Kultural • Criza de la … România literară

Vizionari: 674
29 Ianuarie 2010 Ora: 13:53
„În prezent, revistele au o vandabilitate mult scăzută, faţă de anul 1989. Directorul de la România literară reclamă această realitate. Nu înseamnă însă că profesorii, medicii, studenţii şi, în general, intelectualii, cumpărători obişnuiţi şi fideli, sunt mai săraci astăzi decât ieri. Explicaţia i se pare simplă: chiar şi aceşti cumpărători şi, bineînţeles cititori, preferă media, internetul, care le oferă, totuşi, modalităţi facile şi precare de informare şi cunoaştere. De aceea revista România literară nu mai poate avea în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare, ca înainte de 1989, şi unul de 40.000, ca imediat după 1989, după cum precizează cu acribie aritmetică Nicolae Manolescu. Cu oarecare amară vanitate directorială, recunoaşte că tirajul actual al revistei sale rămâne mai mare decât al majorităţii revistelor de profil”.
Criza presei este titlul editorialului cu care Nicolae Manolescu debutează în România literară, format nou, nr.1 / 2010. Reputatul critic şi istoric literar observă cu luciditate simptomul principal al crizei în reducerea tirajelor (…), a numărului de pagini şi de persoane. Cauzele sunt multiple. Nicolae Manolescu invocă trei: lipsa fondurilor (…), distribuţia, Rodipet-ul falimentând, după două decenii în care a sabotat cu cinism presa scrisă, şi internetul, care oferă posibilitatea unor lecturi cu mult mai puţin costisitoare. În plus, Nicolae Manolescu găseşte şi o cauză specifică pentru presa culturală. Această cauză nu este atât marginalizarea culturii, (…) cât schimbarea radicală a modului ei de difuzare.
În prezent, revistele au o vandabilitate mult scăzută, faţă de anul 1989. Directorul de la România literară reclamă această realitate. Nu înseamnă însă că profesorii, medicii, studenţii şi, în general, intelectualii, cumpărători obişnuiţi şi fideli, sunt mai săraci astăzi decât ieri. Explicaţia i se pare simplă: chiar şi aceşti cumpărători şi, bineînţeles cititori, preferă media, internetul, care le oferă, totuşi, modalităţi facile şi precare de informare şi cunoaştere. De aceea revista România literară nu mai poate avea în 2010 un tiraj de 20.000 de exemplare, ca înainte de 1989, şi unul de 40.000, ca imediat după 1989, după cum precizează cu acribie aritmetică Nicolae Manolescu. Cu oarecare amară vanitate directorială, recunoaşte că tirajul actual al revistei sale rămâne mai mare decât al majorităţii revistelor de profil.
În finalul editorialului, Nicalae Manolescu promite publicului contemporan un produs de calitate, adică aceeaşi revistă mai mult decât lizibilă.
În ultimul editorial din numărul dublu, 51-52, din anul 2009, Nicolae Manolescu preconiza un nou format al revistei, care nu va marca o ruptură, ci o formă de continuitate subtilă. Trebuie să precizăm că schimbarea este de format şi, într-o anumită măsură, de…. formaţie. Poate că schimbările formale sunt de … format, de frontispiciu şi de unele rubrici, ca şi de diminuarea numărului de pagini, de la 32 la 24. Schimbările de fond, esenţiale, par a fi integrarea directorului Nicolae Manolescu în redacţia revistei, retragerea/plecarea directorului adjunct, Gabriel Dimisianu, şi a redactorilor Adriana Bittel şi Constanţa Buzea, funcţia lui Gabriel Dimisianu fiind preluată de scriitorul Gabriel Chifu, redactorul-şef al revistei craiovene Ramuri. Probabil, nu este o simplă întâmplare faptul că Gabriel Chifu semnează în acelaşi număr 1 al revistei România literară o mărturisire constând în câteva precizări, destul de incitante: regretă ca pe o mare pierdere retragerea d-lui Gabriel Dimisianu, recunoscând că nu şi-a dorit acest transfer/transplant, dar n-a putut să refuze oferta d-lui Nicolae Manolescu şi a acceptat conştient de unele dificultăţi şi riscuri.
Concluzia noastră e că revista România literară şi-a schimbat formatul , a diminuat numărul paginilor cu 8 şi efectivul redacţional cu două persoane. Noi, cititorii punctuali şi avizaţi, dorim ca revista România literară să nu se subţi(r)eze, nici la propriu, nici la figurat!
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase