Interviuri • Pe urmele unor meşteşuguri apuse, cu Pompiliu Ciolacu

„Industria şi produsele ieftine, care nu au nici o valoare au crizat meşteşugurile populare şi au lăsat locul chiciurilor. Numai anumite arte s-au adaptat vremurilor, supradimensionând doar latura estetică a obiectelor, crescând tot mai mult funcţia decorativă, în defavoarea celei de utilitate publică. Schimbărilor se adaptează doar cei care trec de partea superficialului. Oamenii aceştia care ore în şir cioplesc lemnul, ţes covoare, bat fierul sau modelează lutul, niciodată nu vor face un lucru doar pentru a-l face”

 

 

Rep: Săteanul de rând al Gorjului atribuia cândva viaţă fiecărui lucru, fiecărui obiect. Fără prea multe noţiuni despre şcoală, viaţă, artă sau tehnologie, omul reuşea şă-şi construiască universul său şi astfel, fiecare gospodărie îşi avea meşterul ei popular. Cum se prezintă situaţia astăzi?

 

Pompiliu Ciolacu: Arta tradiţională traversează o perioadă destul de dificilă. Doar douăzeci şi patru de meşteri populari avem acum în judeţul nostru. Traista din lână, covoarele ţesute, ia albă din bumbac, obiectele din ceramică sau sculpturile din lemn riscă să devină obiecte de muzeu. Dacă în vremurile apuse, bătrânii mergeau cu căruţele şi caii prin ţară pentru a-şi vinde produsele, problema legată de desfacerea obiectelor, nu se mai poate rezolva la fel. Acesta este motivul pentru care noi, cei care suntem interesaţi în mod direct de supravieţuirea acestor oameni talentaţi, trebuie să facem cumva să îi ajutăm, să nu lăsăm tradiţia şi arta să moară.

 

Rep: Există iniţiativă din partea tinerilor, de a duce mai departe povestea lucrurilor şi a obiectelor de artă? Mai stau copii pe lângă părinţi să înveţe meserie?

 

Pompiliu Ciolacu: Cultura este şi va fi mereu oglinda unei naţii. Deşi trăim într-un secol în care tehnologia are un important cuvânt de spus, mai sunt tineri care au iniţiativă, au şi deschidere către perpetuarea meşteşugurilor gorjeneşti. Când spun acest lucru mă bazez pe faptul că Şcoala Populară de Artă, prin secţiile sale externe reuşeşte să apropie tinerii de tainele obiectelor de artizanat. Întâlnim uneori şi cazuri de copii care au învăţat meseria de la tatăl sau bunicul lor, dar din păcate acestea sunt din ce în ce mai rare.

 

Rep: Ce fac autorităţile pentru încurajarea acestora, pentru motivarea lor de a duce mai departe tradiţia?

 

Pompiliu Ciolacu: Momentan autorităţile de la noi din judeţ caută soluţii. Pentru ca acest domeniu să devină funcţional, ar trebui în primul rând promovat. Toată lumea spune despre cultura populară că este în colaps. Ori în condiţiile în care produsele „meştesugite” de meşterii populari au de fiecare dată succes în târgurile organizate la nivel regional sau naţional, nu ar trebui să ne temem că nu avem ce promova. Noi avem însă punctele tari şi punctele slabe. Ele ar trebui modelate din mers. Există potenţial creativ, tehnici populare bine conservate şi materii prime. Nu există motivaţii reale de realizare a produselor tradiţionale, deoarece obiectele nu mai sunt funcţionale, ci sunt pur decorative. Nu există o piaţă permanentă de desfacere a mărfii şi, nu în ultimul rând, nimeni nu le recunoaşte valoarea inestimabilă. Acesta a fost şi punctul de pornire al acţiunii mele de înfiinţare a unor centre unde meşterii din Gorj vor avea posibilitatea să vină şi să îşi vândă produsele.

 

Rep: V-aţi gândit la înfiinţarea unor centre de promovare. Este aceasta una dintre măsurile care ar putea salva meşteşugurile tradiţionale din zona noastră? Ce alte măsuri ar îmbunătăţi situaţia actuală?

 

Pompiliu Ciolacu: Acesta este un prim pas. Industria şi produsele ieftine, care nu au nici o valoare au crizat meşteşugurile populare şi au lăsat locul chiciurilor. Numai anumite arte s-au adaptat vremurilor, supradimensionând doar latura estetică a obiectelor, crescând tot mai mult funcţia decorativă, în defavoarea celei de utilitate publică. Schimbărilor se adaptează doar cei care trec de partea superficialului. Oamenii aceştia care ore în şir cioplesc lemnul, ţes covoare, bat fierul sau modelează lutul, niciodată nu vor face un lucru doar pentru a-l face. Ne-am gândit să le oferim acest spaţiu, tocmai pentru ca ei să nu mai fie nevoiţi să meargă cu produsele în pieţele agroalimentare din municipiul nostru. E trist să vezi cum obiectele lucrate cu migală în atelierul meşterului, cunosc aceeaşi modalitate de vânzare ca cea a brelocurilor sau bibelourilor confecţionate la normă. Aşadar ne axăm pentru început pe promovare şi apoi mai vedem ce măsuri se mai pot lua pentru ca munca lor să fie frumos finalizată şi din punct de vedere financiar.

 

Rep: Care sunt meşteşugurile pe care reprezentanţii judeţului nostru mizează cel mai adesea atunci când meleagurile Gorjului  trebuie să fie reprezentate în târgurile sau expoziţiile naţionale?

 

Pompiliu Ciolacu: An de an, cu ocazia fiecărui târg sau expoziţii, meşterii populari au reprezentat Gorjul cu simplitate, responsabilitate maximă şi nu în ultimul rând cu mândrie, cu mândria lucrului binefăcut. Aceşti oameni duc de fiecare, prin intermediul creaţiilor, specificul zonei noastre, indiferent de meşteşugul promovat. Nu avem o anumită variantă care credem că ne-ar aduce renume. Când mergem la astfel de întâlniri, mizăm pe oamenii cu talent şi încercăm să diversificăm gama obiectelor de artizanat.

 

Rep: Dacă ar fi să facem un clasament al îndeletnicirilor cel mai grav afectate de termenul dispariţie, care dintre acestea ar ocupa locul fruntaş?

 

Pompiliu Ciolacu: Mi-aş dori ca astfel de clasamente să nu le mai putem face la un moment dat. Acum, un singur olar mai ţine în viaţă arta modelării lutului, aşa că roata olarilor gorjeni se învârte tot mai greu Totuşi, chiar dacă această îndeletnicire a pierdut cel mai mult teren în faţa progresului tehnologic, meşterul nostru de la Găleşoaia nu renunţă, ci dimpotrivă îşi doreşte să lase continuatori ai meseriei sale, muncind alături de tinerii care merg în atelierul său pentru a învăţa tainele olăritului. 

 

Rep: Ce v-aţi dori să se întâmple în acest domeniu şi momentan este imposibil de realizat?

 

Pompiliu Ciolacu: Este foarte important pentru mine să pot să fac în aşa fel ca acest sistem cultural să funcţioneze eficient la nivelul judeţului nostru. Pentru că promovarea nu depinde doar de mine, de acţiunile mele, de hotărârile pe care le iau, mi-aş dori ca cei care fac parte din sistem să conştientizeze că dacă meşterii populari vor fi uitaţi în atelierele lor, tradiţia gorjenească se va stinge şi ea. În acest mod vor muri poveştile de viaţă din zona noastră şi implicit Gorjul nu va mai avea prea multe de spus într-ale culturii materiale sau spirituale.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.