Kultural • Ion Pogorilovschi – Tăcerea Mesei Tăcerii

După ce a susţinut primul doctorat, în România, cu o temă dedicată semnificaţiei Ansamblului monumental creat de sculptorul Constantin Brâncuşi la Târgu-Jiu, în cadrul căruia Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit „se-ngână şi-şi răspund”, /1/, regretatul profesor, etnolog şi filosof Ion Pogorilovschi analizează acum  Masa tăcerii sub aspect monadic, în relaţia ei cu tăcerea /2/, apoi în cadrul situ-ului ei originar, din păcate, azi modificat.

Din start, autorul remarcă, faptul premonitoriu, că dintre toate apelativele acordate mesei, s-a impus firesc denominaţia cea mai adecvată: Masa tăcerii, denominatorul rămânând anonim. Sub aspect monadic, se analizează Masa circulară  cu cele 12 scaune clepsidrice în relaţia ei absolută cu tăcerea, ca început de lume.  Demersul revelează că Masa, prin aşezarea scaunelor la o distanţă apreciabilă, a fost gândită nefuncţională, sugerându-se astfel o altă cale interpretativă. În al doilea rând, numeroase mese rotunde şi scaune clepsidrice au fost socluri utilizate în atelierul sculptorului. În aranjamentul de la Târgu-Jiu, extrase din atelier şi mărite ca dimensiune, soclurile menţionate şi-au pierdut funcţia, însingurându-se, nesusţinând nici o sculptură. Din aceste motive, căutarea semnificaţiei majore a lucrării este trimisă spre tăcerea dinaintea  genezei, aşa cum afirmă însuşi Brâncuşi în aforismul pe care îl dedică operei sale: „viaţa şi moartea, la fel ca şi materia, se confundă, în ultim, într-o formă unică – Tăcerea. Totul se scurge în vasul tăcerii – mare oceanică unde se varsă întregul univers.”

Brâncuşi se gândea să sugereze, prin forma rotundă a mesei, unitatea din care se naşte multiplicitatea, forma nemanifestată - stare atât de bine sesizată liric de „necuvintele” poetului Nichita Stănescu. Filosoful Gheorghiţă Geană, în cuvântarea sa susţinută la lansarea cărţii lui Ion Pogorilovschi, petrecută la Bookfest 2010 (la standul editurii „Criterion Publishing”), trimite interpretarea spre tăcerea absolută, proprie lui Dumnezeu care nu răspunde nici rugăciunilor noastre, după cum nu a răspuns nici la rugămintea lui Iisus, care-i cerea:”dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la mine”.

În ceea ce priveşte integrarea sculpturii în mediul ei natural, Ion Pogorilovschi evidenţiază o nouă faţetă a relaţiei Mesei cu tăcerea, prin amplasarea ei în zăvoiul Jiului, unde susurul apei amplifica, pe vremea amplasării ei, starea de meditaţie. Astăzi, susurul apei nu se mai aude, cursul natural al râului fiind transformat, tocmai în aceste locuri, în lac de acumulare, iar copacii tăiaţi pentru a crea un cadru festivist pentru primirea vizitatorilor,  lucru pe care nu l-ar fi dorit sculptorul. Totodată, în aceste locuri au avut loc luptele din primul război mondial, când soldaţi şi cetăţeni au adus prinosul lor de sânge în apărarea oraşului Târgu-Jiu. Masa primeşte astfel conotaţia de pomenire, de moment de reculegere. Brâncuşi a eternizat astfel tăcerea momentului de pomenire al eroilor.

Ce aş mai putea adăuga? Meditând acum zece ani asupra sensului genezic întruchipat de Masa tăcerii, îmi închipuiam că pe suprafaţa ei selenară se întruchipează Începutul lumii, formă ovoidală pură, din care se nasc toate formele artistului (în atelierul artistului, o masă circulară mai mică, a susţinut, ca soclu, o versiune în bronz a sculpturii menţionate, care se reflecta într-un disc din metal polisat( /3/. În cartea mea (prefaţată chiar de Ion Pogorilovschi), îmi închipuiam că, prin metamorfoza ovoidului, se nasc toate formele create de Constantin Brâncuşi. Astfel, din Masa tăcerii se ivesc şi tot aici se resorb: păsările, peştii, focile, ţestoasele şi oamenii modelaţi de mâinile artistului.

De asemenea, formele: cilindrică a mesei tăcerii şi ciclepsidrică a scaunelor, se regăsesc în majoritatea sculpturilor „părintelui sculpturii moderne”. Tăcerea, ca moment în care se meditează la conceperea unei opere de artă, este un moment genezic, care însoţeşte toate lucrările omeneşti. Putem afirma acum, desigur cu o doză inerentă de lirism, că Masa tăcerii se regăseşte virtual, ca sens ideatic, în interiorul fiecărei sculpturi create de  Constantin Brâncuşi.

Cartea semnată de Ion Pogorilovschi, prin analiza minuţioasă şi emoţionantă liric, a conotaţiilor Mesei tăcerii, face dreptate acestei capodopere mai puţin cercetată decât celelalte monumente ale Ansamblului de la Târgu-Jiu.

Când voi trece prin Târgu-Jiu şi mă voi reculege la Masa tăcerii, voi păstra un moment de tăcere în amintirea autorului TĂCERII MESEI TĂCERII (dispărut dintre noi în urmă cu un an).

 

Lucian GRUIA

Bucureşti

 

Note:

1.Ion Pogorilovschi – COMENTAREA CAPODOPEREI (Ed. Junimea, Iaşi, 1976)

2. Ion Pogorilovschi – TĂCEREA MESEI TĂCERII (Ed. Criterion  publishing, 2010)

3.Lucian Gruia – UNIVERSUL FORMELOR LUI BRÂNCUŞI (Ed. Fundaţiei

C. Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2001)

 

 

 

 

 

ADDENDA

 

Ion Pogorilovschi, in memoriam

 

Luni 06 iulie 2009, între orele 8 şi 9 dimineaţa, ne-a părăsit scriitorul Ion Pogorilovschi, unul dintre cei mai importanţi hermeneuţi ai statuarei brâncuşiene. A murit fulgerător fără ca nimeni să se aştepte.

Ion Pogorilovschi s-a născut la 18 februarie 1938 în comuna Rădăuţi-Prut, judeţul Botoşani.

A făcut studii de filosofie, a obţinut primul titlu de doctor în România cu o teză despre Brâncuşi, în 1975.

A debutat în 1965 în Revista de filosofie cu un studiu de estetică, iar în 1966 publică primul articol despre Brâncuşi.

A lucrat în învăţământul seperior şi a fost cercetător principal la Institutul de Filosofie şi Psihologie al Academiei Române.

A scris peste 150 articole despre părintele sculpturii moderne.

A fost redactorul şef al revistei Brâncuşi, seria veche, iniţiatorul şi coordonatorul colecţiei naţionale Brâncuşiana, în care s-au tipărit peste 20 de volume.

A susţinut comunicări, conferinţe în ţară şi străinătate.

Operei Titanului de la Hobiţa i-a dedicat următoarele cărţi:

- Comentarea capodoperei, Editura Junimea, Iaşi, 1976;

- Pasărea Măiastră şi sursele, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 1995;

- Brâncuşi, apogeul imaginarului, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2000;

- Brâncuşiana & Brâncuşiada, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000;

- Viziunea axială a lumii, Editura Vremea, Bucureşti, 2001;

- Cele din urmă şi cele dintâi, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2002;

- Brâncuşi, Sophrosyne sau Cuminţenia pământului, Universalia Publishers, New York, 2005 (ediţie bilingvă, cu titlul în limba engleză: Sophrosyne or Wisdom of the Earth, Brâncuşi);

- Polemice Brâncuşi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006;

- Al treilea destin al casei Brâncuşi, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2002 (prim autor);

- Brâncuşi, artist-filosof, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2001 (volum apărut sub egida Institutului de Filosofie al Academiei Române, la care este coordonator şi coautor);

- Enciclopedia virtuală Constantin Brâncuşi/Virtual Enciclopedia (www.brâncuşi.net2002), Noesis Cultural Society (coautor);

- Brâncuşi geneza, Editura Universalia, 2007.

În anul 2007, pentru lucrarea Brâncuşi, Sophrosyne sau Cuminţenia pământului, Ion Pogorilovschi a fost distins cu Premiul Academiei Române.

Ion Pogorilovschi a fost primul exeget care a decodificat credibil următoarele sculpturi ale lui Brâncuşi: Rugăciunea, Întoarcerea fiului risipitor, Cuminţenia pământului, Fântâna lui Haret, a scris cărţi de referinţă despre Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, a relevat sursele arhetipale ale capodoperelor genialului sculptor român.

Cercetătorul Zenovie Cârlugea, în cartea sa dedicată exegeţilor marelui sculptor român – Brâncuşi orizonturi critice, editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, îi acordă cele mai multe pagini, ca semn de recunoaştere a valorii cercetătorului filosof, etnolog şi brâncuşiolog care a fost Ion Pogorilovschi.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.