Interviuri • „Serile la Brădiceni” - o sărbătoare a poeziei şi literaturii

Doru Strîmbulescu: Ne apropiem cu paşi repezi de o nouă ediţie a festivalului de literatură „Serile la Brădiceni”, tocmai de aceea cred că potrivit ar fi să aflăm, cine sunt organizatorii acestui Festival?

 

Olimpia Bratu, Directorul Bibliotecii Judeţene „Christian Tell”: Atelierul Naţional de Poezie Serile la Brădiceni, aflat anul acesta la cea de-a XIV-a ediţie este un efort de echipă, o îmbinare fericită de resurse provenite din societatea civilă şi din instituţiile publice de cultură ale judeţului Gorj. Principalul organizator  este Biblioteca Judeţeană Christian Tell Gorj care a preluat iniţiativa Fundaţiei Serile la Brădiceni şi a făcut, de-a lungul timpului, dintr-un eveniment local unul de anvergură naţională. Consiliul Judeţean Gorj s-a implicat în ultimii ani, nu doar ca finanţator al principalului organizator şi al partenerilor acestuia, ci ca un participant activ, care a dorit să contribuie la recunoaşterea valorilor culturale locale şi naţionale din domeniul literaturii. Parteneriatul pentru realizarea evenimentului este în mod fericit completat de contribuţia Centrului pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Gorj, Şcoala Populară de Artă, dar şi de implicarea comunităţii locale prin Consiliul Local şi Primăria din Peştişani. O importantă contribuţie şi-au adus nepoatele de frate ale lui Nicolae al Lupului, doamnele Maria Ştefu şi Salomia Danciu.

 

D.S.: Ce invitaţi veţi avea?

 

O.B.: Evenimentul este dedicat poeziei şi criticii literare de poezie, astfel că invitaţii noştri sunt din această sferă. Vor veni Adrian Alui Gheorghe de la Piatra Neamţ, Mircea A. Diaconu de la Suceava, Paul Aretzu, directorul revistei Ramuri, dl. Gheorghe Grigurcu,  Ion Maria de la Craiova, Claudia Voiculescu de la Bucureşti, scriitorii gorjeni, Ion Popescu-Brădiceni, Gelu Birău, Gheorghe Drăghescu, Vasile Ponea, Spiridon Popescu, Zenovie Cârlugea... De altfel, sunt invitaţi toţi cei care rezonează cu poezia.

 

D.S.: Ce surprize ne vor fi rezervate în acest an?

 

O.B.: Sperăm să fie o sărbătoare a poeziei şi literaturii. Vor fi lansări de carte, volume apărute în anul 2010 şi  semnate de Adrian Alui Gheorghe, Gelu Birău, Vasile Ponea, George Drăghescu, Ion Popescu-Brădiceni, Claudia Voiculescu. De asemenea, vor fi prezentate ultimele apariţii ale revistelor culturale din Gorj şi nu numai – Portal Măiastra, Caietele Columna, Anuarul „Serile la Brădiceni”, un număr special Polemika, dedicat Serilor, dar şi ultimul număr al revistei Ramuri.

Pentru că unul din obiectivele „serilor la Brădiceni” este să aducă la lumină viaţa culturală din lumea satului interbelic, vom evoca amintirea lui Nicolae al Lupului, Nicolae Dragotă-Neda, Ionel Buligan care vor avea un loc special amenajat în Şcoala din Brădiceni.

Fiindcă suntem sub auspiciile muzelor, propunem invitaţilor noştri şi o întâlnire cu arta plastică prin expoziţia  lui Decebal Crăciun, Mişcare-metamorfoze, care se va vernisa pe 8 septembrie la Peştişani.

 

D.S.: Coborând pe firul ediţiilor trecute, care sunt cele mai semnificative momente?

Ion Popescu-Brădiceni: Şi Brădiceni, şi Drăgoieşti, sunt două sate pe firul aceleiaşi ape, Bistriţa. Cum un mare poet român, Lucian Blaga, scria de râul-timp, dar şi că veşnicia s-a născut la sat, dar şi cum Mihai Eminescu îl anticipase prin celebrul său vers „timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie”, un prim moment semnificativ al acestei „veşnicii” suitoare a fost, iertaţi-mi lipsa de modestie, deşi ceea ce dezvălui este purul adevăr – apariţia cărţii mele de poezie „Serile la Brădiceni” în 1996, de care te-ai ocupat chiar domnia-ta. Îţi aminteşti, desigur. Tot un moment crucial a fost implicarea în demararea Atelierului a Fundaţiei Culturale „Pasărea Măiastră” şi a generalului Constantin Codiţă, căruia i s-a alăturat şi generalul Pop-Manta, care, nici mai mult, nici mai puţin, a ordonat o aplicaţie militară la Brădiceni, ofiţeri şi soldaţi instalând corturile şi bucătăria de campanie. A fost realmente senzaţional! S-au adunat sătenii cu mic cu mare. Mi-l amintesc apoi pe Ion Horea mestecând mămăliga în ceaun, înconjurat de putini cu brânză şi invitaţii Atelierului. Dar şi pe inconfundabilul Anghel Dumbrăveanu, rupând o frunză  galbenă din halânga de vie din curtea casei mele şi punându-şi-o în piept fericit: „Acesta este însemnul sacru al învestirii mele cu titlul de laureat al „Seilor la Brădiceni”. Se referea la simbolistica cristică a vinului. O altă întâmplare chiar de neuitat a fost păţania lui Alex Ştefănescu. Viorel Gârbaciu venise cu ideea parcurgerii drumului de la bisericuţa din Hobiţa la Căminul Cultural „Serile la Brădiceni” cu căruţele trase de cai. Cea a lui Alex Ştefănescu a luat-o în dreapta prin porumbi de era să se răstoarne cu ditamai laureatul cu tot. Încerc totuşi să închei cu prezenţa remarcabilă la „seri...” a inegalabilului Marian Drăghici care a mers pe jos, pe şoseaua principală, strigând din răsputeri: „Lume, lume, uitaţi-vă la mine, eu sunt laureatul pentru poezie”. Ca, odată ajunşi pe Uliţa cu  4 scriitori, la Moara de Grâne şi Poezie, să intre încălţat (şi avea nişte pantofi de lux) în râu şi să mi se adreseze: „Eu sunt Isus Hristos, Ioane botează-mă”. Am intrat şi eu în râu, am luat apă în căuşul palmelor şi l-am botezat.

 

D.S.: Cele mai fascinante replici date de participanţi?

 

I. P-B.: Prima replică celebră a „Serilor la Brădiceni” îi aparţine lui Ion Horea: „Aici, la Brădiceni, eu sunt un stâlp de zare”. Dar şi cea de-a doua tot domniei-sale, în 2000: „Cred că poeţii au dreptul să se considere mai mari decât cei mari”. În 1999, Radu Cârneci exclamase: „pentru două zile, capitala poeziei s-a mutat la Brădiceni”. Ca George Ţărnea, în 2001, să reia toposul literar blagian: „Aşadar, Matca lui Constantin Brâncuşi îşi are obârşia la Brădiceni, lângă o moară de măcinat saci cu veşnicie”. Aparent stupefiant a fost discursul lui Ion Vartic, în încheierea Podiumului Poetic ţinut la „Castelul de pe Râul Morii” (în casa) lui Ion Căpruciu. Era flancat de Gheorghe Grigurcu şi Paul Aretzu. S-a ridicat grav şi a rostit o cuvântare un pic mai lungă ca a lui Avram Iancu: „Mă simt tâmpit de bine!”. Îl citase de fapt pe Mihai Eminescu, care şi el se inspirase de la Ion Creangă: „N-ar fi rău să fie bine!”. În 2005, Nicolae Tzone, referindu-se la frumoasele plaiuri gorjene din nord, le-a definit astfel : „Târgu Jiu, Peştişani, Brădiceni, Hobiţa, lacrimi ale lui Dumnezeu pe pământ”. O frază a lui Barbu Cioculescu mi-a rămas intactă în amintire, parcă de prin 2006: „Atmosfera Serilor la Brădiceni reuşeşte să determine splendoarea să-şi ţină respiraţia atâta vreme căt aripile poeziei se deschid”. Dar şi altele două ale lui Alex Ştefănescu: „Din loc în loc, în dreptul fiecărei case, poate fi văzută câte o mică platformă deasupra apei. Pe ea stau femeile care vin să clătească rufele după ce le-au spălat. CE n-aş da să fiu una dintre rufele acelea”; „Îmi vine să cer azil politic la Brădiceni”. Cum la fel de emblematică a sunat exclamaţia lui Adrian Dinu Rachieru: „În Ţara Gorjului totul e posibil”, din 2007, ori a lui Mircea Petean, din 2008: „Aceste ţinuturi sunt locuite de „nebuni după poezie!”, sau a lui Tudorel Urian din 2009: „Acest miracol numit Brădiceni – această <<STRUGA>> a poeziei române”. Cea mai strălucită replică mi s-a părut a lui Ilie Constantin: „Entuziasmul de la Brădiceni îl dorim tuturor zonelor ţării (pentru poezie)”. Sau poate a lui Nichita Danilov: „M-am întâlnit aici cu esenţele şi am rezonat cu ele. Mă întorc infinit mai bogat”, din 2009.

 

D.S.: Cele mai reuşite poveşti?

 

I. P-B.: Prin poveste orice ins normal înţelege o fabulă, o invenţie, o ficţiune, o fantastică a spiritului. Poveştile care s-au ţesut în jurul  „Serilor la Brădiceni” au fost fireşte „realităţi” curente, dar s-au transformat în suprarealităţi. O primă poveste ar fi cea cu aducerea lui Titu Rădoi de la Câmpofeni la Căminul Cultural „Serile la Brădiceni”, deja fiind bolnav, de către Ioan Flora, marele poet român din Banatul sârbesc. O alta ar fi vizita lui Alex Ştefănescu la Casa-muzeu de la Hobiţa, absolut fascinat de ingeniozitatea meşterilor populari români sau încă una pitoresc-amuzantă notată în „Jurnalul secret” al însuşi temutului critic: „A existat şi un moment pitoresc-amuzant, acela în care noi, oaspeţii, am fost transportaţi de la Hobiţa la Brădiceni cu... căruţele. Ştiind ce greutate am, m-am îngrijorat în căruţa rezervată mie: nu se va rupe eşafodajul de scânduri? Nu vor protesta caii? Căruţa a rezistat, iar caii nici nu au înregistrat suirea mea pe capră. În timp ce străbăteam uliţele, zdruncinat până în adâncul măruntaielor, dar fericit, mă gândeam ce-ar spune cunoscuţii mei dacă m-ar vedea. Ar crede, fără îndoială că au halucinaţii.”. Legendarul Marian Drăghici, ascultându-mi povestea ridicării bisericii din Brădiceni, în secolul al XVIII-lea, a comparat-o cu un pahar (a se citi Graalul). Formula a prins şi, în jurul ei s-a ţesut, ca o vrajă, povestea secundă: luându-l cu sine, Marian Drăghici, vrând să bea din el apă ... simplă de la robinet, s-a trezit că bea apă vie, precum aceea din „Fântâna Tinereţii” a lui Mihail Sadoveanu. Ba se mai spune că acest pahar se umple singur la loc. Seniorul incontestabil al literelor române, Barbu Cioculescu, luând loc în banca în care învăţase ca elev, la Brădiceni, Constantin Brâncuşi, a tăcut emoţionat. Şi-a pus coatele pe banca de lemn, şi-a cuprins obrajii în palme şi-a stat aşa cam un sfert de oră. Memorabilă rămâne intervenţia „furioasă” a lui Gheorghe Grigurcu, la lansarea cărţii lui Constantin Stroescu,  „Intoarcerea din infern” ( a se citi Gulagul sovietic), în casa lui Ion Căpruciu. Mesenii tot sporovăiau între ei, neatenţi la discursul „clasic” al autorului nonagenar, de o retorică patriotică şi patetică. Maestrul Grigurcu aproape că a urlat, cu chipul înroşit de indignare: „Tăceţi şi ascultaţi! Ne vorbeşte un erou, un supravieţuitor, un martir!” Am amuţit toţi. Lecţia de etică ce mi se dăduse fusese exemplară. O vreme „Serile” erau găzduite, prin bunăvoinţa lui George Niculescu, de holul Hotelului Gorjul. Laureaţi erau doi Gabrieli: Gabriel Chifu şi Gabriel Dimisianu. Fusese invitat şi Grigore Vieru. Îmbolnăvindu-se nu mai venise. Însă, în toiul manifestării, a sunat pe celularul lui Viorel Gârbaciu, academicianul Grigore Vieru şi a urat succes „Serilor la Brădiceni” şi sănătate şi viaţă lungă tuturor poeţilor din România (incluzând fireşte şi Basarabia în ea).

 

D.S.: Daţi-mi câteva nume de laureaţi?

 

O.B.: Cel mai potrivit ar fi să îi amintim pe toţi cei care au primit premiul Serile la Brădiceni, începând cu prima ediţie: Ion Popescu-Brădiceni (1997), Ion Horea (1998), Radu Cârneci (1999), Anghel Dumbrăveanu, Petre Ghelmez (2000), George Ţărnea, Mircea Tomuş (2001), Mircea Bârsilă, Gheorghe Grigurcu (2002), Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu (2003), Valentin Taşcu, Alex Ştefănescu (2004), Paul Aretzu, Ion Vartic (2005), Marian Drăghici, Barbu Cioculescu (2006), Şerban Foarţă, Adrian Dinu Rachieru (2007), Mircea Petean, Ilie Constantin (2008), Nichita Danilov, Tudorel Urian (2009).

 

 

D.S.: Prin ce se diferenţiază „Serile la Brădiceni” de alte manifestări de gen, ştiind prea bine că, seara urmează amurgului şi premerge cumva noaptea, purtându-ne spre lumea viselor, a iluziilor nocturne, a poveştilor?

 

O.B.: Greu de răspuns! Locaţia e importantă prin peisaj şi cum se vede el în amurg sau când răsare luna, dar omul sfinţeşte locul, aşa încât, cred că cel mai important element, „ingredientul”  care îl diferenţiază  şi îl face unic este prezenţa în comunitatea gorjeană a unor nume importante în literatura română contemporană. Poeţi, critici literari, toţi cei care au participat la ediţiile anterioare poartă în suflet aceste momente petrecute aici şi, din ceea ce transmit ulterior în scris, se vede că popasul la Brădiceni, pe înserat, nu i-a lăsat indiferenţi, ba dimpotrivă, a lăsat o urmă adâncă. Suntem la a XIV-a ediţie şi deja  atelierul nostru şi-a câştigat un loc de cinste, atâta vreme cât laureaţii Serilor amintesc acest premiu ca fiind unul din momentele importante din cariera lor. Atelierul de poezie de la Brădiceni este o stare, dă curs dialogului şi îngemănării de trăiri, sentimente, emoţii, toate simţite la intensitate maximă de participanţi.

 

D.S.: Ce noutăţi ne va propune revista „Serile la Brădiceni”?

 

O.B.: Revista are o structură deja consacrată, care cuprinde texte ale laureaţilor ediţiilor precedente – poezie, critică literară, precum şi creaţii ale scriitorilor gorjeni – versuri, aforisme, editoriale,  dar şi materiale recuperate şi puse în valoare ce aparţin scriitorilor interbelici din Brădiceni. Nu spunem mai mult, vă invităm să citiţi...

 

D.S.: Sub ce semnături prestigioase?

 

O.B.: Domnul Gheorghe Grigurcu ne-a făcut plăcuta surpriză de a prezenta pe invitaţii noştri din Moldova istorică, domnii Adrian Alui Gheorghe şi Mircea A. Diaconu. Cu această introducere am numit deja celelate nume importante care semnează în revistă. Poetul Adrian Alui Gheorghe ne-a trimis un grupaj de versuri dedicat angoasei existenţiale, iar criticul literar Mircea A. Diaconu are un important material dedicat lui Norman Manea.

 

D.S.: Care ar fi mesajul ce urmează a fi transmis?

 

O.B.: Mesajul „Serilor la Brădiceni” şi implicit al revistei cu acelaşi nume este reflecţia asupra rolului poeziei şi al poetului în mileniul trei, e dialogul de idei care permite an de an, de peste un deceniu, întâlnirea în agora a iubitorilor, comentatorilor şi creatorilor de poezie din toate colţurile ţării.

 

D.S.: Cui se adresează?

 

O.B.: Grupul ţintă, ca să folosim un clişeu foarte des întâlnit în ultimul timp, este format din creatorii de poezie români autentici şi, în acelaşi timp, recunoscuţi deopotrivă în România şi peste hotare. Asta dacă vorbim despre laureaţi. Aceştia sunt invitaţi în Gorj pentru a vedea că şi aici există valori. Pe de altă parte, Atelierul se adresează comentatorilor de poezie, recunoscându-li-se meritele incontestabile în promovarea liricii româneşti de astăzi. În al treilea rând se adresează poeţilor şi criticilor din Gorj, dialogul de idei dintre invitaţi şi localnici sporind incontestabil zestrea culturală a Atelierului. Niciodată nu a fost lăsată deoparte comunitatea locală, între aceasta şi invitaţi deschizându-se mereu porţi sufleteşti.

 

D.S.: Care sunt mijloacele de promovare?

 

O.B.: Pe lângă mijloacele clasice de promovare cu afişe, invitaţii, anunţuri în presa locală, anul acesta vom prezenta programul şi produsele sale cu ajutorul site-ului bibliotecii www.bibliotell.ro. Aici vor fi publicate programul Serilor la Brădiceni şi, pentru a pătrunde mai uşor în „bibliotecile” potenţialilor noştri cititori, vom publica în format digital anuarul cu acelaşi titlu, alături de însemnările din Cartea de Onoare a Atelierului şi de o fototecă ce va cuprinde fotografii ale laureaţilor, dar şi instantanee ale diferitelor momente frumoase de la ediţiile precedente. De asemenea, vă mulţumim pentru oportunitatea de a prezenta în paginile revistei Polemika manifestarea noastră.

 

D.S.: În acest caz, este acest festival „Serile la Brădiceni” o manifestare exclusivistă?

 

O.B.: Deşi nu se obişnuieşte, mi-aş permite să răspund tot printr-o întrebare. Este poezia, critica literară, arta, în general, un fenomen de masă? Prin modul de promovare, clasic de altfel, şi prin mediatizarea evenimentului ne propunem o deschidere destul de mare, dar în final, având în vedere genul literar în discuţie, vom avea o prezenţă care se bazează pe modul în care aceia care recepţionează mesajul nostru reuşesc să rezoneze cu poezia.

 

A consemnat: Doru STRÎMBULESCU

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.