Kultural • D-ale examenelor!

În Polemika… veche, am publicat, în anii anteriori, mai multe articole pe tema bacalaureatului. Revin acum cu acest titlu, evident tributar comediei caragialiene, mai ales farsei D-ale carnavalului. Spre final de Cireşar şi incipit de Cuptor, în incinta mai multor colegii naţionale şi grupuri şcolare industriale din municipiu şi judeţ, se repetă anual un anumit spectacol, într-un fel un tip aparte de carnaval al examenului, cu momente de mai multă bucurie, decât de tristeţe, cu manifestări apolinice şi dionisiace, la care participă protagoniştii, candidaţii şi candidatele, adolescenţi şi adolescente, părinţii şi neamurile acestora, profesori examinatori şi colegi de-ai lor, (des)interesaţi în desfăşurarea în condiţii optime a acestei confruntări intelectuale şi afective de anvergură, care trebuie să se finalizeze ca în Telegrame: Pupat toţi, Piaţa Endependenţi! Ne gândim, complementar şi la emoţiile comice ale unui personaj feminin caragialian, madam Caliopi Georgescu, care a reuşit performanţa să ia trei bacaloriate, în ordine, pentru băieţii ei, Vergiliu, Horaţiu şi Ovidiu. O înţelegem parcă şi noi, devenind ad-hoc comprehensivi, vădit contaminaţi de geniul scriitorului. La probele orale, minus cea de sport, care verifică potenţialul fizic al participanţilor la carnaval, afluenţa se menţine în interiorul şi exteriorul spaţiului şcolar. La probele scrise, spectatorii, jucând rolul corului din teatrul Greciei antice, nu au acces în incinta bacului, aşteptând cu emoţii sporite aflarea subiectelor de la probele scrise, dincolo de gardurile instituţiilor şcolare. În felul acesta, suportând căldura şi tensiunea emoţională, uneori până la paroxism, spectatorilor le este interzisă intrarea în teritoriul închis al examenului. Asemenea topos interzis ne aduce în fantezie şi memorie imaginile din poezia Liceu de George Bacovia, aceea de cimitir al tinereţii, din acuza unor profesori pedanţi şi a unor examene grele, sau de altele, de o sugestivitate savantă, din proza lui Mircea Eliade. Din păcate se menţin şi se transmit tradiţional destule carenţe în organizarea şi desfăşurarea acestui examen de bacalaureat, rezultatele fiind adeseori mistificate iar ierarhizarea valorică mai mult sau mai puţin onestă, verosimilă. Invoc două carenţe ale examenului în chestie, la limba şi literatura română: la proba orală, biletele nu cuprind subiecte selective, esenţiale, din evoluţia literaturii beletristice, vizând doar cunoştinţe despre stilurile funcţionale ale limbii literare şi de teoria comunicării; la proba scrisă, fatalmente pare-se, apare clişeul romanelor obiective şi subiective (psihologice, la această ediţie, ionice, pe care N. Manolescu le diferenţiază). Mi-amintesc de anii când eram titular şi corectam în stare de arest, non-stop, până în zori, bine păziţi de inspectori, lucrările scrise ale elevilor pentru admiterea în clasa a IX a. Ironizam pe atunci preferinţa anostă a celor din comisia naţională din minister de a concepe şi redacta subiecte literare obstinat – avicole, oferite de povestirea Puiul de I.Al. Brătescu – Voineşti, nuvela La Vulturi! De Gala Galactoin şi Neamul Şoimăreştilor de Mihail Sadoveanu. Într-o vară, subiectul pentru lucrarea scrisă era legat de un capitol al romanului Neamul Şoimăreştilor , intitulat La Cornul lui Sas. Atenţi şi generoşi alimentar, cei din comisia naţională s-au gândit, probabil, la asigurarea unui dejun frugal pentru noi corectorii crepusculari, nocturni şi matinali!

Ion TRANCĂU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta