Interviuri • Mircea Andrei: “Dintotdeauna mi-am dorit ca aceste persoane să nu mai fie izolate şi să accepte incluziunea socială”

“O persoană cu dizabilităţi nu aşteaptă milă şi nici să i se ofere totul gratuit. Ea doreşte să muncească, iar acest lucru nu prea este înţeles de societate. Mentalitatea, aceasta trebuie schimbată în rândul comunităţii”

 

 

Rep: Ce înseamnă pentru societatea în care trăim ziua de 3 Decembrie? Ce înseamnă pentru dumneavoastră şi pentru cei care sunt alături de dumneavoastră zi de zi?

Mircea Andrei: În anul 1992, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, a stabilit ziua de 3 Decembrie, drept “ Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap”. Astfel a fost recunoscută atât existenţa acestor persoane, în toate părţile lumii şi în toate straturile sociale, cât şi nevoia de atenţie care trebuie acordată asigurării codului pentru integrarea lor în viaţa societăţii.

 

Rep: Anul trecut aţi inaugurat acest Club al persoanelor cu dizabilităţi. Care au fost activităţile întreprinse şi câte persoane s-au arătat interesate să-şi petreacă timpul în acest mod?

Mircea Andrei: Clubul funcţionează din luna mai 2008, dar am ales drept zi de inaugurare, ziua de 3 decembrie. A fost un an plin. Activităţi variate şi multă bucurie pentru cei cu dificultăţi. Cele mai multe au fost cele de petrecere a timpului liber, s-a jucat tenis de masă, biliard, fotbal şi cu ajutorul imaginaţiei am creat fel şi fel de lucruri. Nu am omis nici activităţile de utilizare a calculatorului. Sunt foarte multe persoane cu dizabilităţi care îşi petrec o mare parte din timp în faţa calculatorului şi sunt încântaţi că au această oportunitate.

 

Rep: Câte persoane pot veni într-o zi normală la Club?

Mircea Andrei: Spaţiul în care ne întâlnim permite accesul unui număr de maximum 15 persoane. Am observat însă că până acum au venit în jur de şapte, opt persoane. Important este că, în fiecare zi, cineva este interesat de ceea ce facem noi aici şi asta mă mulţumeşte cel mai tare.

 

Rep: Numai persoane din municipiul Târgu Jiu?

 

Mircea Andrei: Din fericire, nu. Ne-am făcut auziţi în tot judeţul şi am reuşit să-i determinăm pe cei cu astfel de probleme să renunţe la ideea izolării. Avem persoane care vin din Târgu Cărbuneşti, din Ţicleni sau din Motru. Un pic cam dificil cu transportul, dar voinţa învinge orice impediment.

 

Rep: Vă mai ajută cineva în derularea activităţilor?

 

Mircea Andrei: Am căutat anul trecut personal pentru cei care au cu adevărat probleme. S-au găsit două persoane care se ocupă de consilierea psihologică şi socială a oamenilor cu dizabilităţi. O fac foarte bine şi o fac voluntar, ceea ce pentru noi înseamnă enorm. Pentru că noi cu toţii suntem voluntari.

 

 

Rep: Cum caracterizaţi relaţia Clubului cu autorităţile locale, cu instituţiile publice din judeţ?

 

Mircea Andrei: Dacă vorbim din punct de vedere material şi financiar, în cele 12 luni de funcţionare, nimeni nu a părut interesat de soarta acestui spaţiu. Nu am primit nici un ajutor bănesc pentru a asigura funcţionarea Clubului. Cât voi putea, voi susţine personal totul. Avem însă un parteneriat cu Consiliul Local Târgu Jiu, privind înfiinţarea unui “Centru de zi”, Centrul Cristian pentru persoanele cu handicap şi sper ca în maximum un an şi jumătate să fie realizat acest obiectiv.

 

Rep: În ce constă acest centru?

 

Mircea Andrei: Va funcţiona într-o centrală dezafectată, situată pe strada Mioriţa. Spaţiul este mare, are 400 de mp şi acolo vom avea posibilitatea să ne desfăşurăm activităţile la o altă dimensiune. Şi foarte important este că vom avea şi un centru de recuperare pentru aceste persoane.

 

Rep: Despre relaţia “ persoană cu handicap-societate”, ce îmi puteţi spune?

Mircea Andrei: Dintotdeauna mi-am dorit ca aceste persoane să depăşească mediul lor familial, să nu mai fie izolate şi să accepte incluziunea socială. Prin toate aceste expoziţii şi acţiuni vrem să atragem atenţia asupra noastră, să ştie cei din jur că o persoană cu dizabilităţi nu aşteaptă milă şi nici să i se ofere totul gratuit. Ea doreşte să muncească, iar acest lucru nu prea este înţeles de societate. Din nou…mentalitatea, aceasta trebuie schimbată în rândul comunităţii.

 

Rep: Angajarea persoanelor cu handicap este o provocare pentru fiecare unitate economică în parte. Câte persoane cu astfel de probleme au fost integrate în câmpul muncii din judeţul Gorj?

Mircea Andrei: Personal am avut, în acest an, mai multe întâlniri cu angajatorii gorjeni. Am vorbit cu cei care au peste 50 de angajaţi şi care, potrivit legii, ar trebui să angajeze şi astfel de persoane. Le-am explicat că angajarea unei persoane cu handicap reprezintă un plusvaloare pentru aceea unitate economică. Din cauza problemelor sale, o persoană bolnavă va lupta mereu să demonstreze că poate şi, astfel munca va fi eficientă. Avem, în Gorj, aproximativ 300 de persoane cu dizabilităţi care au un loc de muncă.

 

Rep: În fiecare an, aţi dorit ca “Ziua Internaţională a Persoanelor cu Handicap” să nu treacă nemarcată. Ce aţi pregătit pentru anul 2009?

Mircea Andrei: An de an se organizează diferite manifestări care s-au bucurat de aprecierea persoanelor cu dizabilităţi şi de ce nu a comunităţii. Spectacolele, întâlnirile de lucru, concursurile sportive sau cele artistice sunt foarte importante pentru schimbarea atitudinii comunităţii, faţă de semenii cu probleme şi pentru creşterea încrederii în sine a acestora. Asociaţia Persoanelor cu Handicap din Oltenia a participat ieri, 3 decembrie, cu un grup de persoane cu handicap, la Bucureşti, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne, în vederea susţinerii unui program de muzică populară. De asemenea, am organizat, tot la Bucureşti, o expoziţie cu produse realizate în cadrul Clubului, de către persoanele membre ale Asociaţiei.

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.