Interviuri • Gheorghe Birău: „Legea falimentului personal s-ar putea întoarce împotriva potenţialilor debitori”

„Fenomenul nu ar fi unul tocmai uşor de asimilat într-o economie ca a noastră. Asta pentru că economia românească nu este suficient de solidă în articulaţiile ei fundamentale. Nici atitudinea actorilor din piaţă, persoane fizice sau juridice, nu este corespunzătoarea, nici din punct de vedere al corectitudinii şi nici din cel al culturii în acest sens. Ei ştiu să profite, chiar şi atunci când nu trebuie, un exemplu bun în acest sens fiind situaţiile de insolvenţă ale persoanelor juridice. Riscurile sunt relativ mari pentru întreg spectru legat de activitatea bancară. Acestea ar fi principalele motive pentru care ARB nu agreează Legea falimentului personal”.

 

Rep: Pentru românii sufocaţi de credite, legea care permite insolvenţa persoanelor fizice aflate în imposibilitatea de a-şi achita datoriile, pare a fi o veste bună. La polul opus, se situează bancherii, cei care se arată îngrijoraţi de tot ceea ce presupune acest proiect legislativ. Mai mult decât atât, acesta a fost contestat de reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor, cei care o consideră că este o „decizie pripită şi populistă”? De ce această reacţie?

 

Gheorghe Birău, director BNR, sucursala Gorj: Dacă proiectul respectiv ar deveni lege, în funcţie de modificările aduse acestuia, ar putea crea dificultăţi sistemului bancar, fapt pentru care poziţia oficială a Asociaţiei Române a Băncilor este mai degrabă sceptică şi negativă, atunci când vine vorba despre declararea în insolvenţă şi apoi în faliment a persoanelor fizice. Opinia majorităţii bancherilor este legată de îngrijorarea că, o dată declanşat acest proces, care poate fi speculat de către debitorii care nu sunt de bună credinţă, ar putea afecta veniturile sistemului bancar.

 

Rep: Intervine judecătorul şi decide dacă este vorba despre insolvenţă scuzabilă sau despre faliment fraudulos...

Gheorghe Birău: Judecătorul intervine într-o primă instanţă. Judecă pe declaraţiile debitorului, fără să fi avut posibilitatea efectuării unui control anterior pentru a vedea cum au stat lucrurile în realitate. Instanţa nu prea are cum să contraargumenteze o asemenea declaraţie. Aceasta decide dacă debitorul se află în incapacitate de plată. După aceea, hotărăşte dacă lichidatorul, numit să administreze debitul respectiv, împreună cu debitorul vor putea stabili un program din care să rezulte că este capabil să-şi ramburseze datoria, în următorii trei ani, perioadă în care ar ieşi de sub sabia urmăririi bunurilor şi a calculării de dobânzi şi penalizări. Dacă debitorul reuşeşte acest lucru şi îşi achită 75% din obligaţiile avute faţă de creditor, restul datoriilor ar fi şterse. Debitorul va beneficia de închiderea anticipată a procedurii.

 

Rep: Se tem reprezentanţii unităţilor bancare de acest fapt?

 

Gheorghe Birău: Bancherilor le este teamă, în primul rând că vor pierde 25% din veniturile lor. Pierderi, atât pentru creditele deja angajate cât şi pentru cele care ar putea să intre sub incidenţa falimentului personal. În măsura în care, declararea falimentului unei persoane este foarte riguros stabilită, bazată pe motive absolut obiective, care să nu ţină cont de atitudinea debitorului, înseamnă, pe de o parte o pierdere în bilanţul sistemului bancar. Pe de altă parte, este foarte posibil ca Legea falimentului personal să se întoarcă împotriva potenţialilor debitori.

 

Rep: O lege gândită în favoarea debitorilor, să aibă efecte negative asupra acestora?

 

Gheorghe Birău: Luând în considerare pierderea a 25% din venituri şi posibilitatea intrării masiv,  în insolvenţă, bancherii vor înăspri condiţiile de creditare. Condiţii pe care nu trebuie să le respecte nimeni altcineva, decât potenţialul client al băncii.

 

Rep: De unde suportă băncile pierderile respective?

 

Gheorghe Birău: Este clar că bilanţul va fi afectat. Veniturile vor avea de suferit, în mod special profitul. Ştergându-se datoriile, la finalul celor trei ani, dacă se păstrează termenul, acestea se transformă în pierdere pentru bancă şi va fi suportată din profit.

 

Rep: Că băncile ar fi mult mai prudente în privinţa creditării persoanelor fizice, ar fi o primă reacţie a aplicării legii. Vorbind despre aceste condiţii, putem să amintim şi despre posibilitatea ca bancherii să crească costurile la credite? Vor "pregăti" dobânzi mai mari?

Gheorghe Birău: Nu este exclusă o asemenea posibilitate. Bancherii pot pretinde dobânzi mai mari, costurile vor creşte automat, în timp ce numărul persoanelor calificate pentru un viitor credit, va scădea. Puţini vor fi aceia care vor corespunde cerinţelor.

 

Rep: Actuala conjunctură economică din România este pregătită să facă faţă acestei provocări?

 

Gheorghe Birău: Fenomenul nu ar fi unul tocmai uşor de asimilat într-o economie ca a noastră. Asta pentru că economia românească nu este suficient de solidă în articulaţiile ei fundamentale. Nici atitudinea actorilor din piaţă, persoane fizice sau juridice, nu este corespunzătoarea, nici din punct de vedere al corectitudinii şi nici din cel al culturii în acest sens. Ei ştiu să profite, chiar şi atunci când nu trebuie, un exemplu bun în acest sens fiind situaţiile de insolvenţă ale persoanelor juridice. Riscurile sunt relativ mari pentru întreg spectru legat de activitatea bancară. Acestea ar fi principalele motive pentru care ARB nu agreează Legea falimentului personal, mai ales că, din câte am înţeles, nu s-a ţinut cont de observaţiile şi propunerile reprezentanţilor acesteia. În fapt, toată lumea este doreşte ca lucrurile să meargă bine şi să se ramburseze toate creditele la timp, interesele fiind cumva congruente între debitor şi creditor. Nicio unitate bancară nu intenţionează să-şi „omoare” plătitorul, tocmai pentru că acest fapt ar însemna sinucidere curată.

 

Rep: De ce bancherilor din SUA, Germania sau Franţa, spre exemplu, nu le este teamă de Legea falimentului personal?

Gheorghe Birău: În SUA, Franţa sau în Germania, nu există sentimentul de teamă, tocmai pentru că acolo există reguli sociale şi economice foarte bine împământenite, situate la distanţe enorme de tradiţie. Noi suntem, în ultimii douăzeci de ani, într-o continuă încercare de a trece de la un sistem centralizat, la o economie de piaţă funcţională. Istoriceşte, este vorba despre o perioadă absolut insignifiantă, în care conştiinţa nu se poate modifica atât de mult, încât să nu se recurgă la toate portiţele care nu sunt, în mod natural, obturate de lege. Cetăţenii din SUA, Franţa sau Germania, nici nu încearcă să caute aceste portiţe. În schimb, românul se gândeşte, într-o primă fază, la tot ceea ce ar putea să facă, astfel încât să nu-şi achite obligaţiile.

 

Rep: Cum vor reacţiona cei care sunt în stare şi nu-şi pun problema să nu îşi plătească datoriile?

Gheorghe Birău: Acesta este un al doilea aspect foarte important. S-ar produce o oarecare nedreptate pe care, în general, societatea o resimte. Este vorba despre acel tratament diferenţiat, ca şi în cazul unităţilor economice care nu îşi pot plăti obligaţiile. Acestora li se şterg datoriile. În acest caz, cei care sunt corecţi şi îşi plătesc la timp dările, sigur că se simt frustraţi, creându-se automat un dezechilibru şi un tratament inegal. La fel se va întâmpla şi în cazul persoanelor fizice.

