Interviuri • Viorel Gârbaciu: „Buna înţelegere între oameni ar trebui să fie semnul care să ne unească!”

„În momentul în care vii la Filocalia şi te implici, dai dovadă că nu eşti interesat doar, de  fratele nostru porcul, cum spunea Constantin Noica. Dimpotrivă, dovedeşti că te interesează, nu numai lucrurile trupeşti, ci şi cele care ţin de substanţa noastră, de sufletul şi mintea fiecăruia dintre noi”.

 

 

 

Rep: Ştim cu toţii că suntem rezultatul circumstanţelor din viaţa noastră. Fără să ne dăm seama, suntem singurii care dăm naştere acestor circumstanţe. Circumstanţe pe care le creăm cu un scop precis. Filocalia poate fi considerată o circumstanţă cu un scop precis?

 

Viorel Gârbaciu, director Şcoala Populară de Artă: Filocalia…înseamnă iubitor de frumos. Dar când spun frumos, nu mă refer la frumosul estetic, ci la cel spiritual. Serile filocalice pe care le organizăm, ţinem să fie în preajma celor două mari sărbători ale Creştinătăţii. Astfel, cea mai mare sărbătoare, temeiul însuşi al credinţei este Învierea. Apoi, în ordine imediată…Naşterea Domnului.

 

Rep: Seri filocalice doar în preajma Paştelui şi a Crăciunului?

 

Viorel Gârbaciu: Da. În postul celor două mari sărbători, noi organizăm, trei seri filocalice. Alegem spaţii intime, tocmai pentru a crea atmosfera impusă de un asemenea eveniment, pentru ca cei care participă să fie mai aproape de mesajul transmis.

 

Rep: Locul de unde pornim şi cel în care ajungem…aceasta este povestea fiecăruia dintre noi, povestea fiecărui eveniment din viaţa noastră. Filocalia are şi ea o poveste?

Viorel Gârbaciu: Începuturile Filocaliei se leagă de colega şi buna noastră prietenă, Rodica Săpun, fostă directoare a Casei de Cultură a Municipiului Târgu Jiu şi prima directoare a Centrului „Constantin Brâncuşi”. Un om extraordinar, cu nişte realizări excepţionale pe linia educaţiei adulţilor.

 

Rep: Educaţia adulţilor…

Viorel Gârbaciu: Da…este vorba despre educaţia permanentă. Lecţii de viaţă poţi primi, indiferent de vârstă. Adulţii sunt educaţi prin intermediul universităţilor populare sau a centrelor zonale înfiinţate cu acest scop. Rodica Săpun a pus bazele unuia dintre primele zece centre zonale de educaţie permanentă a adulţilor din România. I-au reuşit toate, tocmai pentru că a fost un specialist, un expert de talie naţională şi internaţională. Filocalia ţine tot de educaţia adulţilor.

 

Rep: Aţi organizat, în Postul Paştelui din acest an, cea de-a XV-a ediţie a Filocaliei. De-a lungul timpului, evenimentul s-a desfăşurat continuu, sau a cunoscut şi perioade mai puţin bune şi nu a putut fi organizat?

 

Viorel Gârbaciu: Filocalia a fost întreruptă, pentru o perioadă de timp, exact după moartea Rodicăi Săpun. Practic a dispărut tot ceea ce prietena noastră a lăsat în urma ei.

 

Rep: Care au fost cei mai importanţi trei factori determinanţi ai reluării serilor filocalice?

 

Viorel Gârbaciu: Nu ştiu dacă să îi numim factori determinanţi. Ideea reluării a venit din nevoia omului de a găsi răspuns la întrebările, legate în primul rând de metafizic sau la întrebările fundamentale ale filozofiei: Cine suntem, de unde venim, încotro mergem? De cele mai multe ori, oamenii întreabă acest lucru. Îi interesează dacă este cu adevărat, acel Ceva, după moarte…dispărem definitiv…am murit şi nu mai rămâne nimic…!

 

Rep: Ce se petrece într-o astfel de seară?

 

Viorel Gârbaciu: De fiecare dată vin trei duhovnici, fie preoţi, fie profesori universitari ai Facultăţii de Teologie Craiova. Aceştia conferenţiază sau altfel spus, ţin câte o predică, în fiecare seară. Temele se stabilesc dinainte şi sunt alese de preoţi. În alegerea acestora, se ţine cont de prilej, de Sărbătoarea în preajma căreia ne aflăm. Nu putem vorbi despre Naşterea Domnului, cu ocazia Paştelui şi nici invers.

 

Rep: Doar predici?

 

Viorel Gârbaciu: Conferinţele sunt foarte importante şi extrem de interesante. Dar nu se rezumă totul doar la ele. Predica preotului este urmată de un dialog cu cei din sală, un dialog prin intermediul bileţelelor.

 

Rep: Publicul îşi scrie întrebările într-un astfel de bilet?

 

Viorel Gârbaciu: Se împart bucăţi de hârtie…i se dă omului răgaz pentru a-şi nota întrebările. Întrebări care nu trebuie să fie strict legate de tema serii respective. Cei care iau parte la discuţii pot cere răspunsuri pentru probleme de atitudine creştină, de interpretare a unor chestiuni legate de religie sau de biserică. Întrebările sunt variate, unele dintre ele fiind extrem de interesante şi de incitante.

 

Rep: Înţeleg că prin intermediul acestui dialog direct se încearcă aflarea unor răspunsuri spirituale la problemele cotidiene?

Viorel Gârbaciu: Nu doar că se încearcă. Preoţii dau aceste răspunsuri, pentru că până la urmă nu este vorba aici despre nişte conferenţiare oarecare care pot sau nu să răspundă întrebărilor şi frământărilor existenţiale. În cazul Filocaliei, trebuie să răspunzi, iar punctul de vedere al celor care oferă răspunsuri, trebuie să fie într-un fel punctul de vedere al Bisericii, tocmai pentru că sunt date de mari duhovnici, de oameni cu o aleasă cultură şi spiritualitate.

 

Rep: Despre ce s-a vorbit în această săptămână?

Viorel Gârbaciu: Sensul învierii noastre prin moarte, Dumitru Stăniloaie - Părintele Filocalia româneşti şi Învierea lui Hristos şi Învierea Noastră, acestea sunt cele trei teme supuse dezbaterii. Câte una pentru fiecare seară în parte.

 

Rep: Finalul fiecărei seri…

 

Viorel Gârbaciu: Cum era şi normal, sfârşitul serilor filocalice înseamnă recitaluri de cântări bisericeşti şi de colinde. În cadrul manifestărilor din această săptămână, am ascultat colinde pascale şi muzică bisericească în interpretarea corului Liceului de Muzică şi Arte Plastice „Constantin Brăiloiu şi a Ansamblului de datini şi obiceiuri

„TISA” din Tismana.

 

Rep: Din experienţa anilor trecuţi, în ce categorie pot fi încadraţi participanţii?

 

Viorel Gârbaciu: Nici vârsta şi nici statutul social nu contează. Important este ca cei prezenţi să-şi dorească să fie acolo, cu adevărat. Să simtă pur şi simplu îmbăierea spirituală. La evenimentele desfăşurate în municipiul nostru, participă persoane din absolut toate categoriile. De la tineri, la oameni ceva mai în vârstă.

 

Rep: Cum primesc tinerii astfel de iniţiative?

Viorel Gârbaciu: Sunt nemaipomeniţi! Vin foarte mulţi tineri la aceste întâlniri. Pot spune că cei mai mulţi participanţi, sunt tineri. Unul dintre organizatori este chiar Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, filiala Gorj. Membrii acesteia sunt mai tot timpul prezenţi. De asemenea, liceenii şi studenţii Universităţii „Constantin Brâncuşi” vor să afle cât mai multe lucruri despre iubirea de frumos. Ştiu să asculte, discută şi, de cele mai multe ori, pun întrebări incitante. Reprezentanţii Bisericii admiră capacitatea oratorică, de excepţie uneori, a conferenţiarilor, şi de ce nu, puterea de concentrare a publicului. Pentru că publicul intră într-o stare de linişte interioară, extraordinară.

 

Rep: Există reguli de participare?

 

Viorel Gârbaciu: Nu va impune nimeni, niciodată vreo regulă. Aşa cum am mai spus, important este să vrei şi să ai capacitatea să intri în starea potrivită, să laşi deoparte grijile, pe care noi le considerăm adevărate probleme, şi să pătrunzi în atmosfera Filocaliei. Să-ţi doreşti să fii permanent educat. Condiţia esenţială este ca omul să-şi dorească să-şi deschidă sufletul şi mintea. E mai mult decât suficient, pentru a înţelege mesajul Filocaliei. Noi suntem trestia gânditoare, nu?

 

Rep: Aşa se spune…omul este trestia gânditoare…

 

Viorel Gârbaciu: Păi dacă aşa ni se spune, trebuie să dovedim acest lucru. Trebuie să dovedim că ştim să ne punem întrebări şi în acelaşi timp că ştim că trebuie să încercăm să răspundem la toate aceste curiozităţi. E foarte important să conştientizăm că am depăşit stadiul de primată. În momentul în care vii la Filocalia şi te implici, dai dovadă că nu eşti interesat doar, de  fratele nostru porcul, cum spunea Constantin Noica. Dimpotrivă, dovedeşti că te interesează, nu numai lucrurile trupeşti, ci şi cele care ţin de substanţa noastră, de sufletul şi mintea fiecăruia dintre noi.

 

Rep: Filocalia este un eveniment, ale cărei perioade de desfăşurare şi teme sunt stabilite la nivel naţional?

 

Viorel Gârbaciu: Nici vorbă! Aici este ca şi în viaţă, după sindromul omului care fie spurcă, fie sfinţeşte locul. Sunt zone în ţară unde activitatea de acest gen este extrem de bogată, mult mai bogată decât la Gorj, de ce să nu recunoaştem. De asemenea, sunt locuri în care persistă liniştea totală, nimeni nu are nimic de spus sau de făcut în această direcţie. Şi e păcat, deoarece acest concept de educaţie permanentă este foarte răspândit, de respectat şi de cultivat în Occident, mai ales în statele din Nordul Europei, ţări care din întâmplare sau nu, o duc cel mai bine.

 

Rep: Sunt şanse ca manifestarea desfăşurată în judeţul Gorj, să ia calea pierzaniei?

Viorel Gârbaciu: Evenimentul costă enorm de puţin, dar aduce foarte mult. Aduce o bogăţie de gânduri alese şi asta este cel mai important. Sala este pusă, gratuit, la dispoziţia noastră, şi mulţumesc pentru acest lucru. Practic, în afara decontului, dacă este cazul, deoarece, de cele mai multe ori oaspeţii noştri refuză să primească şi banii necesari pentru deplasare. Pornind de la toate acestea, nu aş vedea de ce evenimentul să se oprească la un anumit moment. Va exista tot timpul interes pentru astfel de discuţii, sunt convins de acest lucru.

 

Rep: Reuşiţi să pătrundeţi, de fiecare dată, în atmosfera evenimentului?

 

Viorel Gârbaciu: În ceea ce mă priveşte, nu sunt extrem de interesat de această tematică. Nu sunt un credincios fervent. Nici poveste de habotnicie, la mine! Numai că un om cu care am colaborat toată viaţa şi pe care îl apreciez şi îl admir, domnul Profesor Universitar Mihăiţă, a venit şi m-a rugat să reînviem Filocalia. Moment în care am hotărât să mă implic. Am cunoscut îndeaproape totul, iar atunci când particip la serile filocalice, îmi este imposibil să nu fiu acolo, să nu-mi deschid sufletul şi mintea şi să pot refuza comunicarea.

 

Rep: Care ar fi primele trei întrebări la care aţi dori să primiţi un răspuns din partea reprezentanţilor Bisericii?

 

Viorel Gârbaciu: Eu sunt o fire mai cârtitoare…cumva poate că şi numele meu spune asta. De pildă, una dintre întrebări ar fi: De ce şi cât de corectă este zicala românească „Să faci ce spune popa şi să nu faci ce face popa”? Este un semn de întrebare pus asupra curăţeniei sufleteşti, asupra bunelor intenţii şi fapte ale oamenilor Bisericii. Aş vrea să cunosc punctul lor de vedere…

 

Rep: Celelalte două frământări?

 

Viorel Gârbaciu: Aş fi interesat totodată, de cum se explică faptul că în viaţă, se întâmplă un lucru aparent paradoxal…cu cât o comunitate de oameni este mai săracă, mult mai mult încercată de greutăţi, venite fie dinspre natura care este mai vitregă, fie dinspre provocări cărora oamenii au fost nevoiţi să le facă faţă, cu atât sunt mai înţelegători, mai milostivi, mai buni creştini. Cum explică Biserica acest aspect? Cu uşurinţă pot adresa şi o a treia întrebare. Fiecare religie, dintre cele monoteiste, fiecare biserică din cadrul religiilor respective şi fiecare cult, propovăduiesc cu glas tare, energic, un adevăr cu valoare de axiomă, anume că ei şi numai ei sunt depozitarii adevărului absolut şi că numai Dumnezeul lor este Cel de urmat. Ori, cum se împacă lucrul acesta? Prin dialog, înţelegere şi înţelepciune, nu s-ar putea ajunge la o pace universală în privinţa religiei?  De aici se poate filozofa într-o veselie. Asta pentru că imediat se vede cât de superficiali suntem noi oamenii, cât de puţin atenţi la adevărurile perene ale vieţii şi prizonieri ai unor mentalităţi, fie şi religioase, de ce nu, de secole. Buna înţelegere între oameni, dincolo de credinţa fiecăruia, ar trebui să fie semnul care să ne unească!

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.