sigla polemika

Anul IV   Nr. 203   
radio gorj
mica publicitate
Adauga anunțul tau GRATUIT și el va apărea și în ediția tipărită CLICK AICI

anagajare
Săptămânalul Polemika angajează: Agenți marketing. CV-urile se depun la sediul redacţiei din Târgu Jiu, str. Victoriei, bl. 39, sc.7, ap. 2, Judeţul Gorj, sau pe adresa de e-mail: revista_polemika@yahoo.com Relaţii la tel.: 0724.868.826

Cinea scoso past-a?

polemika 203


Varianta Tiparita



Tadio Targu Jiu

Trivoli

Eltop

sport in gorj

acces tv

acces tv

ziare

partener mediafax
Dreptul de… a renunţa la dreptul de autorDreptul de… a renunţa la dreptul de autor

În sistemul nostru de drept, ca şi în celelalte legislaţii europene, proprietatea intelectuală este apărată prin legi speciale.

În practică (a nu se înţelege jurisprudenţă) ...

Te pui cu blondele?Te pui cu blondele?

Ce-i lipseşte prostului, decât tichie de mărgăritar?! Cam aşa e şi povestea cu blonda de la Palatul Victoria şi politica. Blonda Elena Udrea, cea care vroia acum câţiva ani ...

Interviuri • Sub iluzia faptei – fragment dintr-un dialog imaginar

Sub iluzia faptei – fragment dintr-un dialog imaginar
de Doru STRÎMBULESCU
Vizionari: 131
30 Iulie 2010 Ora: 13:37

Civilizaţia este la răspântie, dragul meu prieten. Nu mai avem un drum concret. O traiectorie definitiv trasată. Bâjbâim. Inventăm formulări dintre cele mai sofisticate, încercăm să definim ceea ce se întâmplă, conturăm concepte noi.

 

Este un fel de a lua atitudine.

 

Da, însă, nu mai avem de mult un colac de salvare la îndemână, iar atunci când aparent ne apropiem de un mal, constatăm cu surprindere că acesta e un ţărm iluzoriu.

 

Să înţelegem din asta că viitorul este o sumă de aparenţe? De virtualităţi? De vise?

 

Poate! Putem imagina orice.

 

De pildă, unii vorbesc despre apocalipsă, în timp ce alţii, mai optimişti, despre o postistorie în care vor supravieţui doar cei puternici.

 

În esenţă, nu am depăşit decât formal stadiul de vânători. L-am exilat pe Dumnezeu pentru a face loc tuturor pornirilor noastre instinctuale.

 

Am devenit experţi în asta.

 

Vezi bine, trăim într-o lume plină de iluzii în care fiinţa noastră se simte străină. Uitându-ne spre cer suntem dintr-o dată cuprinşi de un fior cenuşiu. Coborând spre noi înşine descoperim un hău fără fund.

 

E semn că suntem aproape de sfârşitul timpului.

 

Da, e semn că am obosit. O oboseală care ne sfârtecă măruntaiele.

 

Fiinţe fragile, aşa cum suntem, nu putem supravieţui nici măcar unei pale de vânt.

Vezi tu, viaţa omului nu este deloc spectaculoasă. Peste tot ne pândesc drame, tragedii. E greu să tratezi cu umor un chip înlăcrimat!

 

Resimt în atitudinea ta ceva ce ţine de ironie.

 

E adevărat.

 

Asta însemnă să condamni o lume întreagă.

 

Într-un fel. Îi apreciez, însă, pe cei care iau atitudine. Ei se pot salva prin act.

 

De acord. Şi scrisul poate fi o formă de salvare.

 

Sunt mulţi cei care se ascund în spatele unor opere imaginare. Câţi dintre cei care se refugiază în scris, de exemplu, crezi că s-au salvat?

 

Prea puţini! Scrisul, cultura, în general, te epuizează. Ai impresia că ai găsit un răspuns ca imediat să-ţi dai seamă că ţi-au scăpat atâtea altele la fel de valabile.

 

Dar Cântecul?

 

Cântecul trece.

 

Da, numai că sunetul pervertit în melodie poate fi tămăduitor!

 

Cuvântul poate fi tămăduitor. El în sine este rotund, întreg, universal. Dumnezeu! El te poate vindeca.

 

Aici intri deja în domeniul teologiei.

 

Mă fascinează povestea Mântuitorului.

 

El este calea…

 

Pentru mine a trăi înseamnă, de fapt, a crede.

 

Şi necredincioşii?

 

Ei fac din credinţă o monedă de schimb.

 

Ce vrei să spui cu asta?

 

Există o seamă de fiinţe care cred că-l pot păcăli pe Dumnezeu, practicând o rugăciune stricată. Un fel de minciună spusă în ideea că cineva le va schimba viaţa. Nimic mai fals.

 

Bine, dar însuşi Hristos a venit pentru a ne mântui pe toţi. Şi pe tâlhar în egală măsură ca pe cel credincios.

 

E adevărat, să nu uităm însă că însuşi Isus i-a alungat cu biciul din templu pe negustori.

 

Cei drept!

 

Credinţa implică multă ascultare, smerenie. Noi nu suntem smeriţi. De aici ni se trage. Tragedia omului se naşte din faptul că se raportează numai la lucrurile trecătoare, iluzorii, neglijând deseori credinţa autentică, smerenia, cea care ne împlineşte şi, în ultimă instanţă, ne conduce la mântuire.

 

Nu ne putem mântui prin scris, de pildă?

 

Nu, scrisul, atunci când surprinde ceva din inefabilul fiinţei, poate fi, cel mult, teurgic.

 

Atunci de unde atâta orgoliu? Atâta mândrie la om?

 

Din necredinţă. Când omul nu se situează bine în ordinea naturii, nu-l poate cunoaşte pe Dumnezeu. Se înstrăinează, suferă de angoase, de migrene.

 

Ai putea să faci o scurtă descriere a acestei ordini?

 

Într-o ierarhie firească, deasupra tuturor se va situa sfântul, adică cel care a scăpat de iluzia timpului. El trăieşte în timp, dar în egală măsură în afara lui. Sub el se aliniază celelalte categorii.

 

Cum crezi că se poate situa omul în raport cu această schemă simplă?

 

Păi, eu aş defini asta cam aşa: Sfântul este o fiinţă care cândva a fost om şi nu mai e! Cred că idealul omului este acela de a se îndumnezeii. Asta se poate în această viaţă. E o chestiune de atitudine în faţa vieţii, până la urmă.

 

Prin asta crezi că omul poate să-şi depăşească condiţia?

 

Omul rămâne deseori ancorat în iluzia realităţii. Pentru a se salva trebuie să-şi asume realitatea, să o transforme în credinţă. Poate aspira la statutul de sfânt doar dacă a depăşit iluzia realităţii.

 

Dar lumea nu este condusă de sfinţi, nici măcar de filosofi aşa cum îşi imaginase Platon. Lumea este pe mâna oamenilor politici, ei sunt cei care conduc, cei care decid.

 

Ei stabilesc ierarhiile lumeşti. Eu îţi vorbeam despre cele cereşti. Cele care transcend lumea asta. În imanent totul se cheamă iluzie. Iluzia faptei. Sfântul este cel care se situează deasupra acestei iluzii. El este cel care posedă cunoaşterea nemijlocită a lui Dumnezeu. În rest sunt jocuri ale minţii. Orgoliul intelectului de a se des-mărginii.

 

 

 

Social Bookmarking
comenteaza articolulKomenteaza articolul
Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta
Komentarii cititori:
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.

eltop

POLUL SAPTAMANII

Credeţi că o nouă moţiune de cenzură introdusă de PSD va duce la căderea guvernului şi va rezolva problema crizei?

Voteaza
Va rugam asteptati...
Povestea unui om leneş, sau Balada SpânzuratuluiPovestea unui om leneş, sau Balada Spânzuratului

O utopie socială revoluţionară schiţează Ion Creangă în Povestea unui om leneş,  o baladă veselă şi tristă a spânzuratului: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de lene ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.” În ce vară, în ce an, ca să topârcenizăm puţin, nu se spune. Niciun alt detaliu despre acest caz clinic devenit parazit social contagios şi trimis la spânzurătoare spre mântuirea lor, şi, mai ales, a lui. Nu ştim dacă are tată, are familie, este străin sau băştinaş, nici dacă este tânăr sau bătrân, însurat sau văduv, leneş din născare sau în urma unei traume fizice sau morale. Ori aşa, pur şi simplu, dintr-o revelaţie existenţială avută la un moment dat, că munca nu e bună.

Lucian Blaga şi expresionismul (I)Lucian Blaga şi expresionismul (I)

Încercările de a-l situa pe Lucian Blaga în mişcarea literară a vremii, de a-l fixa într-un context cultural contaminat de influenţe „modelatoare” şi „catalitice”, au supralicitat fie tendinţele moderniste (şi chiar avangardiste) ale creaţiei sale, fie pe cele „mai tradiţionaliste decât obişnuitul tradiţionalism, fiindcă reînnoieşte o legătură cu fondul nostru sufletesc primitiv, nealterat nici de romantism, nici de naturalism, nici de simbolism”.

Blaga nu s-a sfiit să-şi mărturisească, printre primii la noi, o puternică simpatie pentru estetica expresionistă, vorbind cu admiraţie despre Munch şi Van Gogh, de Barlach, Arhipenko şi Belling. În acelaşi timp, însă, se simte foarte apropiat de Brâncuşi, pe linia unui „tradiţionalism metafizic”. Criticul Eugen Lovinescu ezită să-l încadreze într-o direcţie literară, deşi în studiul său din 1927, Istoria literaturii române contemporane, Blaga figurează la capitolul Contribuţia modernistă a Ardealului. Mai târziu (1937), el este ataşat „tradiţionalismului”, recunoscându-şi, totuşi, afinităţile faţă de poezia modernă şi chiar „avangardistă”.

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)

La începutul analizei noastre, formulasem dubla ipoteză conform căreia caracterul atipic al modelului de realitate furnizat de către conţinutul nuvelei negruzziene s-ar datora atât specificului realităţilor istorice din care se inspiră cât şi particularităţilor imaginarului romantic al nuvelei în discuţie. Vom încerca să vedem pe rând cum stau lucrurile.

În privinţa realităţii istorice, ceea ce atrage în primul rând atenţia este natura plurală şi contradictorie a tipului de autoritate care reglementează spaţiul Principatului Moldovei. Astfel, deşi domnitorul se intitulează  „unsul lui Dumnezeu”, ca orice monarh european, autoritatea sa se sprijină, nu doar vertical, pe o realitate divină căreia el i-ar fi reprezentantul, simbolul, în plan uman. Ordinea vremelnică pe care el pretinde că o instaurează nu este doar reflectarea celei divine, a transcendenţei identitare.

PROMO MANIA


Casa vinului Targu Jiu

Lito Market
Şcoala de vară cu Veronique Thual-ChauvelŞcoala de vară cu Veronique Thual-Chauvel

Aflată la Tg-Jiu în cel de-al treilea an de parteneriat cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu”, pianista franceză Veronique Thual-Chauvel a susţinut cu câteva zile în urmă, cursuri de măiestrie cu o nouă serie de pianişti gorjeni. O parte dintre aceştia sunt elevi ai liceului menţionat, alţii, elevi ai Şcolii Populare de Artă.

Veronique Thual-Chauvel a reuşit în cele câteva zile de cursuri ”să şteargă diferenţa de nivel şi interpretare dintre elevii celor două instituţii”, subliniază prof. drd., Mihaela-Sanda Popescu, în calitate de organizator al acestei acţiuni, de persoană de contact în cadrul parteneriatului cultural româno-francez şi de profesor participant cu elevii instruiţi de Domnia-Sa.

Parteneriatul cultural româno-francez s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăuliu” Tg-Jiu, încheindu-şi activitatea în această vară, însă va continua cu Şcoala Populară de Artă.

Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010

Producţia internaţională "Regele moare", de Silviu Purcărete, va fi prezentată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), care se desfăşoară la Bucureşti, între 30 octombrie şi 7 noiembrie, informează organizatorii.

Spectacolul semnat de Silviu Purcărete va avea premiera pe 15 septembrie, în cadrul Festivalului Ex Ponto din Slovenia, şi va fi prezentat apoi în cadrul FNT, înainte de a susţine turnee în Franţa, Italia, Muntenegru, Macedonia şi Croaţia. Totodată, cu această nouă producţie va fi inaugurată, în ianuarie 2011, noua clădire a Teatrului Esch din Luxemburg.

Personalitate marcantă a teatrului european, Silviu Purcărete alege să monteze în 2010 "Regele moare", de Eugen Ionescu, alături de o echipă internaţională, după ce, în 2007, a pus în scenă cu succes piesa "Macbett", a aceluiaşi autor, la Royal Shakespeare Company. Coproducţia internaţională este, aşadar, pentru Purcărete un prilej de a se reîntâlni cu Ionescu, dar şi cu compozitorul Vasile Şirli, colaborator apropiat al regizorului, şi cu artişti din Franţa, Slovenia şi Luxemburg.

Fierul şi miturile ciclurilor cosmiceFierul şi miturile ciclurilor cosmice

Aşa cum am văzut, încă de la culturile arhaice orientale exista credinţa că între nivelurile siderale ale Cosmosului sunt stabilite legături printr-o „lege magică a corespondenţei” (4). Cum omul era în contact în orice clipă cu ritmurile şi nivelurile cosmice, exista deci o anumită conexiune între „viaţa” şi dinamismul întregului Cosmos, pe de o parte, şi existenţa umană pe de altă parte. De asemenea, Cosmosul fiind împărţit în regiuni siderale stăpânite de zei şi dirijate de planete, se credea că fiecărui metal de pe Pământ îi corespunde un zeu şi o planetă[1].

legaturi neprimejdioase Legaturi (NE)primejdioase

Tatuaje

www.radiotargujiu.ro

www.optimum-communication.ro

WEB DESIGN si solutii software

Cabana Meda

 

SEO monitor Branding, web design si strategie - Optimum Communication - Web development: A3D Studio