Interviuri • Munca fără talent egal timp irosit iar talentul fără muncă egal doar vise

Reporter: Nume, studii, hobby…?

Matei Şorop: Mă numesc Matei Şorop, am 21 de ani, imediat 22, sunt student în Cluj şi fac teatru şi televiziune; ca pasiuni: îmi plac foarte mult gastronomia, plimbările pe munte şi alpinismul.

Rep.: Care este condiția artistului în România? Dar în Târgu-Jiu?

M.Ş.: Condiția artistului în România din păcate este destul de joasă condițiune deoarece românul, în special, nu apreciază arta, iar tinerii nu sunt îndrumați în aceasta direcţie.

Rep.: Care este visul tău?

M. Ş.: Visul meu este să parcurg un drum frumos prin viață, într-o societate onestă cu oameni implicați şi cu o gândire deschisă.

Rep.: Care este cea mai mare calitate şi care este cel mai mare defect al românilor?

M. Ş.: Cea mai mare calitate a românului este că mereu e vesel, are un simţ al umorului extrem de dezvoltat, iar cel mai mare defect este toleranţa, nepăsarea şi implicit plafonarea în anumite situaţii incomode.

Rep.: Ce îți place şi ce nu în Târgu-Jiu?

M. Ş.: Îmi place că, prin moștenirea culturală primită de la Brâncuși, orașul Târgu-Jiu ar fi putut deveni un nume mondial, şi nu-mi place că acest lucru nu s-a întâmplat, şi am să motivez: pe lângă faptul că proiectele care ar fi trebui sa facă orașul nostru cunoscut în lume au fost inexistente, actuala conducere, din nu ştiu ce rațiuni, nici măcar nu a vegheat la conservarea aerului special pe care îl avea acest oraș! Cel mai elocvent exemplu fiind mutilarea arhitecturală a centrului istoric…

Rep.: Care este graniţa între compromis şi artă, în teatru?

M. Ş.: Din păcate, sau din fericire, nu există un compromis, pentru că, în opinia mea, cel puţin în România, arta este ea însăși un compromis!

Rep.: Unde vrei să ajungi, în teatru?

M. Ş.: Toți țintim departe, visăm la proiecte importante, dar nu mereu suntem conștienți de realitatea înconjurătoare; când o descoperim, vedem că nu totul e simplu, dar dacă au făcut-o alții înaintea noastră, şi au făcut-o bine, noi de ce nu am încerca să o facem?

Rep.: Ce preferi: teatrul sau filmul?

M. Ş.: În școală am lucrat atât în teatru, cât şi în film. Sincer, sunt fascinat de producţia cinematografică şi aş fi necinstit să recunosc că şi veniturile din film sunt mult mai mari faţă de cele din teatru…

Rep.: Cum se poate face auzită vocea tinerilor?

M. Ş.: Vocea tinerilor s-ar putea să fie auzită pentru că noi strigăm până ne pierdem glasul… Atunci e mai dificil, este îmbucurător faptul că mai mulţi tineri au ajuns în politică şi ar fi posibil ca ideile lor sa fie auzite, dar este trist că, cei mai mulţi din aceștia nu au nici pregătirea şi nici educația, dar mai ales interesul să facă şi ei ceva!

Rep.: Ce calități trebuie să ai ca să poți să-ți realizezi visul?

M. Ş.: Când eram mai mic, tata ne povestea mereu de un profesor, din facultate, care spunea: „Munca fără talent egal timp irosit, iar talent fără muncă egal doar vise!”.

Rep.: Ai pleca definitiv din ţară?

M. Ş.: Pentru mulţi, a pleca din ţară înseamnă o șansă în plus de a te realiza, dar au fost destui care au dovedit că se poate şi aici! Eu, personal, nu aş refuza o șansă de a lucra dincolo…

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.