 

Rep: În ciuda faptului că legea spune că atâta vreme cât insolvenţa este scuzabilă, persoana respectivă are dreptul la un nou început, după ce o persoană se declară falimentară, ce unitate bancară va mai avea curajul să-i acorde credite?

 

Gheorghe Birău: Teoretic, persoana fizică în cauză are din nou acces la credite, însă foarte greu îi va fi acesteia să contracteze un nou credit. Pentru ca teoria să devină practică, ar trebui ca toţi declaranţii să fie de bună credinţă, astfel încât următoarea discuţie cu banca sau cu un oricare alt creditor, să nu fie una sortită eşecului. Chiar şi aşa, nici un viitor creditor nu va mai avea încredere într-o persoană care la un anumit moment s-a declarat falimentară. Sigur că îl interesează numărul clienţilor, numai că, de această dată, condiţiile vor fi mult mai rigide. Cei care prezintă riscuri de neplată, în toate sistemele, suportă o marjă de cost, la fel cum se întâmplă, de exemplu, în cazul statelor cu un rating scăzut. Toţi cei din jur analizează atent, măsoară de două ori şi se aplică o corectură necesară.

 

Rep: Şi totuşi, niciun avantaj pentru bancheri?

 

Gheorghe Birău: Legea falimentului personal nu ar produce niciun fel de avantaj pentru sistemul bancar. Costuri mari la credite înseamnă diminuarea veniturilor sistemului bancar. Bine nu are cum să fie! Dacă ar fi aplicată o astfel de lege, la ora actuală, potrivit unor calcule făcute în linii mari pentru creditele la persoane fizice, s-ar înregistra o pierdere de aproximativ 600 de milioane de Euro, ceea ce înseamnă enorm. Acest lucru s-ar întâmpla numai dacă 10% din debitori şi-ar declara falimentul personal.

 

Rep: În ceea ce priveşte creditele contractate la nivelul judeţului Gorj, care a fost perioada în care gorjenii au luat cu asalt băncile?

 

Gheorghe Birău: Cea de-a doua jumătate a anului 2006 şi până la sfârşitul anului 2008, aceasta ar putea fi numită perioada de vârf a contractării creditelor, de către locuitori judeţului Gorj.

 

Rep: Credite în lei sau în valută?

 

Gheorghe Birău: Preponderent, putem vorbi despre creditele în lei. Acest lucru, la nivelul judeţului Gorj, deoarece la nivel naţional, situaţia se prezintă exact invers. Potrivit datelor actuale, aproximativ 75% dintre creditele contractate de gorjeni, sunt credite în lei. Este un lucru bun şi acest fapt reprezintă un avantaj, pentru că majoritatea clienţilor din judeţ obţin veniturile în lei. Aceştia sunt cumva acoperiţi de riscul de depreciere. Nici nu câştigă într-o eventuală apreciere, ceea ce în ultima perioadă de timp nu prea s-a întâmplat, dar nici nu pierd, în cazul înregistrării unei deprecieri. În cazul creditelor în valută, apare un risc, pe care nu ai cum să îl controlezi, pieţele monetare internaţionale fiind cele care stabilesc raportul de schimb, situaţia fiind astfel, foarte greu de controlat în interiorul unei ţări.

 

Rep: Câţi gorjeni au devenit restanţieri?

 

Gheorghe Birău: Nu ţinem o evidenţă a numărului de persoane aflate în imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile către bănci. Ceea ce vă pot spune, este că volumul restanţelor creşte în mod constant, de la o perioada la alta. Aşa se face că în ultima lună, cuantumul datoriei a ajuns la 52 de milioane de lei.

 

Rep: Volumul restanţelor ne clasează, la ora actuală, într-un top al rău-platnicilor?

 

Gheorghe Birău: Acesta ne poate clasa, din fericire, foarte bine! Ca raport între creditele restante şi totalul creditelor, judeţul Gorj face parte dintr-un top pozitiv, ceea ce înseamnă că locuitorii judeţului sunt bun-platnici. În Gorj, ponderea creditelor restante este de 2-3% din totalul creditelor contractate, în timp ce la nivel naţional, aceasta este dublă, fiind chiar şi judeţe unde ponderea este triplă faţă de cea pe care o înregistrează judeţul nostru. Dacă din acest punct de vedere stăm foarte bine, nu acelaşi lucru îl putem spune despre şomaj, a cărui rată a ajuns şi la noi, la 12%.

 

Rep: Care a fost momentul în care nivelul datoriei a început să crească?

Gheorghe Birău: Spre sfârşitul anului 2008 au apărut primele semne în acest sens, după care imediat s-au înregistrat creşteri. Aşa cum spuneam, volumul restanţelor a crescut constant, de la 1%, la aproape 3%, cât este la ora actuală. Ritmul este unul accelerat, însă nivelul absolut este mic şi nu pune probleme sistemului în ansamblu.

 

Rep: Care au fost şi care sunt cele mai solicitate credite?

Gheorghe Birău: Marea majoritatea a creditelor contractate de gorjeni este îndreptată către consum. În ceea ce priveşte creditele pentru locuinţe, numărul acestora este redus, reprezentând 5% din totalul creditelor. Şi acest aspect înseamnă ceva. Ar putea să însemne că există surse proprii de finanţare. Atâta vreme cât nu s-a apelat foarte mult la credite pentru construcţii de locuinţe sau pentru achiziţia acestora, deducem că există posibilităţi financiare. Într-o statistică a  numărului de locuinţe construite în ultima perioada, gorjenii nu stau deloc rău. Dimpotrivă, s-a construit mult şi la un standard ridicat, casele tip vilă fiind predominante, ci nu casele mici sau foarte mici, cu caracter social. Dovadă a posibilităţilor financiare o poate reprezenta şi nivelul mediu al salariului, care este printre cele mai mari din ţară.

 

Rep: În ultimele şase luni, au mai apelat gorjenii la credite bancare?

 

Gheorghe Birău: Numărul acestora este redus, iar cei care au ales aceasta variantă, au solicitat credite pentru consum. Iată că proporţia se păstrează, puţini fiind cei care au accesat credite pentru achiziţia locuinţelor sau a terenurilor.

 

Rep: Aşadar, nivelul creditelor s-a stabilizat. Ce se mai întâmplă pe segmentul economiilor?

Gheorghe Birău: Pe acest segment se observă un fenomen destul de interesant. În intervalul septembrie-decembrie 2009, am avut o perioadă stabilă, după care, în luna ianuarie a acestui an, gradul de economisire a scăzut semnificativ. În schimb, luna februarie a recuperat toată scăderea din ianuarie, la depozitele la termen şi la disponibilităţi. Creşterea aferentă lunii februarie este destul de importantă, cuantumul acesteia fiind de aproape 30 de milioane de lei. Avem deci, oameni mai prudenţi, care aleg să economisească şi apelează la credite doar când este cazul.

 

Rep: Există o evidenţă a unităţilor bancare spre care se îndreaptă cei mai mulţi gorjeni, pentru a-şi depune economiile ?

Gheorghe Birău: Este foarte dificil să ţii o astfel de evidenţă. La nivelul municipiului Târgu Jiu funcţionează douăzeci de societăţi bancare. Evoluţia ofertelor la depozite este şi foarte mare şi într-o continuă schimbare, modificările ofertelor făcând-se chiar şi săptămânal. Din acest motiv, este aproape imposibil să găseşti o anumită orientare a clienţilor bancari. Este semnificativ faptul că populaţia a înţeles mecanismul de funcţionare, orientându-se spre unităţile bancare unde dobânda este bună, iar comisioanele sunt printre cele mai mici. Gorjenii au învăţat să-şi plimbe depozitele între bănci, cu destulă abilitate. Îşi iau informaţiile la timp, atât din relaţia directă cu reprezentantul bancar, cât şi din sursele electronice de consiliere în acest sens.

 

 

Social Bookmarking