Interviuri • Ion Florescu: „Nu am fost şi nu voi fi niciodată un traseist”

Se spune că politica este de fapt arta compromisului. Dar nu aşa cum îl văd unii. Se foloseşte trunchiat o expresie a lui Machiavelli care a făcut carieră la noi: scopul scuză mijloacele. Însă nu am auzit pe unul zicând până la capăt ce a spus Machiavelli: scopul scuză mijloacele dacă se urmăreşte interesul comunităţii. Pornind de la aceasta, aşa justifică unii şacalismul care există în România. Nu se mai satură de averi, caută orice mijloc, orice cale de a se îmbogăţi peste noapte cu orice preţ.

Rep.: Domnule prefect, care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Ion Florescu, prefectul jud. Gorj: În instituţia prefectului sunt numai priorităţi, nu pot spune că o problemă este mai puţin importantă decât cealaltă. Dacă ne raportăm la necesităţi şi mai ales la consumul de timp, cea mai grea, complexă şi cea care generează cele mai multe nemulţumiri este problema reconstituirii proprietăţii sau reconstruirii proprietăţii, legile proprietăţii sau legile fondului funciar cum le ştie toată lumea.

Rep.: Aceasta este cea mai mare problemă cu care vă confruntaţi?

I.F.: Problema aceasta este cea mai mare consumatoare de timp, nu numai a prefectului ci şi a unei bune părţi dintre salariaţii prefectului.

Rep.: Multe cazuri au fost rezolvate şi în instanţă…

I.F.: Nu aş spune multe dacă ne raportăm la totalul titlurilor de proprietate eliberate în afara celor ce au urmat hotărârilor judecătoreşti, proporţia este simţitor mai mare decât a celor câştigate în instanţă. În instanţă merg nemulţumiţii şi nemulţumirile au mai multe surse, mai multe cauze: unele dintre cauze sunt invalidările iar invalidările au la bază faptul că nu respectă legea în litera şi spiritul său. Nu vin cu acte doveditoare aşa cum legea le cere. În mod normal legea prevede faptul că actele trebuie să aibă continuitate. Nu se acceptă actele vechi. Actul de proprietate cât ar fi de vechi este valabil până nu i se contrapune un alt act. Dacă împroprietărirea a avut loc în 1892 câştigarea proprietăţii respective este valabilă în măsura în care nu a fost urmată de un alt act din care să rezulte înstrăinarea, vânzarea. Pe de altă parte, nu vreau să generalizez dar sunt prea multe cazuri în care completele de judecată fac legi şi nu aplică legi. Legea ar trebui să fie valabilă şi pentru ei. O altă situaţie apare atunci când anumiţi magistraţi interpretează greşit legea din punctul meu de vedere, pentru că vecinătatea este valabilă doar cea veche. Am văzut hotărâri judecătoreşti în care s-a câştigat ca urmare a faptului că Popescu are un titlu acum, nu erau obligatorii vechile amplasamentele, pe legile anterioare, am titlul nou deci pe amplasamentul altcuiva, vine şi pune ochii pe un teren şi spune că asta a fost pădurea mea sau terenul meu, am fost vecin cu Popescu sau Ionescu. Îl aduce ca martor şi acela jură că este vecinul lui. Vecinătatea asta nu este valabilă după lege. O hotărârea judecătorească rămasă definitivă este mai tare decât o lege pentru că o lege o poţi schimba cu alta dar hotărârea judecătorească nu o mai poţi schimba decât efectele sale dar pe circuitul civil.

Rep.: Au fost cazuri de împroprietării bătătoare la ochi, au fost oameni care şi-au însuşit zeci de hectare fără să aibă nici o legătură cu terenul respectiv şi toate acestea prin nişte artificii…

I.F.: Sunt multe anomalii. Nu ştiu, unele, poate cu intenţie, altele, din necunoaşterea legii.

Rep.: Cum veţi acţiona ca şi prefect în ceea ce priveşte cazurile de corupţie în administraţie?

I.F.: Legea este lege pentru toată lumea. Biblia activităţii funcţionarului public este statutul funcţionarului public, respectiv legea 188. Acolo se prevede posibilitatea suspendării din funcţie în condiţiile în care funcţionarul public respectiv este trimis în judecată. Nu avem alte cazuri, în afară de Călinescu şi încă un caz, tot femeie, care sunt trimise în judecată, dar ieşite la pensie, totodată. Dintre funcţionarii publici activi din prefectură sunt cercetaţi penali câţiva, dar nici unul nu este trimis în judecată.

Rep.: Şi dacă vor fi trimişi în judecată…

I.F.: Mă obligă legea să îi suspend. Suspendarea este valabilă până la soluţionarea definitivă tot de către instanţă. Instanţa spune dacă se soldează cu o sancţiune care-l face incompatibil cu această calitate de funcţionar public, urmează încetarea relaţiilor de muncă.

Rep.: Ce aşteptări aveţi de la primarii din Gorj?

I.F.: În general, am relaţii bune, primarii sunt şi ei oameni. Ca peste tot sunt şi buni şi răi, şi foarte buni, nu ştiu dacă sunt şi foarte răi. Căutăm să impulsionăm pe cei loviţi de o doză mai mare de lentoare: pentru atragerea de fonduri, pentru finalizarea acestui lung proces de reconstruirea proprietăţii, pentru că deja are 20 de ani, şi nu este finalizată, buna gospodărire a localităţii din punct de vedere a protecţiei mediului, al aspectului, la urma urmei. Sunt foarte multe cazuri de conflicte între cetăţeni rezolvabile în primul rând de către primar şi poliţia locală de la caz la caz. De regulă, oamenii vin la noi iar noi nu avem pârghiile de sancţiune a primarului, ei se supun electoratului şi legii. Deşi au trecut 20 de ani de când există această instituţie a prefectului, foarte multă lume ne confundă cu primul secretar de altădată, cu comitetul judeţean de partid. Ei ştiu că dacă veneau la primul secretar el era alfa şi omega, dădea ordine şi cum să cerceteze un procuror, care să aibă casă, care să fie condamnat, care să fie iertat şamd. Ordona primarilor, dacă nu îl ascultau erau schimbaţi. Lucrurile s-au schimbat foarte mult. Prefectura nu are aceste pârghii. Sunt alte prerogative. Vorbim despre separaţia puterilor în stat şi echilibru puterilor. Sunt foarte mulţi oameni care vin la audienţă cu hotărâri judecătoreşti să le facă prefectul ceva şi pleacă, bineînţeles, nemulţumiţi. Vin cu probleme nerezolvate de primar ca să le rezolve prefectul. Noi nu avem cum. Eventual, pistonăm, îndrumăm, coordonăm şi facem presiuni. De aici şi doza mare de nemulţumire faţă de instituţia prefectului a acelui segment de populaţie foarte mare care te raportează la Comitetul judeţean de partid de altădată. Pe vremea aceea mă duceam acolo şi rezolvam tot, iar la aceştia te duci şi nu rezolvi nimic.

Rep.: Vă aşteptaţi ca la finele anului, după prezidenţiale, să fiţi schimbat din funcţia de prefect?

I.F.: Se poate orice. Eu nu am o problemă cu acest lucru, cum nu am avut niciodată. Nu am murit după funcţii, nu mor în continuare. Funcţiile sunt efemere, totul este ca atâta timp cât ocupi o funcţie să îţi faci treaba foarte bine, în spiritul legii, onestităţii, dreptăţii, respectului faţă de cetăţean.

Rep.: Care sunt principalele probleme pe care nu aţi reuşit să le rezolvaţi din funcţia de prefect?

I.F.: Mai nimic nu am rezolvat aşa cum mi-aş dori eu. Nimic nu merge foarte bine. Cine nu îşi doreşte ca lucrurile să îi iasă foarte bine, cum îţi programezi aşa îţi iese. Este vorba de dificultăţi inerente, de personal, niciodată nu ai personalul pe care ţi-l doreşti, îl primeşti. Aceasta nu înseamnă că nu este bun dar ca orice pădure are şi uscăturile sale. Sunt protejaţi de lege ceea ce este şi bine şi rău pentru că exclude posibilitatea abuzului în funcţie. Nu am fost şi nici nu voi fi abuziv, dar ştiţi că sunt atâtea cazuri, pe de altă parte, sunt prea înrădăcinaţi. Eu cred că trebuie să regândim acest echilibru, pentru că suntem la limita dezechilibrului între drepturi şi obligaţii. Observaţi că nu se mai vorbeşte de obligaţii? Drepturi…drepturi…drepturi…Toată lumea vrea drepturi. Toată lumea vrea salarii, ceea ce nu este rău. E bine să ceri, să pretinzi dar pentru ce ceri, calitativ vorbind. Nu este valabil acest lucru doar în instituţia prefectului ci peste tot. Nu mai îndeamnă nimeni la muncă. Sună şi câştigi, joacă şi câştigi… S-au inversat valorile, vedetele naţiei sunt cele care au sâni frumoşi şi picioare apetisante. Am ajuns să avem în istorie un anume nume de mare vedetă tv şi Mihai Viteazu e pierdut printre rânduri. Tineretul nu mai învaţă. Instituţiile de învăţământ au devenit sc-uri (societăţi comerciale, n.r.), facultăţile în primul rând şi e mare păcat. De mulţi ani facultăţile fie ele private sau de stat scot diplome pe bandă rulantă. Am înţeles că pe la Spiru Haret e un nene, eu sper să nu fie adevărat, care la vârsta senectuţii aş spune, şi-a luat 10 diplome. Şi motiva el, vezi doamne, că învăţa 8 ore pe zi şi e super dotat. Păi dacă e aşa de dotat până la 60 de ani nu a reuşit să îşi ia o licenţă?! Şi luă într-un an 10. S-a culcat noaptea el şi s-a trezit dimineaţa geniu. Vin şi la mine, şi nu o dată s-a întâmplat, tineri cu cv-uri impresionante şi nu ştiu să facă o cerere, nu ştiu să scrie româneşte, încalcă norme ortografice elementare. Este unul dintre semnalele pe care doresc să le dau. Nu numai eu gândesc aşa. Multă lume constată aceste lucruri dar nu face nimic pentru a remedia situaţia. Doctorate cumpărate pe la Chişinău, licenţe prin Ulim şamd. Herculane a făcut carieră deja: „La Herculane te duci turist şi vii jurist”. Păi, unde ajungem! Nimeni nu mai este interesat de muncă. Nu ne mai trebuie munca de jos. Avem numai licenţiaţi.

Rep.: Există foarte mulţi licenţiaţi care lucrează la munca de jos. Piaţa muncii şi mai ales sistemul privat triază aceşti absolvenţi…

I.F.: Aţi spus bine, mai ales sistemul privat.

Rep.: În sistemul de stat cunoaşteţi pe ce criterii se fac angajările. Posturile în mare parte se dau cadou.

I.F.: Oameni. Totul ţine de om. Avem legi slăbuţe. Unii acuză că sunt proaste, sunt de acord şi cu asta. Însă răul cel mare nu vine din reglementare, ci din nerespectarea reglementării. Aşa proaste cum sunt ele, dezastroase să fie, dar nu sunt respectate şi amplifică dezastrul.

Rep.: O bună colaborare între toţi factorii de răspundere din judeţ este benefică. Având în vedere faptul că veniţi din PSD v-a ajutat în comunicarea cu ceilalţi factori de răspundere?

I.F.: Noi nu mai avem voie să facem politică. Eu nu mă sfiiesc, nu mă feresc, nu mi-e frică să spun că eu sunt totuşi al PSD-ului. Am acest partid în spate. Fără PSD eu nu ajungeam prefect. Sunt susţinut de PSD. Sângele apă nu se face, nici măcar cel politic. Nu am fost şi nu voi fi niciodată un traseist. Nu am voie să fac politică în această perioadă, drept pentru care sunt suspendat şi din funcţia pe care am avut-o şi nici calitate de membru nu o mai am. Nu am voie să fac politica unui partid în detrimentul altui partid. Am drepturi în a face politica economică a judeţului. Şi aceasta presupune inclusiv conlucrare cu partidele politice. În primul rând cu cele două care se află într-o alianţă. Relaţia între instituţia prefectului şi un anumit serviciu deconcentrat pe care prefectul îl conduce şi la general le conduce ţine de relaţii interpersonale. Eu în general m-am înţeles bine cu oamenii. Impedimentele sunt de altă natură. Prefectul e apolitic dar şefii deconcentratelor sunt politic. Este pe undeva o acoladă care ar putea duce la lipsa de armonizare la nivelul dorit. Eu caut să trec peste acest impediment.

Se pare că peste tot este vremea alianţelor. Şi în Europa este la fel. Pentru că nu se mai votează majoritar un partid şi se votează diverse partide, ţara trebuie condusă, guvernul trebuie să aibă o susţinere şi atunci cel puţin două partide trebuie să facă o alianţă.

Rep.: Consideraţi că la Gorj divergenţele de opinie dintre PSD şi PD-L s-au stins?

I.F.: Nu s-au stins şi nici nu cred că se vor stinge în totalitate vreodată. Chiar dacă suntem într-o alianţă, aş minţi să vă spun şi nici nu m-aţi crede pentru că întrebarea are o doză de retorism în ea.

Rep.: Cum colaboraţi cu Consiliul Judeţean dar şi cu consiliile locale ale unităţilor administrativ teritoriale?

I.F.: Cu Consiliul Judeţean Gorj e musai colaborarea şi nu numai că este musai se şi întâmplă. Poate şi pentru faptul că la Gorj e cazul fericit, conducerea CJ are o culoare politică şi prefectul este de aceeaşi culoare. Politic nu sunt motive de divergenţe. Iar eu nu mă implic în viaţa de partid. Dar cum şi partidele şi instituţiile statului trebuie să facă o unică politică aceea a grijii faţă de cetăţean.

Rep.: Cum se vor rezolva neînţelegerile teritoriale între Baia de Fier şi Novaci?

I.F.: Diferendul teritorial între Baia de Fier şi Novaci, neînţelegere care duce la amânarea programelor de dezvoltare în vederea accesării de fonduri pentru dezvoltarea zonei. Nu cad de comun acord în ceea ce priveşte limitele teritoriale. Legea 2/68, ultima lege de împărţire teritorială când nu s-a delimitat foarte clar, după această lege prin care s-a arondat fosta comună Cernădie la Baia de Fier a mai intervenit ceva, ca Novaciul să întrunească condiţiile demografice pentru a fi declarat oraş. A fost o decizie politică mai mult şi au luat două sate din Cernădie şi au fost date Novaciului şi acum nu se înţeleg asupra limitei. Problema cea mare este în zona construibilă a Râncii. Ajunseseră la o înţelegere pe vremea primarului Chiriac de la Novaci, nu a fost semnată de secretar şi de aici s-au născut tot felul de discuţii, de suspiciuni, de incertitudini, propagări de ştiri alarmiste. S-a intervenit şi la Bucureşti la ANCPI şi formularea a fost greşită de la început. S-au dus acolo cu propunerea de schimbare a graniţelor între localităţi. Răspunsul a fost negativ pentru că graniţele au fost trasate prin lege, noi nu suntem legiuitori. Nu aşa trebuia pusă problema.

Astăzi (miercuri, n.r.) este a treia întâlnire. Dacă nici astăzi nu se înţeleg voi constitui printr-un ordin o comisie iar dacă nici rezultatul comisiei nu va fi acceptat de cei doi edili problema va fi transferată ANCPI-ului. Aplicând legea va încerca să traseze o linie cât mai bună pe ambiguităţile actului iniţial sau care au stat în spatele legii 2/68.

Rep.: Aveţi doi subprefecţi PD-L. Cum funcţionează coaliţia la nivelul conducerii prefecturii Gorj?

I.F.: Dacă ar funcţiona şi la nivel de ţară cum funcţionează la nivelul prefecturii Gorj cred că ar fi foarte bine. Nu am avut şi nici nu cred că vom avea situaţii tensionate, nu au ieşit şi nu cred că vor ieşi scântei, fiecare îşi are sarcinile sale pe care le respectă, ne informăm reciproc, şi sunt oameni de echipă.

Rep.: Care consideraţi că sunt soluţiile pentru SNLO în acest moment?

I.F.: În ceea ce priveşte SNLO-ul este societate naţională. Nu face parte din categoria serviciilor deconcentrate, nu am competenţă delegată de la ministrul de resort, drept pentru care nu mă amestec în problemele SNLO-ului, nici nu sunt miner, nu sunt de specialitate şi dacă aş fi nu aş avea pretenţia că stăpânesc toate problemele. În schimb, în măsura în care conducerea SNLO-ului consideră că instituţia prefectului poate fi de folos cu ceva nu voi pregeta să mă angrenez în a rezolva această situaţie. Ştiu că trece prin situaţie grea cum trece toată ţara într-o perioadă de criză, ştiu că sunt şi nemulţumiri şi tensiuni generate de politic şi de nemulţumiri de alt gen. Am înţeles că sunt probleme destul de grave, nu ştiu dacă sunt raportări fictive sau furturi de cărbune. Le doresc să le dea Dumnezeu mintea românului de pe urmă.

Rep.: Cum vedeţi perspectiva SNLO, Complexului Energetic Turceni şi Complexului Energetic Rovinari într-o viitoare companie naţională?

I.F.: Problema companiei sau companiilor naţionale pentru că se vorbea de una şi în ultima fază de două deocamdată eu văd că au lăsat-o moartă. În schimb eu aş putea să spun altceva. Nu cred că politica energetică a ţării se mai face 100% la Bucureşti. Şi nu cred că acesta este un lucru rău. Sunt şi opinii contrare celor spune de mine, ne-am pierdut suveranitatea, independenţa şamd. Eu ştiu un lucru că ne-am dorit toţi să fim integraţi în Uniunea Europeană. Am intrat într-un mare sistem socio-economic, trebuie să respectăm regulile unei Uniuni Europene aşa cum le respectă 27 de state. Ideea de bază a fost să creăm o piaţă mare cu posibilităţi de dezvoltare cât mai mari, să intrăm cu alte şanse în competiţia mondială economică. Sunt o serie de avantaje şi printre dezavantaje este şi îndepărtarea puterii de decizie la nivel naţional a fiecărei ţări. Dar suntem coparticipanţi, codecizionari. Revenind la sistemul energetic nu mai e 100% cheia la Bucureşti. Nu ştiu cât mai este 70-80% şi politica energetică se gândeşte, se concepe şi se pune în aplicare pe interes comun. Ce depinde de noi este să ne negociem cât mai bine, cât mai favorabil, argumentând profesionist, condiţiile specifice României şi să realizăm cât mai mult din ce ne dorim. Ar fi dezastru pentru Gorj să rămânem cu sistemul energetic la pământ. Cred că cele mai mari probleme nu sunt de crearea sau necrearea companiei naţionale ci de rezolvarea sau nu a condiţiilor de mediu. Sunt termene foarte scurte cu cheltuieli foarte mari şi într-o perioadă de criză. Judeţul Gorj, eu aş spune 100%, dar cel puţin 80% gravitează în jurul acestui domeniu energetic cu cele două componente, una fără alta nu poate. Îmi dispare producţia de energie nu am ce face cu cărbunele, dispare cărbunele cu ce alimentez grupurile energetice care sunt concepute şi construite pe consumul de lignit. Mai auzi pe unii că luăm din import. Nu-şi dau seama cei care trâmbiţează asemenea lucruri ce costuri înseamnă asta. Pornind de la capacitatea de transport.

Rep.: De ce Rovinariul are cea mai ieftină energie?

I.F.: Pentru că am eliminat din costuri componenta transportului, este făcută practic lângă zăcământ şi costurile sunt foarte mici.

Rep.: Complexul Energetic Turceni a semnat contractul de 170 de milioane de euro cu BERD.

I.F.: Se pare că nu există altă soluţie decât soluţia creditelor şi rămâne doar găsirea de creditori cât mai avantajoşi, adică pe durată cât mai lungă cu o dobândă cât mai mică. BERD-ul acordă credite în condiţii avantajoase.

Rep.: Este necesară implicarea politicului în administraţie şi în ce măsură?

I.F.: Fără politic se pare că nu se poate. Problema nu este de a se amesteca sau nu, ci de a nu se amesteca prea mult. Primarul are culoare politică şi răspunde şi la comenzi politice. Primul lucru care trebuie să-l intereseze trebuie să ţină de buna administrare a localităţii dar fără sprijin politic nu poate. Lucrurile stau la fel peste tot în lume. Nu ai sprijin politic nu realizezi foarte multe. Problema se pune tot de proporţii, cât, de unde şi până unde, pentru că, lăsând la o parte linia directă, nu este de vină o comunitate dacă la putere este un partid şi primarul lui are altă culoare politică. Dar cum sângele apă nu se face şi cum mai întotdeauna îţi e mai aproape maieul decât haina de piele subiectivismul nu-l poţi elimina în totalitate.

Rep.: Cât de mult influenţează schimbările politice la nivelul instituţiilor deconcentrate performanţele din administraţie? Cum funcţionează sistemul după aceste schimbări?

I.F.: Peste tot în lume când se schimbă puterea se schimbă şi structurile şi nu seamănă două ţări practic. În Anglia am înţeles că se schimbă până la femeia de serviciu. Există în schimb categorii socio-profesionale cu stabilitate. E ceea ce la noi se numeşte corpul funcţionarilor publici. E necesară schimbarea la vârf dar nu şi corpul de profesionişti. Şi partidele ar trebui să facă promovările politice pe criterii valorice şi nu pe alte criterii. Se spune că politica este de fapt arta compromisului. Dar nu aşa cum îl văd unii. Se foloseşte trunchiat o expresie a lui Machiavelli care a făcut carieră la noi: scopul scuză mijloacele. Însă nu am auzit pe unul zicând până la capăt ce a spus Machiavelli: scopul scuză mijloacele dacă se urmăreşte interesul comunităţii. Pornind de la aceasta, aşa justifică unii şacalismul care există în România. Nu se mai satură de averi, caută orice mijloc, orice cale de a se îmbogăţi peste noapte cu orice preţ.

Interviu realizat de: Marinela DAJU

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.