Interviuri • Interviu în Ţara lu’ Papură-Vodă Episodul 2. Unul din şapte

(continuare din numărul anterior)

 

Ionică Hronicaru’ sprijini peretele.

Vodă îl privi tulbure şi continuă:

- Pe maghiari îi mai pot lămuri şi cu vistiernicul! E suficient ca să slobod poruncă a mai stâmpăra numărul pungilor de bani care iau drumul ţinuturilor lor şi iarăşi nu se mai dezlipesc de mine tot ca pata aia de vin roşu de ieri de pe nădragii mei!

- Şi nu i-ai dat, Mărite, la spălat?

- E criză, dragul meu, în caz că n-ai auzit! Mie acum nu spălătoreasă îmi trebuie, ci ospătar, tinichigiu… Că, io-te, cocoşu’ cela de tinichea de pe casă, după ce că se-ndreaptă după cum bate Vântu, a-nceput să şi scârţâie… Apropo: nu dai şi tu o ţuică, să ne ungem cele gâtlejuri? Aşa, dacă tot stăm la un pahar de vorbă, măcar să-l umplem cu ceva, că plânge masa… Mai facem de-un consum, consumul măreşte tributul pe valoarea adăugată şi cel pe profit, vistiernicul îşi mai face o odaie-n plus, io-mi mai iau o caleaşcă roşie, Patahâr mai pune-o zvastică pe-o jucărie, a mică îşi mai ia nişte Gimi Ciu şi două Vuitoane… Ce mai? Dăm drumu’ la economie!

Graurii din scăfârlia lui Ionică îl ciupiră de neuron:

- Se zvoneşte, Mărite Vodă, că de la o vreme rulează şi pe la noi Crizăn Breik. Comenteeezi?

- Păi, taman ce-ţi dădui o soluţie: beţia salvează România!

- Ş-atunci, ce spanac tot îngaimă boier Boc cel Crunt despre criză? C-a speriat cucu’ de pe ouă cu jelaniile lui pe la palate!

Vodă îşi aruncă o căutătură dibace în tipsia lustruită lună în care se zgâia cu multă grijă la vreme de plimbat brişca bine ascuţită în diverse direcţii pe bucile feţei. Hm! Cam urâte pungile de sub ochi! Mai bine ar fi fost cu galbeni! Chiar! Memo: de poruncit pristavului Boc cel Crunt să pună de-un bir nou, că parcă miroase-a secetă ş-a uscăciune prin vistieria palatului… Până la urmă, o să-l ştie viitorimea drept Boc cel Groaznic! Măcar atât pot să fac pentru el! Am io grijă d-asta... Şi cu găozaru’ ăsta de hronicar, care-mi stă pe cap mai dihai ca Gâdea ăla de la Antena 3!

Scoase limba, o studie cu vădită curiozitate şi se sperie: cam încărcată! Iar îşi face pateul de cap…

- Boier Boc cel Crunt îşi face datoria O.K., că d-aia-l ţin pe lângă mine! Îi dă-nainte cu criza, că altfel ce justificare ar avea pentru toate măgăriile alea urieşeşti pe care le comite? L-ar linşa lumea! Ştii cum se face: sperie-i tu, că de nu, te sperie ei pe tine!

- Că tot veni vorba de măgării: ia spune, Mărite Vodă, cum îy cu socoteala vistieriei pentru la anu’?

- Păi, cum să fie? Simplu, tot ca şi până-acum: întâi tăiem, după aia numărăm! Întâi taxăm, după aia renunţăm! Întâi se face că-şi asumă boier Boc răspunderea, după aia îi dau juzii în cap prin cele judecăţi, pe la cele curţi… Şi tot aşa... Ba, venit-a micuţul şi cu o propunere care m-a lăsat cu cariile uitându-se la soare: programarea cheltuielilor bugetare în funcţie de planificarea statistică a ieşirilor din sistem a pensionarilor – cam 1 din 7, după planificările sale…

Ionică simţi că-l ia cu frig pe bulevardu’ spinării. Chiti că n-auzise bine, aşa că lansă o-ntrebare parşivă de pe Târgu Ocna:

- HA???

- Ce te miri? Omu’ mai şi moare, mai ales dacă-i bătrân, dacă n-are parale, dacă n-are leacuri, dacă n-are ce mânca, dacă-i e frig, dacă… Shit happens! Asi es la vida! C’est la vie! À la guerre comme à la guerre! La gară ca la gară! Ce-am avut şi ce-am pierdut, azi aici mâine-n Sascut! Ehei, da’ din câte nu poate muri un om! Toată treaba-i să-i iasă vornicului socoteala conform planificării! Că, dacă nu-i iese, ca să moară 1 din 7, e nasol! Va trebui iar să mărim tributurile şi preţurile, să micşorăm simbriile, să mai scăpăm de niscaiva slujbaşi… De preferat toate-odată, preventiv… Că, dacă mor 1 din 5, nu-i bai, e-n interesu’ vistieriei, da’ dacă mor 1 din 8, ne-am ars: vine urâtu’ cela de la Înalta Poartă a F.M.I.-ului şi rupe nuiaua pe dispozitivele noastre de-aterizat pe scaun!

Hronicaru’ se lăsă moale pe-un jilţ de-alăturea, parcă pocnit în cap cu leuca.

Vodă îl scrută scurt da’ cuprinzător.

- Dacă leşini aici, pe mine, te scalpez de-o să zică lumea că mi-am luat sosie! Stăi binişor, că la tine nu-i cazu’, chiar dacă ţara n-are bani să te plătească aşa cum meriţi, eşti încă june, mai poţi pleca în băjenie prin nemţime, la frânci, macaronari sau aiurea! Ce te spărieşi aşa, de parcă ţi-ar fi luat careva o coastă şi ţi-ar fi dat înapoi o nevastă? Hă, hă, hă! Şezi blând, că am planuri mari cu tine: deontolog te fac, să moară mama!

(va urma)

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.