Kultural • Haralambie Bodescu: „Universul imaginar – simbolic a folclorului din zona Amaradiei de sus”

Anul trecut, cu puţine zile înainte de a pieri într-un tragic accident de circulaţie, colegul şi prietenul meu, profesorul Haralambie Bodescu, a publicat, la Editura Centrului Judeţean  pentru Conservarea şi Promovarea Tradiţiei Culturale Gorj, studiul antropologic intitulat „Universul imaginar – simbolic a folclorului din zona Amaradiei de sus”, primul studiu riguros şi documentat care vizează viaţa spirituală a locuitorilor din aceasta zonă geografică a Gorjului.

Scriu despre acest studiu complex, rod al unei munci, documentate şi atent efectuate, de aproape patruzeci de ani (cum mărturisea autorul), din mai multe motive, unele similare cu cele expuse de bunul meu prieten, profesorul universitar Ionel Buşe, în prefaţa studiului, intitulat cu modestie „câteva cuvinte”. M-am născut şi trăiesc pe aceste meleaguri care ş-au pus amprenta asupra devenirii mele, am fost "format" în această "morală a locului" şi am gustat din frumuseţea nebănuită a folclorului din zonă şi din dulceaţa vorbei de aici. Apoi, laud meritat truda domnului profesor de a lăsa o opera care "vorbeşte" decisiv de dragostea dumnealui faţă de tot ceea ce ţine de oamenii alături de care a trăit şi cărora le-a fost pildă nepreţuită şi de dorinţa ca trecutul, tradiţia, farmecul şi spiritualitatea locului sa nu se piardă. În al treilea rând, pentru că magister mi-a fost model şi coleg, ani de zile fiind sedus de dulceaţa unei voci blânde şi de harul unui povestitor care ne hipnotiza destăinuindu-se. Şi mai am un motiv pentru care îi voi fi mereu recunoscător - şi pentru care mulţumesc divinităţii -, am avut privilegiul să-mi fie destăinuite povestiri, legende, anecdote, gânduri, idei care au ajuns apoi să devină pagini de carte. Am discutat, am ascultat încântat de încântarea dumnealui de a ne dezvălui acest tezaur inestimabil  şi captivant care l-a sedus şi l-a cucerit definitiv, îndemnându-l să-l cerceteze şi să-l analizeze.

Acum, când scriu, nu-mi vine a crede că acest om extraordinar numai este. Aştept încă să mai apară de undeva şi să-i aud vocea fermecătoare. Dar...

Studiul cuprinde un "Incipitum" şi patru părţi: "Geneza şi spirit"; "Legendă şi mit"; "Universul imaginar-simbolic"; "Snoave şi expresi pitoreşti", cărora autorul le-a adăugat o bibliografie (destul de consistentă) şi un "Mic glosar zonal". În final, profesorul Ion Popescu-Brădiceni, prieten bun al autorului, semnează un scurt "Profil de autor".

Partea cea mai amplă a cărţii, adevărata ei esenţă, este a treia, intitulată "Universul imaginar-simbolic", care cuprinde: "Preliminarii", 1."Topos mitic", 2. "Realitate şi simbol", 3. "Eposul baladesc", 4. "Credinţă şi simbol", 5. "Armonie şi splendoare", 6. "Univers şi simbol erotic", 7. "Comuniune şi simbol", 8. "Simbolul deveniri şi primeniri spiritului", 9. "Simbolul nunţii şi vânătoarea iniţiatică", 10. "Simbolul trecerii prin vămi", 11. "Magie şi simbol" şi 12. "Manifestări ale sacrului".

În Incipitum, autorul dezvăluie motivul care l-a îndemnat să alcătuiască studiul, plecând de la câteva articole publicate anterior în "Tradiţii bustuchinene": convingerea că, după ce satul românesc arhaic a murit , "prin comunism", pentru prima dată în istoria sa şi a înviat numai şi numai prin mentalitate şi tradiţie , acum este pândit de un alt pericol acela nivelator , de "şablonizare" a valorilor popoarelor, odată cu integrarea unor naţiuni în Uniunea Europeană. Standardizarea previzibilă ar putea denatura specificul naţional încă văzut ca o unitate în diversitate. Autorul este convins că este "un dac veritabil" şi de aici rezultă setea nestăvilită de a şti cât mai mult şi cât mai multe despre cultura populară şi despre civilizaţia sătească de pe valea Amaradiei (din nord).

Apoi, în peste două sute de pagini, cercetătorul înfăţişează idei (pe care le demonstrează în stil original) fundamentale despre origini, istorie, obiceiuri, tradiţii, datini, grai, credinţe plimbându-ne printr-o lume pe care o cunoaşte bine şi care i se destăinuie sub ochiu-i atent. Realitatea se croşetează armonios cu legenda; realul cu mitul şi cu supranaturalul fac casă bună aproape pe nesimţite .

După ce sunt remarcate idei despre credinţa oamenilor de aici în nemurire, ca şi despre continuitatea dacilor pe valea Amaradiei (dovezi fiind cetatea Muierii - aflată pe dealul cu acelaşi nume -, ceramica, diferitele obiecte casnice ş.a., dar şi toponime, obiceiuri, credinţe, cuvinte, autorul ne plimbă dintr-o lume, de-nceputuri (în care Dumnezeu şi Sfântul Petru se plimbă pe pământ asemenea unor bătrânei care hărăzesc destine umane), în alta a legendei (în care Dumnezeu şi Necuratul au creat antagonismele: omul-maimuţa, trandafirul-măceşul, ploaia-seceta, binele-răul, bogăţia-sărăcia, viaţa-moartea etc), apoi în alta, în care supranaturalul se diluează în real (ca în legenda în care "Jidovii", oameni uriaşi cad răpuşi de potop) moartea, asemenea unei bătrâne din satul gorjean, pare plină de umanitate dar nu-şi uită rostul, ursitoarele trasează soarta nou-născuţilor, iar ielele, strigoii, moroi şi muma-pădurii nu dau pace oamenilor, ci chinuie în miez de noapte, iar adesea îi şi pocesc).

Legenda nu exclude adevărul atunci când explică toponimii (Dealul Muierii, Pojaru, Bustuchin, ş.a.) ritualurile sunt de când lumea, marcând momentele importante din viaţa omului (naşterea, botezul, nunta, moartea) descrise în toata profunzimea lor şi cu toată posesia fermecătoare, care le caracterizează. Nu lipsesc credinţa şi magia, căci oamenii, de aici cred în magie şi ştiu cum se dă în bobi, cum se închină la Sfinţi, cum se descântă, mai ales de deochi, cum să invoce divinitatea să dea ploi sau vreme bună, cum decurge un gurban rudăresc, ce incantaţie se face aici şi ce cutume trebuie să respecte, cum să se comporte la diferite sărbători, care le marchează existenţa, cum sa fie buni creştini şi mai ales cum sa devina oameni.

Prin această simbioza de lumi, care este lumea satelor din sus-ul  Amaradiei, ne plimbă cercetătorul şi naratorul Haralambie Bodescu. Asemenea unei plimbări prin vis, încântându-ne cu legendele, poveştirile anecdotele şi zicerile  cărora le-a găsit cu măiestrie locul potrivit în paginile cărţii dovedindu-ne că "veşnicia s-a născut la ţară" şi că legenda şi superstiţia sunt simboluri în mişcare care – zicea Mircea Eliade - "Nu piere niciodată".

Talentul autorului rezultă nu numai din culegerea informaţiilor, şi specificarea surselor, ci mai ales din integrarea şi interpretarea lor, oferindu-ne "o imagine completă despre gândirea populara, aflată în corelaţie cu pitorescul din această zonă geografică” (Ionel Buşe).

Miturile, legendele, baladele, cântecele, snoavele, credinţele, obiceiurile şi tradiţiile din acest plai de Românie sunt prezentate succesiv, fiind prefigurate şi pregătite de diverse şi aprofundate clarificării teoretice, care demonstrează lecturile solide ale domnului profesor din lucrările unor mitologii cercetători şi culegători de folclor, istorici ai religiilor, antropologi, filozofii, esteticieni, literaţi, sociologi de la noi şi de pretutindeni, care au rolul de a-l pregăti pe cititorul studiului, să intre avizat în acest imaginar tradiţional inestimabil locuitorilor .

Vocaţia de filolog competent şi documentat este demonstrată de autor în subcapitolul "Scene şi expresii pitoreşti", care ni-l relevă bun cunoscător al graiului oltenilor de aici "îmbătat", şi fermecat de dulceaţa şi polisemia cuvântului din care ştie să se înfrupte.

Conchidem subliniind încă odată că volumul reprezintă un veritabil studiu de antropologie culturală, o hermeneutică interesantă care are la bază un bogat material folcloric, rod al strădaniei şi priceperii unui veritabil cercetător. Cartea îşi dovedeşte valoarea şi necesitatea în aceste timpuri în care, aflaţi în continuă grabă, neglijăm rosturile şi învăţăturile lumi de altădată, cu repere şi cutume care îşi aveau importanţa lor şi când veritabilele valorii sunt înlocuite de himere asupra cărora mai tot timpul ni se atrage atenţia spunându-ni-se ca ar fi valori moderne.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta