Kultural • Abranburica şi norodul

Cunoscut sub numele conspirativ-ideologic “Prostănacul”, Mircea Geoană vrea să demonstreze tuturor celor interesaţi că este o adevărată mână de fier în partid care nu tolerează nici o abrambureală în curtea proprie. Păi, s-a dat ordin să nu mai gândească fiecare cu capul său şi să nu se mai ia decizii individuale? S-a dat! Şi-atunci, cum îşi permite aşa, o muiere, să se pună de-a doua părerilor competente a o grămadă de tovarăşi cu state vechi şi activitate politico-securistică-peceristică de excepţie. Cine e găina asta care s-a trezit să cânte cocoşeşte în ograda social-democrată?

Una care e rector al Universităţii Politehnice Bucureşti şi, mare scofală, preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor… Câţi or fi toţi rectorii ăştia în toată ţara?... Păi se compară asta cu a fi preşedinte de partid la zeci de mii de pişcotari? Ce, rectorii ăştia vin la sărbători cu mici şi bere, la vanghelioane şi oprişade? Deci, neimportanţi… Una care a făcut şi ea nişte specializări pe la Sevilla, Londra şi Lyon? Una care şi-a luat nişte diplome pe bune, a scris trei cărţi şi are peste 155 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate… O pârlită de intelectuală care-a-nvăţat carte de la nişte profesori precum Emilian Bratu, Ecaterina Neniţescu, George Costeanu, formaţi şi ei la rândul lor la riguroase şcoli germane. Păi, degeaba, doamnă! Milioane de formule chimice şi cuvinte furajere degeaba dacă nu primeaţi ştampila politică de “recomandată de Vanghelie”… Uite-aşa se găseşte de fiecare dată câte-un intelectual să se pună fir în calea jetului doctrinar.

Şi, de fapt, ce-a comis doamna în cauză din capul propriu? A cerut unei universităţi cu suspect de mulţi absolvenţi nici mai mult, nici mai puţin decât respectarea legii. Pentru că, ştiind că pe viitoarele diplome va trebui aplicată şi graţioasa apostilă a Ministerului Educaţiei, abramburica ministresă s-a scuturat puţintel şi şi-a zis: băi, cam mulţi licenţiaţi pe metrul pătrat ca să fie pe bune, ia să-i testăm la cunoştinţe. De fapt, ce-a zis sau ce n-a zis ‘mneaei? „Nu am spus niciodată că diplomele vor fi anulate. Noi tocmai asta facem: căutăm formule să-i aducem pe acei absolvenţi în legalitate astfel încât să le poată fi recunoscute diplomele. Toţi absolvenţii, indiferent de anul în care au terminat acele programe care nu au acoperire legală vor susţine examene prin care să se poată stabili că deţin cunoştinţele necesare pentru a intra în licenţă. Apoi vor susţine examenul de finalizare a studiilor la o universitate care pentru specializările parcurse de aceştia are acreditare”. Se vede că-i de chimie, auzi, caută formule …

Ei, criza asta de personalitate i-a cam pus partidul în cap… Sau, o parte din el… M-am obişnuit cu ideea că, la fiecare eveniment din ăsta politic în contradictoriu, miza o reprezintă ori ceva bani, ori ceva femeie sau femei. Având în vedere afacerea barosană la care sunt parte destui donozauri comunişti, foşti tovarăşi în frunte cu tovarăşul Aurelian Bondrea şi continuând cu Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Valeriu Râpeanu (pentru cei care nu ştiu, unul dintre cenzorii presei comuniste) sau mai noii Gheorghe Onişoru, Norica Nicolai, Dan Radu Ruşanu, ăştia fiind doar câţiva dintre politicienii cu ideologia băgată pe-acolo, nu ne miră că mignona Cati a băgat băţul într-un adevărat cuib de viespii.

Drept urmare, a primit ordin de la partid să remedieze treaba, ca nu cumva vreo sută de mii de posibili alegători pesedişti să rămână dracu’ fără confirmarea inteligenţei din cap şi să se râdă lumea de ei că n-are şi ei o facultate ca Vanghelie…

Este sau nu de un penibil absolut această situaţie? Un intelectual care trebuie să stea sub papucul ideologic al unor semianalfabeţi care n-au altă calitate decât carnetul de partid şi votul abulic al simpatizanţilor semiabrutizaţi care au tras pe nas prea mult fum de grătare şi damf de bere. Asta e, dacă te amesteci în troacă te mănâncă porcii… Cu tot mottoul aparţinând lui Titulescu pe care doamna Andronescu şi l-a pus în cap de blog: “Curajul este o formă de organizare a speranţei”, nu ştiu cât o va ţine curajul. Nu-i nimic, rămâne cu speranţa!

Ovidiu POPESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta