Kultural • Alt izomorfism erotic - gard, oişte, grădină, păpuşoi

De la străinul Ionică să trecem la Nică înstrăinatul, ca să vorbim tot despre garduri bortelite, afectate de acest personaj generic numit Irimiea Oişteanul, despre grădini prost păzite şi despre păpuşoi pândiţi de porci nărăviţi. Ne aflam deja în ultimul capitol din Amintiri…, publicat postum, în anul 1855, când Nica se vede pur şi simplu expulzat din satul natal de către familie si trimis pachet împreuna cu Zaharia Simionescu la Socola pentru a-şi continua studiile ratate la fabrica de popi din Fălticeni. Este capitolul despărţirii dureroase de sat, subiect potrivit de examen pentru elevii de gimnaziu. Flăcăuaşului cu mustaţa tuşinată, dedulcit la sărutări furate , îi miroase a catrinţă (a Catrinţă?). Este nelipsit de la petrecerile din sat alături de ceata lui Mihai Scripcariul, Orfeul mordav, şi a descoperit deliciile vieţii de petreceri nocturne. Are 18 ani şi nu are niciun chef de popie, iar plecarea din Humuleşti este echivalentă cu o izgonire din paradis. Dacă reţinem şi ziua surghiunului (“ surghiun dracului pomană”) – 29 august, ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, avem în plus senzaţia copleşitoare în toate textele lui Creanga a unei decapitări, a unei ruperi de spaţiul matricial, a îmbrâncirii copilului în drum, în lume, în necunoscut. O clipă rămânem cu ochii pe figura morocănoasă a harabagiului tocmit să îi ducă la şcoală pe cei doi tineri. Transportatorul este “ însurăţel de al doilea, a cărui tânără nevastă avusese grija să îl trezească la timp şi să îl pregătească de pornire”.  Luca Moşneagu ilustrează un alt tip de harabagiu, mai posac, mai grijuliu, mai ghinionist. Dacă moş Nichifor, însurat cu “hleabul de babă”, pornea voios la drum şi făcea victime fericite cu harabagia lui, Luca Moşneagu cade victimă tocmai plecărilor de acasă şi are motive serioase să pornească la drum cu inima îndoită, întrucât gardul lui prezintă o bortă cauzată de nişte porci, evident demonizaţi, care îi răscolesc gradina în lipsă. Profesorii şi şcolarii sunt lăsaţi să insiste pe semnificaţia acelui drum al cunoaşterii cu peripeţiile ştiute de la munte la şes, din Humuleşti la Socola, esenţial pentru destinul lui Nică. Noi ţinem pumnii călăuzei lor demne de compătimire “…Luca Moşneagu, harabagiul nostru, dă biciu cailor, zicând nevestei sale care închidea poarta după noi: «Olimbiadă, ie sama bine de borta ceea! » Căci nişte porci, spărgând gardul într-un loc, se înnădise în gradina lui la păpuşoi.”

Gard, bortă, oişte, grădină, păpuşoi, cânepă. Creangă înnoieşte radical limbajul literaturii erotice. Gard bortelit, păpuşoi rău păzit, porci în nădragi sunt metafore neîntâlnite în Romanul trandafirului. Ce amintiri păstrează tânărul plecat la Socola, numai bune de povestit şcolarilor, cărora li se fixează în minte pentru examene mai ales imaginea satului cu Ozana cea frumos curgătoare şi de o limpezime cacofonică ( “limpede ca cristalul”), cam de aceeaşi transparenţă discutabilă ca şi apa Căcăinei, canalul colector de o limpezime cacoforică unde erau trimişi spre purificare adversarii părintelui Duhu, dascălul cu glas profetic. Imaginea tinerei neveste lăsată de veghe în lanul de păpuşoi este partea nevăzută, ascunsă, nedezvoltată a Amintirilor… O stare de nervozitate, o tensiune abia stăpânită se ghiceşte pe figura harabagiului posac care îşi ceartă şi îşi avertizează nevasta pusă paznic al păpuşoiului, a bortei. Aproape o imploră să (şi) păzească borta în contra tâlharilor . O comparaţie cu moş Nichifor, celălalt harabagiu atestat, se impune pe loc. Luca Moşneagu are pe lângă oişte două gloabe cu fizic de mâţi leşinaţi, două smârţoage, şi nu iepe albe şi tinere de cele care se rezemau de oiştea goală pe de o parte, precum celălalt vesel, vrednic harabagiu palavratic şi de fericita pomenire. Pictorul pe care îl aştept ar putea pune pe pânză garduri yonizate şi chirigii cu harabale lingamate, spre o mai plastică înţelegere a lumii lui Creangă.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta