la o ceaşcă de cafea.

Rep: Aţi servit o cafea bună, într-o zi cu noroc...

Florin Mateiaş: Da, pot spune acest lucru. Aici, la parter, funcţiona în acea vreme şi un bar, chiar în sala situată faţă în faţă cu cea în care urma să aduc cărţile. Venind să beau cafeaua acolo, am văzut că spaţiul acesta era liber. Am mers la director, am stat de vorbă şi s-a legat. Am reuşit să fac un anticariat mai mare. Patru ani de zile am funcţionat fără probleme, după care a urmat perioada neplăcută, când în urma unui proces, am fost daţi afară. Şi cred că se cunosc problemele, pe care nu aş vrea să le reamintesc.

Rep: Dar aţi continuat să funcţionaţi?

Florin Mateiaş: Chiar dacă am rămas pur şi simplu în stradă, nu aveam cum să renunţăm. Între timp, am observat că, deşi ni s-a spus că spaţiul va fi utilizat drept sală de conferinţă, nimeni nu a făcut nimic cu această încăpere. Odată cu sosirea noului director, mi-am încercat norocul şi iată că am ajuns la o nouă înţelegere. Am încheiat un contract pentru 12 luni de zile şi am reluat activitatea. De această dată va fi un anticariat activ. 

Rep: Un altfel de anticariat?

Florin Mateiaş: O să fie o combinaţie pe care nu cred că au mai încercat-o alţi anticari. Împreună cu Uniunea Artiştilor Plastici, cu Şcoala Populară de Artă o să facem adevărate expoziţii, cea de cărţi şi cea de obiecte de artă tradiţională. Ceea ce intenţionăm să facem aici nu am prea văzut nici prin Bucureşti. De regulă anticariatele sunt stivuite de cărţi de jos, până în tavan şi atâta tot. Ori la noi, şederea vizitatorului şi de ce nu a potenţialului client, va deveni una plăcută. Muzică pe fundal. Piese care să se încadreze în toată această chestiune, obiecte din lada străbunilor şi miros de carte veche.

Rep: Carte veche...cât de veche? Aveţi cărţi foarte valoroase atât din punct de vedere sentimental, cât şi material?

Florin Mateiaş: Cărţile cu valoare sunt cele cu autograf. Avem un raft doar cu cărţi vechi şi foarte vechi. Vechi însemnând cărţi scrise în limba română, cam de prin 1920 încoace.

Rep: E greu să vinzi. Dar cât de greu este să achiziţionezi cărţi?

Florin Mateiaş: Şi una şi cealaltă, sunt activităţi la fel de dificile. În niciuna dintre ele nu trebuie să laşi senzaţia omului, că este păcălit. Când cumperi, nu poţi oferi sume de bani, în bătaie de joc. Când vinzi, ai nişte preţuri limitate, iar peste limitele acelea nu prea poţi să treci, oricât de mult ai vrea acest lucru. Preţul mediu la noi este cel de 2 lei, dar nu lipsesc nici volumele care nu pot fi vândute sub 15 lei, de exemplu. Oricum, ideea este că nu sunt deloc preţuri piperate.

Rep: Vă caută vânzătorii de carte?

Florin Mateiaş: Nu mai este nevoie să alergăm noi după ei.  S-au obişnuit cu noi şi chiar ne caută în momentul în care se hotărăsc să renunţe la cărţile din biblioteca personală. Şi renunţă cei care fie îşi schimbă locuinţa, fie cei care au moştenit un număr mare de volume, dar nu sunt pasionaţi de aşa ceva sau de ce nu cei care vor să-şi reînnoiască biblioteca.

Rep: Dar cititorii?

Florin Mateiaş: Spre dezamăgirea mea, cititorii nu sunt din rândul tinerilor. Elevii au acum Internetul. Studenţii mai trec ce-i drept, dar doar pentru că avem cărţi de profil. Literatura...mai puţin. Tocmai de aici porneşte şi dorinţa mea. Vreau să le trezesc tuturor interesul pentru o carte bună, pentru literatură în general. Momentan, cel mai bine se vând telenovelele, gen Sandra Brown. Şi parcă e prea trist.

Rep: Sunteţi destul de încrezător în iniţiativa dumneavoastră...

Florin Mateiaş: Dacă nu aş fi crezut în ideea unui anticariat, nu aş fi pornit la drum. Un drum destul de complicat, dar pe care dacă vrei îl poţi parcurge. Pentru început vom promova prin toate mijloacele anticariatul şi vom fi deschişi oricăror alte iniţiative. Să fie bine intenţionate, asta e cel mai important. Standul de afară va funcţiona paralel cu anticariatul de aici. Acest lucru ne va ajuta să facem cunoscut spaţiul din incinta clădirii, deoarece toţi clienţii vor fi redirecţionaţi către acest loc. Un loc în care dacă iubeşti frumosul, arta, tradiţia şi cartea, îţi este absolut imposibil să nu te simţi bine.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta