Kultural • Adio polemicii!

Deşi editat de USR şi Fundaţia România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, recent, beneficiind şi de cel venit de la Roşia Montană Gold Corporation, cel mai important hebdomadar cultural-artistic, difuzat din Bucureşti în ţară şi în străinătate, cunoaşte Criza presei, după cum ne avertizează Nicolae Manolescu prin titlul editorialului din primul număr pe 2010. De aceea, pentru a atenua efectele indezirabile ale acestei crize, au survenit cel puţin 3 schimbări evidente: formatul, diminuarea formaţiei redacţionale şi a spaţiului publicistic de la 32 la 24 de pagini.

Observam şi evidenţiam, după apariţia numărului 2 al revistei România literară, intensificarea spiritului polemic, stimulat programatic în editorialul Polemică şi pamflet al lui N.Manolescu. Directorul şi redactorul coordonator al revistei divulga cultul pentru polemica silogistică şi cordială, fără a ignora şi a exclude expresivitatea pamfletului.

În numerele 2 şi 3 ale revistei România literară au apărut 7 pagini şi jumătate ale polemicilor declanşate de Gheorghe Grigurcu şi Marta Petreu. Autorul volumului Critici români de azi şi al antologiei poetice Un trandafir învaţă matematică a contracarat cu sagacitate, pertinenţă şi probitate subtil-argumentativă tentativa scriitorului Nicolae Breban de a culpabiliza, în genere, critica literară, de trădare. Polemistul Gheorghe Grigurcu a adoptat o viziune hermeneutică pe deplin urbană, temeinic documentată, şi un limbaj critic concludent, punând sub semnul întrebării titlul incriminant al romancierului N.Breban, Trădarea criticii, o carte străbătută de maliţiozitate şi egolatrie, apărută la Editura Biblioteca Ideea Europeană, în anul 2009. Eseul polemic grigurcian Trădarea criticii? ne oferă o multitudine de opinii profunde şi incontestabile pentru înţelegerea şi re-evaluarea unei bune părţi din perioadele literare postbelică şi postdecembristă.

Marta Petreu a extins polemica în 5 pagini şi jumătate din două numere, 2 şi 3, pe 2010 ale revistei România literară, sub titlul eminescian, aproape pamfletar, Criticilor mei. Coordonatoarea revistei clujene Apostrof a polemizat cu câţiva critici literari remarcabili, Ioana Pârvulescu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Popovici, Paul Cernat şi Mihai Iovănel, semnatari ai unor comentarii total contestatoare vizând cartea sa Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian, editată la Polirom, din Iaşi, în anul 2009. Viziunea, tonul, arsenalul şi stilul polemic la care a apelat Marta Petreu se caracterizează vizibil prin incisivitate şi ironie vehementă. Polemica sa este mai puţin cordială, învederând propensiunea de trecere la sarcasm, o atitudine şi o însuşire creativă specifică pamfletului. Replica Ioanei Pârvulescu se rezumă la o Precizare, alăturată finalului polemicii Martei Petreu, în numărul trei al revistei România literară. Tot cu O precizare succintă răspunde N.Breban lui Gheorghe Grigurcu, dar în numărul 4 al publicaţiei amintite.

Surprinzător, în numărul 5 al prestigiosului săptămânal, N.Manolescu publică un alt editorial cu titlul Polemică şi mici mizerii. Cu alte cuvinte, sintagma mici mizerii substituie substantivul pamflet. N.Manolescu consideră că iniţiativa şi sugestia sa de a fi cultivată în paginile revistei polemica a eşuat, rezultând, cu excepţiile de rigoare, câteva pagini de pamflet. Cu adevărat, cum disocia cu competenţă N.Manolescu pe urmele lui Eugen Lovinescu, polemica trebuie să fie silogistică, bazată pe dezacordul cordial de opinii, pe când pamfletul, în versuri ori în proză, este o specie literară lirică, preponderent sarcastică. Etimologic şi semantic, pamfletul arde, distruge obiectul acoperit şi atacat cu sarcasm. Poate că polemica implică mai mult echilibru, luciditate raţională şi stări de lucruri calme, nu nervozitate, precum pamfletul.

Dezamăgit că tot interesul dezbaterii polemice se iroseşte în accese de orgoliu, N.Manolescu decide / decretează subit: am sistat dezbaterea. Cine? Eu sau noi? Subiectul rămâne mai mult subînţeles, decât inclus. De cine a fost supărat N.Manolescu, încât a stopat impoliteţea de a opri avalanşa de replici şi contrareplici?!. În felul acesta trage cortina unui spectacol cu actori/autori furioşi, amatori de hărţuieli dezagreabile.

În ceea ce mă priveşte, ca un fidel cititor şi comentator al revistei România literară, regret că nu mai pot să scriu despre polemicile preconizate, chiar dacă am exersat asemenea adnotări publicistice modeste în forma imixtiunilor discutabile.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta