Interviuri • Teodor Dădălău: „Fotografii…, trăiesc numai prin şi pentru fotografie”

„Întotdeauna în artă trebuie să te naşti cu darul de a selecta frumosul şi de a crea frumos. Muncă asiduă este în toate. Mereu am fost puternic inspirat de chipurile oamenilor. Nu-mi plac copii, ci bătrânii. Chipul acestora m-a chemat întotdeauna spre ei. Peisajul este şi el un alt subiect, un pic mai uşor ce-i drept. Îmi plac norii sau dimineţile cu ceaţă, apusul şi răsăriturile de soare”

Rep: În condiţiile actuale, când tehnologia joacă un rol important în toate domeniile, mulţi fotografi îşi încearcă norocul. Apar printre noi şi ne amintesc continuu despre rezultatele lor „profesionale”. La dumneavoastră cum au fost începuturile? De ce fotografie şi care a fost momentul decisiv, cel care v-a împins către un aparat foto?

Teodor Dădălău: Când eram eu în clasa a IV-a trebuia să susţin un examen. Drept recompensă pentru că am luat notă bună la testul respectiv, tata mi-a cumpărat primul meu aparat de fotografiat. Tatăl meu, pe vremea aceea era director al Căminului Cultural de la Mătăsari. Avea acolo şi un mic laborator, să zic aşa. Un obiectiv de mărit, hârtie necesară şi astfel m-am apucat de arta fotografică. Aparatul mă ajuta în teren, dar am avut norocul să merg în spaţiul despre care v-am amintit şi să lucrez, pur şi simplu să fac laborator. Acesta a fost începutul, momentul în care mi-am dat seama că vreau să fac fotografie pentru mine, pentru plăcerea mea, fără să ajung vreo unealtă fără implicaţie sufletească.

 

Rep: Talentul a fost descoperit mai târziu?

Teodor Dădălău: Abia în clasa a şaptea, a opta, am avut  şansa fructificării talentului. Am plecat să fac clasa a VIII-a la Drobeta Turnu Severin. Acolo, vis-a vis de liceul în cadrul căruia învăţam, era Casa Pionierului. Unul dintre profesorii mei care ne preda Atelierul, cum se numeau activităţile practice de azi, era şi director la Palatul Pionierului sau Casa Pionierului, nu mai reţin exact. Prin şcoală, mă ocupam de fotografie. Observând acest aspect, dumnealui m-a îndrumat să merg la Casa Pionierului, la Cercul Foto, moment în care am început să iau primele lecţii de fotografie.

 

Rep: Aţi urmat cursuri de specialitate? Contează acestea pentru un bun fotograf?

Teodor Dădălău: Am, făcut acele „cursuri foto” de la Casa Pionierului, din Turnu Severin. Acestea au contat foarte mult pentru mine. Din păcate, acum, sunt foarte puţine locuri, gen Clubul Elevilor, care să mai aibă cinecluburi sau fotocluburi, Din nefericire, în judeţul Gorj nu există un loc în care să se întâlnească persoanele pasionate de fotografie. Cred că nici oamenii nu mai vor acest lucru, un bun exemplu ar fi acţiunile anuale pe care le desfăşurăm, iar fotografii noştri nu se înghesuie să participe, nu ştiu să facă sacrificii pentru pasiunea lor.

 

Rep: Pasiune sau doar amatorism?

Teodor Dădălău: Avem câţiva gorjeni care cochetează cu fotografia. Ce-i drept nu ştiu cât este pentru ei pasiune şi cât este doar o formă de a face bani în timpul liber. Au auzit de această modalitate de a-şi suplimenta veniturile, dar refuză categoric să ia parte la discuţiile noastre. Şi avem discuţii de tot felul despre arta fotografică, prezentăm experienţe şi vorbim despre tot ceea ce este nou în domeniu. Sunt două, trei nume în Târgu Jiu cu care am putea colabora cu adevărat în acest sens.

 

Rep: Cât de importantă este sursa de inspiraţie? Ce vă este mai aproape de suflet? Lucrul cu omul? Peisajul care parcă cere să fie surprins în fel de fel de ipostaze?

 

Teodor Dădălău: Întotdeauna în artă trebuie să te naşti cu darul de a selecta frumosul şi de a crea frumos. Muncă asiduă este în toate. Mereu am fost puternic inspirat de chipurile oamenilor. Nu-mi plac copii, ci bătrânii. Chipul acestora m-a chemat întotdeauna spre ei. Peisajul este şi el un alt subiect, un pic mai uşor ce-i drept. Îmi plac norii sau dimineţile cu ceaţă, apusul şi răsăriturile de soare.

 

Rep: Cât contează un aparat profesionist pentru o fotografie de valoare? Tehnica sau ochiul fotografului?

Teodor Dădălău: Contează, dar nu foarte mult. Te poţi baza pe el, trebuie să funcţioneze oricând şi să nu te lase, indiferent de condiţiile mai mult sau mai puţin prielnice. Pe vremuri făceam fotografii cu un aparat care costa trei sute de lei. Un nimic, până la urmă. Poţi să faci fotografie foarte bună, foarte bună, să surprinzi imagini inedite şi valoroase ulterior, cu un aparat foarte ieftin. Rezoluţia contează, tocmai pentru a nu avea zgomot de imagine. Aşadar, tehnica mai puţin…mai mult ce şti tu despre fotografie, apoi modul în care şti să paginezi o imagine şi nu în ultimul rând subiectul pe care ţi-l alegi.

 

Rep: În ceea ce priveşte arta fotografică, aveţi vreun motto pe care îl consideraţi valoros ?

Teodor Dădălău: Nu mă ghidez după un anumit motto. Asta pentru că un motto te leagă, îţi dă o direcţie. În schimb, eu am preferat libertatea, am făcut aproape orice, am combinat imaginea de televiziune cu imaginea de presă. Când am ales să fac imaginea de presă, acela a fost şi momentul în care mi-am ales portretul.

 

Rep: Despre fotografia comercială…

 

Teodor Dădălău: Este o formă de supravieţuire. Ca orice latură a artei, fotografia are şi ea un aspect comercial.

 

Rep: Şi cum mai păstrează fotograful magia?

 

Teodor Dădălău: Un bun meşteşugar poate foarte bine să facă fotografie, ca şi un om care se consideră artist. Dacă eşti bun în ceea ce faci, nu ai voie să pierzi magia. Nu ai voie să nu faci fotografie de artă, oricât de mult ar conta şi latura comercială a acesteia.

 

Rep: Factorul financiar influenţează ? Dispare cumva plăcerea când acesta intervine în schemă?

 

Teodor Dădălău: Problemele financiare, supravieţuirea şi găsirea unui mod de a încerca un echilibru în acest sens, au fost dintotdeauna. Acum le resimţit acut, dar pentru cei cu adevărat pasionaţi, plăcerea nu are cum să pălească, nu are voie să dispară.

 

Rep: La ora actuală sunt bani pe piaţă pentru imaginea de calitate? Cât de uşor îi este unui artist plastic să îşi atingă obiectivele?

Teodor Dădălău: Asta în nici un caz. Este foarte greu să ai o fototecă personală şi tocmai de aceea, de multe ori se prestează serviciul, se face imaginea care se poate, la banii care există. Rar găseşti pe cineva care să aibă bani şi care să îi direcţioneze spre acest domeniu. Chiar şi autorităţile locale acţionează doar în limita bugetului. Pentru astfel de acţiuni, niciodată nu s-au găsit fonduri suplimentare, mai ales dacă nu a fost prevăzută cu un an înainte. Nimic pentru evenimente neprogramate. Şi cei pe care îi găsim, să ne susţină, sunt oameni cu suflet. Dar repet, fotografii care sunt mânaţi de o pasiune extraordinară, trăiesc numai prin şi pentru fotografie, indiferent de condiţiile financiare.

 

Rep: Imaginea Gorjului peste hotare…rămâne un subiect extrem de sensibil şi delicat. Ce poate face un fotograf pentru a contribui la această iniţiativă? Cum pot fi scoase detalii extraordinare din acele zone mai puţin frumoase ale judeţului? Poţi obţine imagini senzaţionale din colţurile deloc atractive la  prima vedere?

Teodor Dădălău: Din oraşul Târgu Jiu nu poţi să iei nimic, nici o amintire pe care să o duci peste hotare. Norocul a fost că aveam nişte albume cu municipiul nostru. Când am fost acum la Madrid am luat nişte suveniruri, nişte medalioane, tinichea practic pe care era lipit un autocolant. Acolo am realizat că îmi este ruşine să le ofer drept amintire şi nu l-am mai dat, văzând cu ce au venit ceilalţi. Ar trebui ca toate aceste obiecte să fie făcute cu bun gust. Personal, am făcut nişte vederi în acest sens, cu ceva ani în urmă.

 

Rep: Şi de atunci?

Teodor Dădălău: Nu am mai avut cu cine să colaborez pe acest segment.

 

Rep: Cum rămâne cu zonele gri? Un fotograf evită locurile prăfuite precum cele din apropierea minelor?

 

Teodor Dădălău: Putem face fotografii extraordinare cu ceea ce meleagurile noastre ne oferă. O zonă cu foarte mult praf, în apus de soare,  este foarte frumoasă. Şi niciodată nu va influenţa negativ imaginea judeţului Gorj peste hotare. Fiecare ţară are locurile ei mai puţin frumoase.

 

Rep: Locuri la fel de mohorâte?

 

Teodor Dădălău: Se întâmplă peste tot în lume. Numai că ei au avut grijă să le pună în valoare. Spre exemplu, în Nordul Franţei, există o zonă minieră, care cândva arăta mai rău decât arată zona Motru de azi. Ei au făcut din toată chestiunea aceea, din arealul respectiv, un muzeu în aer liber. Au pus în valoare materiile şi toată lumea merge acum acolo să viziteze galeria respectivă, să pătrundă în universul subteran cu un vagonet. Este aşadar un ceva, spre care, sper ca în curând să tindă şi autorităţile noastre. Am convenit ca în primăvara anului viitor să mergem în Nordul Franţei şi să vedem ce vom putea face şi pentru meleagurile noastre. Să facem un lucru asemănător şi în zona Motru. Potenţial avem, numai că ne mai trebuie voinţă!

 

Rep: Să presupunem că ar trebui să faceţi un album foto despre judeţul Gorj. Aveţi un loc anume, un peisaj care ar merita să apară pe copertă? Se lucrează, în cazul unui astfel de album, după un plan, după o machetă?

Teodor Dădălău: Cred că văile munţilor, munţii noştri. În primul şi în primul rând, văile sunt atât de spectaculoase şi sunt foarte importante şi afară. Acum doi ani am fost la Târgul de Artă de la Paris. Am avut acolo un punct de vânzare de doi metri pătraţi, loc prin intermediul căruia am vândut portrete şi peisaje vitrege, aproape necălcate de om. Nu imagini din mediul urban sau rural. Şi încă ceva…când cineva se hotărăşte să facă un astfel de album, trebuie să aibă posibilitatea să treacă peste toate cele patru anotimpuri. Fără machete, fără planuri şi fără date limită. Acestea, doar când se face producţie de serie, în rest cred că fiecare album trebuie să aibă specificul său.

 

Rep: Expoziţii personale peste hotare?

Teodor Dădălău: „Ieşitul meu în lume” a început cu Japonia, la începutul anului 2000, după aceea a urmat Franţa, Italia, în SUA mi-a ajuns o expoziţie, dar din păcate eu nu am reuşit să fiu prezent acolo. Am expus de asemenea în Olanda şi În Spania Acum, dar acesta a fost un concurs.

 

Rep: Sunt locuri în care v-aţi reîntoarce? Dar meleaguri despre care nu aţi dori să mai auziţi vreodată?

 

Teodor Dădălău: Aleg mereu să merg în altă parte. Nu mă ataşez sufleteşte de vreun loc, dar nici nu mi s-a întâmplat să nu-mi doresc o anumită zonă, un anumit stat. Mă acomodez foarte repede în locurile în care merg şi le iau ca atare. Acum îmi doresc nespus să fac fotografie de război. Aş pleca acum, într-un asemenea „focar”, cu orice risc. Şi asta pentru că până acum, chiar nu am încercat să surprind astfel de imagini.

 

Rep: Salonul Internaţional de la Madrid. Atmosferă, modul în care s-a desfăşurat festivitatea de premiere…

 

Teodor Dădălău: Total diferit de ceea ce se întâmplă la noi. A fost prezent secretarul de stat din Ministerul Culturii, consilierul cu probleme culturale, educative, învăţământ, din cadrul Primăriei, apoi reprezentatul Casei Regale din Spania, reprezentantul FIAP şi directoarea Centrului de Arte, Regina Sofie din Madrid, în calitate de gazdă. La masă, în faţa tuturor a stat doar reprezentantul FIAP şi directoarea care a deschis manifestarea. I-a prezentat pe toţi cei care erau în sală, după care a vorbit, în calitate de specialist, reprezentantul FIAP. Nu Ministerul, nu Primăria, aşa cum se întâmplă la noi. Cei care au dorit ne-au felicitat în particular, doar după ce s-a încheiat festivitatea de premiere.

 

Rep: „Premiul special pentru Portret” - imagine surprinsă într-un cimitir din Hobiţa. Ce reprezintă acest premiu pentru artistul Teodor Dădălău?

 

Teodor Dădălău: Acolo am fost singurul reprezentant al României. Am fost anunţat, cu aproximativ zece zile înainte, că una dintre lucrările mele a fost selectată ca să fie premiată. Nu ştiam ce premiu, ci doar că trebuie să merg acolo pentru a răspunde invitaţiei, aşa cum se cuvine. Din cele cinci fotografii cu care am participat la Salonul de la Madrid, organizat de Federaţia Internaţională a Artiştilor Fotografi, lucrarea intitulată "Înaintea ultimului drum" a fost selectată pentru premiere. Aceasta ilustrează un bătrân, în spatele unei cruci. A fost imortalizată în anul 2001, în cimitirul din localitatea Hobiţa. Fiecare premiu obţinut este un pas important, este un pas hotărâtor pentru cariera mea. Intenţionez să realizez o expoziţie de fotografie la Centrul de Arte Regina Sofie din Madrid, acolo unde s-a desfăşurat şi activitatea de premiere a Salonului Internaţional de Fotografie.

 

 

Social Bookmarking