Kultural • De ţinut minte…!

Era prin 1900 şi ceva…oricum demult…acum, drept,… na… nici eu nu mai ştiu când…

Oricum  eram şi eu ceva mai tinerel… şi mai făceam ochi dulci cui nu trebuia. În sat eram ştiut că umblu cu nevestele celorlalţi… cu toate nu… drept… , dar mai umblam şi eu cu câteva… . Doar nu trebuia să mă opresc la nevastă-mea… întotdeauna am zis că m-am însurat nu m-am călugărit. Nevastă-mea…a… da… nevastă-mea… straşnică femeie… o basarabeancă…

Şi unde credeţi că eram ştiut că mă întâlnesc cu cine nu trebuie? Tocmai în cimitirul popesc al satului.

Mă… şi mă puse dracu’ să-i fac ochi dulci chiar lu vecină-mea că na… se mutase acum la noi în sat şi…trebuia să-i arăt şi ei cine şi cu cine umblă unde umblă….Era şi asta tot o basarabeancă….În fine…îi făcui ochi dulci şi… văzui că merge o zi…a doua la fel…a treia…bărbată-su  nu era acasă de o săptămână…mă dusei la ea în sfârşit în a patra zi. Mă…păi apoi n-o văd eu pe Natasha, că aşa o chema pe vecină-mea, păi n-o văd eu cu ochii negri ca lemnul de abanos….

Pesemne veni alde Matei, bărba-su şi o căsăpi zdravăn. Mă lua dracu.. zic eu în gând…Sigur de la ţaţa Fănica, ghiavoliţa satului, care stătea la poarta de zi cu seară şi se uita la fiecare în parte ce face şi cu cine mai exact…, mă, şi deşi are numai 86 de ani, a dracu babă dacă rămânea ea în urmă cu ceva…să-i scape ei vre-o bârfă…doamne…cred că se spânzura…şi….bârfă legată de cineva din sat sau de popa satului, Izmail, de care toată lumea ştia că mai umblă cu una şi cu alta din Paşti în Crăciun, sigur de la ea află.

Mă gândeam eu…să-i spun lu alde Matei…mă umflă şi pe mine…află şi nevastă-mea…fi-mi-ar  capu al dracu… ce mă fac acum..? Mirat fusăi că nu veni alde Matei, ci veni Natasha.

- Mă Gheorghe, nu vrei să ne vedem mă, mâine la locul nostru, mă?

- No,…bine cumătră Natshe,… da alde Matei ce mai face (zic eu…al dracu şi eu…), că nu l-am mai văzut de mult…?

- El fa’ bine…eu nu prea… da vorbim mâine că am gâştele pe loc şi îmi fug…

Toată noaptea nu am dormit cu gândul la… la ce zi am avut, ce credeaţi…? Dimineaţă…mă duc la cimitir. Ajung. Aşteptai o oră…nu veni. Aşteptai două…nu veni. Apoi aud eu din spate, dinspre cimitir:

- Mă Gheorghe,…mă, ce faci tu mă, lângă noi?...că numa vaiete auzim în fiecare zi, mai ales miercurea şi vinerea……

Când am auzit am înlemnit. Ajunge şi Natasha... mă vede galben…zice că poate sunt nerăbdător şi poate….Aud din nou:

- Mă Gheorghe,…

Atunci am rupt-o la fugă până în sat….şi mă duc drept la clopotniţa satului şi încep să urlu:

Mă ,vin popii, mă…vin după mine…sări lume…sări lume şi nu mă lăsa…săriţi…săriţi....!!!!!!

Acu… ce să mai spun… sării toată lumea… da nu să mă ajute… sării cu pietre la mine până mă scoaseră afară din sat.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta