Interviuri • Soluţia salvatoare!

Ionuţ Rădoi: „Trebuie să ne întoarcem la adevăratele valori ale creştin-democraţiei. La umanism în senul modern al termenului”.

 

 

Ionuţ Rădoi a fost în anii  `90 preşedintele organizaţiei de tineret a PNŢCD. După despărţirea de ţărănişti, petrecută în preajma mişcărilor anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti, a plecat din partid, înfiinţând împreună cu Ion Puiu, fostul coleg de celulă a lui Corneliu Coposu, o nouă formaţiune politică. Ulterior a plecat în Belgia. Întors de curând în ţară, Ionuţ Rădoi, printre altele autor a unei scrisori împotriva lui Ceauşescu, scrisoare citită la Europa Liberă cu puţin timp înainte de căderea regimului, arestat de securitate înainte de declanşarea Revoluţiei, apoi eliberat, a decis să ne vorbească, într-un scurt interviu, despre soarta PNŢCD şi despre perspectivele creştin-democraţiei în România.

 

 

Doru Strîmbulescu: Dragă Ionuţ, cred că după 20 de ani nu putem vorbi cu detaşare despre un partid care a făcut istorie, dar, care, din păcate, în acest moment a devenit istorie. Ştii prea bine că, după pierderea puterii, în anul 2000, PNŢCD-ul a intrat într-un con de umbră, ajungând în pragul disoluţiei. Astăzi, în partid, sunt două grupări care se războiesc, revendicându-şi numele şi istoria partidului. În acest moment, nimic nu e clar. Nu ştim cum şi în ce fel, PNŢCD-ul ar putea reveni pe scena politică, recăpătându-şi locul şi rolul asumat la începutul anilor `90.

 

Ionuţ Rădoi: Cred că partidul în forma de organizare actuală nu mai are şanse de a reveni pe scena politică, evident, în senul de a juca un rol istoric. Sistemul politic românesc este, deja, definit. Din păcate el nu este definit corect. De pildă, social-democraţia, aşa cum se manifestă ea acum, a devenit o mafiocraţie, iar liberalismul s-a comportat, în special cât PNL-ul s-a aflat la putere, ca un partid de stânga şi nu de dreapta cum vor să acrediteze ideea liderii săi. PDL-ul, în schimb, încearcă soluţii de compromis. După cum vezi, nici unul dintre aceste partide nu a încercat să se definească corect din punct de vedere doctrinar, nefăcând pentru ţară ceva de substanţă. Comportamentul perfid al acestor partide dovedeşte că fac foarte multe lucruri de formă. În acest context, PNŢCD-ul, un partid creştin-democrat, a fost şi este un partid ferm, dar pentru a face o reformă radicală a societăţii româneşti în ansamblul ei, este nevoie de susţinere  din punct de vedere material, financiar, logistic şi uman. Personal cred că, în acest moment, partidul nu mai are aceste resurse.

 

D.S.: Un partid nu poate supravieţui fără bani şi fără oameni, ori ţărăniştilor le lipsesc, atât banii, cât şi oamenii.

 

I.R.: Da, asta e o problemă gravă. După cum vezi, partidul, într-adevăr, este divizat în toate structurile sale. De curând au avut loc două congrese, ambele încercând să legitimeze o grupare sau alta. Nu ştiu cine are interesul să menţină această stare de fapt în partid.

 

D.S.: Crezi că se mai teme cineva de PNŢCD?

 

I.R.: Da, pentru că aici e vorba de o idee având în centru creştin-democraţia. Ştim foarte bine că la nivel european, creştin-democraţii grupaţi în Partidul Popular European au un cuvânt greu de spus în toate structurile de conducere ale Uniunii Europene. La noi, această idee a fost prost înţeleasă. Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că PNŢCD-ul a fost partidul care s-a luptat încă din anii `90 cu neocomuniştii ajunşi la putere imediat după înlăturarea dictaturii. Ei au luptat pentru a implementa doctrina creştin-democrată, pentru că, practic, noi suntem o ţară creştină…

 

D.S.: O ţară care crede şi se ghidează după valorile creştinismului…

 

I.R.: Evident. Vezi de ce?! Şi astăzi, după ce partidul a ieşit din scenă, sunt destui care doresc să stopeze ascensiunea creşti-democraţiei la putere în România. A unei drepte autentice.

 

D.S.: Sunt unii lideri politici care vor să recupereze parte din doctrina creştin-democrată. Se tot vorbeşte de apropierea dintre gruparea Pavelescu şi PDL. Asta ar putea duce, însă, la pierderea identităţii.

 

I.R.: Ieşirea dintr-un astfel de  paradox se face printr-un salt. Este de nevoie de o nouă organizare. Singura şansă a PNŢCD de a supravieţui, în sensul de a nu mai face reforme de mâna a doua,  aşa cum fac celelalte partide - forme fără substanţă -, este de a crea o alianţă creştin-democrată.

 

D.S.: Bun, dar cină să facă parte din această alianţă creştin-democrată?

 

I.R.: Toate partidele care cred în ideea de creştin-democraţie. Partidele mici, personalităţi marcante ale vieţii noastre publice. Sunt destui, cred, care s-ar alătura unui astfel de proiect. Aici trebuie avut în vedere două aspecte: aspectul evolutiv şi democraţia care urmează marilor idei. Asta este singura noastră şansă de a păstra filonul creştin-democrat. Să nu uităm că PNŢCD-ul este partidul care s-a opus abuzurilor săvârşite de FSN la începutul anilor `90, noi am sacrificat atâtea pentru a avea astăzi democraţie în România, ori tocmai asta mă face să sper în supravieţuirea creştin-democraţiei.

 

D.S.: Să nu uităm că în partidele moderne se regăsesc, dintr-un anumit punct de vedere, ideii din toate doctrinele politice. Vorbeam despre supravieţuirea PNŢCD-ului.

 

I.R.: Cred că ar trebui făcute sacrificii mari ca ideea de creştin-democraţie să nu fie abandonată. Iar, dacă nu, ea ar trebui reinventată. Creştin-democraţia poate fi soluţia salvatoare în acest moment.

 

D.S.: Bine, dar PNŢCD-ul a fost cel mai infiltrat partid. S-a dorit desfiinţarea lui. Acum nu prea putem defini dreapta şi stânga…

 

I.R.: Au fost elemente care au dorit distrugerea acestui partid. În fiecare dintre celelalte partide au existat astfel de elemente. PSD-ul este moştenitorul partidului comunist, de pildă. Ei au creat acest stat mafiot. În acest partid regăseşti o mulţime de oameni care au fost catalogaţi drept corupţi. La noi au fost prea puţini. Ca atare, cei mai mulţi dintre noi au avut o conduită morală evidentă. Am rămas credincioşi principiilor noastre, valabile pentru toţi aceia ce respectă adevărul şi nu se tem să-l afirme. Noi am încercat să eliminăm discrepanţele astea dezastroase dintre săraci şi bogaţi. Niciunde în lumea democratică, nu există astfel de diferenţe. Acolo şi oamenii de rând pot trăi în condiţii civilizate. Aici, nu. Vezi, la noi, toată clasa politică este surprinsă într-un flagrant delict cu realitatea. Avem superbogaţi şi un număr important de cetăţeni care trăiesc la limita supravieţuirii. A spune: chestiunile astea sunt rezolvate de stânga sau de dreapta politică, nu este tocmai bine.

 

D.S.: Vrei să spui că un partid creştin-democrat ar rezolva aceste probleme?

 

I.R.: Dintr-un anume punct de vedere, da. Uite, de pildă, în acest moment, individul nu poate controla statul. Instituţiile nu funcţionează în acest sens. Nu avem o societate civilă. Individul nu este reprezentat. De multe ori îi condamnăm pe simpli cetăţeni şi îi salvăm pe cei mai mari infractori ai ţării.

 

D.S.: Ce a împiedicat PNŢCD-ul să facă acest lucru atunci când a preluat puterea?

 

I.R.: Oamenii din partid care, ajunşi la putere, au uitat de principii. Ei au pus interesele personale deasupra interesului naţional. Din acest motiv, PNŢCD-ul a pierdut. Dar, să nu uităm, Europa întreagă are nevoie de creştin-democraţie. Creştinismul, în sens larg, trebuie să se opună cumva extremismului şi fundamentalismului ce se abate dinspre islamism. Terorismul trebuie oprit pentru că poate face un rău imens civilizaţiei occidentale. Ori, vezi, noi nu putem rămâne în afara acestei chestiuni.

 

D.S.: Cu toate astea PNŢCD-ul a fost hulit de popor. Au fost prea mari aşteptările?

 

I.R.: Da. Dar, oricum, noi trebuie să ne întoarcem la adevăratele valori ale creştin-democraţiei. La umanism în senul modern al termenului.

 

D.S.: Teoretic, pentru că practic este foarte dificil. Omul de azi este bântuit de tot felul de crize, el nu-şi mai găseşte repere. Se înstrăinează…

 

I.R.: Va trebui să ne recăpătăm libertatea de a alege. Pentru a recâştiga cetăţeanul va trebui să le oferim garanţii că ne vom ţine de cuvânt.

 

D.S.: Da, numai că suntem o ţară care nu şi-a trasat, încă, un drum coerent. Ne lipseşte un proiect de ţară. Cu ce ne identificăm? Cu ce venim noi în acest mare concert al lumii? Va putea oare creştin-democraţia să răspundă acestor provocări?

 

I.R.: Poate, dacă creştin-democraţii se vor organiza într-o formaţiune care să promoveze, în mod autentic,  valorile fundamentale ale democraţiei, altfel vom ajunge o suburbie a Europei.

 

D.S.: Şi PNŢCD-ul?

 

I.R.: El va supravieţui doar prin asta. Printr-o nouă formă de organizare care să afirme cu tărie credinţa în valorile fundamentale ale creştinismului şi democraţiei.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.