Kultural • Cu spatele la lume

Trebuie să citiţi pentru că „nici nu ştiţi ce pierdeţi”!

Făcând cu greu faţă zilelor toride abătute peste urbea noastră, mai avem timp să răsfoim gazetele şi să ne punem la punct cu ultimele noutăţi în materie de politică, economie, cultură şi sport, dar mai ales cu ceea ce se cheamă în termeni de specialitate, faptul divers. Pentru că faptul divers este sarea şi piperul gazetăriei, nu scandalurile politice, nu fraudele economice, nu analfabetismul cu diplomă, nu meciurile trucate sau răzbunările vreunui arbitru hârşit în pomeni. Acest fapt divers pe care îl ignorăm, dar care se întâmplă fără voia noastră. Fie că vorbim de o dispariţie misterioasă, fie că vorbim de o apariţie misterioasă, fie că se întâmplă ceva ciudat într-un loc, fie că în alt loc nu se întâmplă nimic, totul face parte din faptul divers, din acele firimituri aruncate aproape din întâmplare în paginile gazetelor. N-ai putea zice, dar hărnicia unui jurnalist este măsurată după cât de plină îi e tolba cu astfel de fapte, în aparenţă banale, dar care ne punctează viaţa, încremenindu-ne pentru totdeauna într-un altfel de timp. Aşadar…

Pură sofistică

Există o categorie de oameni pe care cei mai mulţi dintre noi îi ignorăm, cei care caută în gunoaie. De obicei aceştia sunt oameni lipsiţi de cele mai elementare mijloace de subzistenţă, sunt oameni pentru care ziua de mâine depinde de bucăţica de pâine găsită printre resturile menajere. Ei sunt anonimii pe lângă care trecem nepăsători şi de a căror viaţă nici că ne pasă. Îi văd în fiecare dimineaţă scormonind în lăzile de gunoi dintre blocuri. Sunt mereu aceiaşi, ca şi câinii vagabonzi cu care îşi împart hrana. Mă întreb cum o fi lumea privită prin ochii acestor fiinţe?! Ce gândesc ei despre noi ceilalţi? Cât de normali suntem unii în raport cu alţii?! De ce autorităţile nu fac nimic pentru ca asemenea oameni să-şi găsească un rost într-o lume tot mai indiferentă?! Am doar răspunsuri provizorii. Timpul ne grăbeşte pe toţi. Vrem mai mult. Ştim tot mai mult despre tot mai puţine lucruri. Umanismul nu mai este de mult un curent la modă. Omul a redevenit lup pentru om. Dumnezeu a ajuns să fie invocat doar atunci când în chemăm să ne alinte durerea sau să ne scoată din nu ştiu ce încurcătură. Peisajul acesta cu semeni ai noştri mâncând alături de animale, adăpându-se alături de animale, locuind alături de animale este unul dezolant şi lipsit de sens la acest început de mileniu. La ce ne folosesc zborurile cosmice? La ce ne folosesc toate rezultatele ştiinţei, dacă omul este redus la un simplu element al acestui univers tăcut, al acestei planete sătulă parcă să ne mai suporte. Dacă ar fi să ne înscriem în categoria acelor viitorologi care prevestesc zile negre pentru pământ, putem găsi o explicaţie pentru aceşti oameni care îşi duc traiul printre gunoaie. Planeta, însă, este zguduită de ţipătul lor mut, de privirea lor rătăcită, şi, indiferent ce probleme metafizice ar ridica situaţia omului în genere pe acest pământ, noi trebuie să facem ceva pentru aceşti semeni ai noştri, altfel totul e pierdut. Atenţie, domnule primar, ziua de mâine poate fi mai scurtă decât cea de azi şi mult prea lungă decât cea de ieri. Şi-apoi, vin alegerile, şi nu o să aveţi ce să ne povestiţi. Noi oamenii normali ne-am săturat de poveşti. Ei, însă, nu!

Facem totul după cum ne taie capul

Cineva ne tot spune de la o vreme încoace că primăria va reabilita termic mai multe blocuri din municipiu. Bună treabă, zic, atâta timp cât majoritatea blocurilor au o vechime considerabilă, fiind depăşite fizic şi moral. Numai că au trecut 20 de ani de la revoluţia din decembrie, iar faţa României s-a schimonosit parcă şi mai mult. E adevărat, s-a construit mult. Românii au făcut case mari şi multe dintre el lipsite de noimă. Nu a existat nici un plan urbanistic serios. Nici un fel de gândire arhitecturală. Fiecare a făcut ce s-a priceput. A copiat tot ce s-a putut copia. Oraşele şi satele noastre arată hilar. Disproporţionate, lăbărţate, cenuşii. Târgu Jiu e la fel. Un oraş tern, lipsit de modernitate, de farmec, de discreţie şi bun gust. Aş vrea ca primarul Florin Cârciumaru să mă contrazică. Poate că o va face, dar cu ce argumente? Oriunde te duci în afara graniţelor ţării vezi cum alţii şi-au păstrat tradiţiile, au conservat tot ce aveau valoros în materie de arhitectură, au renovat, au reconstruit ce s-a dărâmat, au recondiţionat totul, s-au adaptat la standardele unei lumi în prefacere. Au venit şi cu multe elemente de noutate, au inovat acolo unde a fost posibil. Noi ce am făcut? Am transformat totul în praf şi pulbere. Ne-am bătut joc inclusiv de ce aveam mai bun. Cu costuri enorme evaluate în bani şi energie umană. Ne lipsesc conceptele. Dacă vom face totul după cum ne taie capul, vom putea concura cu mult succes la cel mai penibil oraş. Nu ştiu dacă primarul Florin Cârciumaru şi-a propus să experimente o estetică a urâtului şi nici dacă îşi pune întrebări cu privire la urâţenia oraşului în care trăim, dar noi ni le punem şi vom acţiona în consecinţă al viitoarele alegeri. Pentru că nu e suficient să cheltuieşti sume imense de bai pentru refacerea unor străzi, ca acestea să fie reabilitate an de an. Nu e suficient să cheltuieşti sume mari de bani pentru a depune în centrul oraşului mii de tone de beton. Sau, nu e suficient să reabilitezi termic nişte blocuri dacă nu schimbi nimic din urâţenia moştenită de la vechiul regim. Mie teamă că toate astea sunt soluţii ce vor umfla conturile unora şi nici pe departe pentru a da o nouă faţă acestui oraş. Bine că se fac parcări, totuşi!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta