Interviuri • PARODY BAND

CINE SUNTEM ?

 

Octaviana Băbeanu şi Pleşu Cătălin, doi studenţi la Facultatea de Științe Juridice şi Litere în cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, specializare Drept, anul întâi.

 

SCURTĂ PREZENTARE:

 

• Octaviana Băbeanu, 19 ani, absolventă a Colegiului Naţional „Spiru Haret”, specializare Filologie. Îmi place să fac haz de necaz, ignor tristeţea, mă caracterizează modestia, veselia, buna dispoziţie, spontaneitatea, imaginaţia bogată, unde mai punem şi un pic de ambiţie, şi nu aş putea trăi fără adevăraţii prieteni şi fără muzică. Până acum am realizat că îţi poţi face viaţa mai frumoasă indiferent de ceea ce ea îţi oferă şi că pentru a putea face faţă situaţiilor critice, trebuie să ştii să treci peste lucrurile mai puţin plăcute într-un mod elegant şi discret, trebuie să ştii să pierzi, să inspiri încredere. De câte ori mă simt singură,mă refugiez in propriul EU, fiindcă nu vreau să eman energie negativă altora. Îmi încălzesc sufletul cu lecturi, cu umor, dar îmi fac timp şi pentru alţii, pentru că aşa cum remarca un scriitor, „Dăruim doar timp persoanei de lângă noi; restul sunt cadouri”.

 

Dar, gata cu mine, hai să vedem şi reprezentantul masculin al trupei:

 

• Cătălin Pleşu. Vă pot spune despre el că doar PARE un om normal. Să vedem ce ne spune el:

„Am 20 de ani, am terminat Liceul Teologic, profilul Patrimoniu Cultural, adică pictură bisericească. Mie-mi place să râd şi vreau să-i fac şi pe alţii să râdă. De multe ori iau viaţa-n glumă, pentru că dacă ne gândim, nici ea nu ne ia în serios mereu”.

 

Scurt şi concis! Cunoscându-l, mi-am dat seama că el se bazează pe expresia latinească „Acta, non verba!”. Ce pot să vă mai spun este că a vrut să meargă la Facultatea de Teatru.

Ne cunoaştem de câţiva ani, chiar din clasele gimnaziale,dar nu ne-am gândit că vom colabora în asemenea circumstanţe (poate nici nu colaboram dacă nu ne-am fi „apostat” reciproc, noi şi Mihai Vulpe, respectiv Nicu State ).

Avem câteva lucruri în comun, ne place să facem oamenii sa râdă, şi încă din liceu am început să imităm şi să parodiem diferite personaje, de la oamenii din politică, sport, muzică, mondenităţi, profesori, ş.a.m.d. Să nu credeţi că până acum făceam aşa ceva în faţa vreunui public critic! Nu, cei ce se amuzau erau şi sunt colegii,prietenii, familiile.

Noi credem că la momentul actual, să parodiezi pe cineva poate să fie o treabă destul de complicată, pentru că dacă analizăm mai atent,sunt mulţi umorişti care mai din greşeală, mai intenţionat, ajung să jignească persoana pe care o parodiază.

Aşadar, ne-am propus să încercăm să evităm asemenea lucruri, să fim mai soft ca să spun aşa, dar suntem conştienţi că trebuie să fim extrem de atenţi în ceea ce facem şi în ceea ce spunem şi, în măsura în care reuşim, să evităm vulgarul, trivialul, insultele… Să nu sărim gardul, că oricum vedem cam peste tot aşa ceva! Ştim, e greu să pătrundem pe piaţa umoristică! Am vrea să ieşim puţin din anonimat, şi chiar dacă se spune că strugurii la care nu ajungi, sunt acrii, noi vrem să facem încet-încet o scară care să ne ajute să ajungem măcar la câte un strugure dulce! Nu avem nimic de pierdut, fiindcă ne place ceea ce facem, indiferent de cât de profesionişti suntem/ sau nu. Cam asta vrem să facem cu viaţa noastră, nu ştim dacă va fi sau nu aşa.

Şi totuși:

GLUMIM, DECI EXISTĂM!

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.