Kultural • La înveşnicirea lui Ion Pogorilovschi

La puţin timp după tainica-i expiaţie, în seara zilei de 6 iulie curent, a sosit şi la Târgu-Jiu vestea: Maestrul Ion Pogorilovschi nu mai este. Lovitura de trăsnet a nimerit din plin vârful piramidei! După dispariţia lui Barbu Brezianu, Ion Pogorilovschi rămăsese în fruntea brâncuşiologilor români, liderul necontestat al exegeţilor de larg orizont…

Dedicându-şi viaţa întreagă unicului şi irepetabilului Brâncuşi, Ion Pogorilovschi devenise instanţa supremă în materie, recunoscut pretutindeni.

L-am cunoscut în anii deplinei sale maturităţi, când cărţile sale apărute la Bucureşti, Cluj, Iaşi, Târgu-Jiu, New York – au impus modele de cercetare, clarificând multe aspecte privind morfologia şi profunzimea / complexitatea statuarei brâncuşiene.

Sunt binecunoscute relaţiile sale cu Gorjul, îndeosebi colaborarea cu Fundaţia Culturală şi revista „Brâncuşi” (seria regretatului Nicolae Diaconu).

Marele său vis – pe care ni l-a împărtăşit în ultimul an de viaţă – era acela al fondării unui Institut de Cercetări Brâncuşi – o idee mai veche, pe care noi înşine am reluat-o în cadrul interviurilor cu Mircea Deac şi Sorana Georgescu-Gorjan („Portal-Măiastra”, nr. 1/2009) şi asupra căreia am discutat, pe aspecte concrete, de câteva ori.

Urma să facă diligenţele la Ministerul Culturii, în urma unui studiu de oportunitate şi a unei „scheme de încadrare”, iarăşi îndelung cumpănită. Lucian Gruia (cel care ne-a dar cumplita veste) urma să lucreze sub directa coordonare a Maestrului, apoi ceilalţi „brâncuşiologi” răspândiţi prin ţară şi prin lume. Avea planuri mari şi serioase. Nu dorea ceva „provincial”, care ar fi compromis ideea, ci o instituţie de mare impact, amintind institute similare din lume dedicate unor mari personalităţi culturale. În privinţa locaţiei, se gândise la Casa Gănescu din Tg.-Jiu sau la casa-vilă din strada Virgil Pleşoianu în care locuia, o locaţie ideală pentru un „Institut Brâncuşi”. Dacă n-a fost să fie, asta nu înseamnă că şi ideea a murit pentru totdeauna!

Ion Pogorilovschi era un om complex, un cărturar pe cât de complex pe atât de deschis prieteniei şi comunicării. Numai că avea şi el exigenţele sale, avea şi el felul său „complicat” de a fi – de aici alegerea prietenilor şi colaboratorilor şi rezerva faţă de unele aspecte bulversante, apreciate drept „minunăţii”! Un om sensibil pe care împrejurările, oamenii, viaţa îl răneau continuu şi de-a dreptul ostentativ…

Ultima dată l-am întâlnit pe 15 iunie, la Congresul Internaţional de Dacologie, mai exact zis, la sesiunea de comunicări de la Cercul Militar Naţional, sala de marmură. Venise  - după cum îmi promisese la telefon – să-mi asculte comunicarea… Şi a ascultat-o cu mare atenţie, felicitându-mă odată cu statueta primită, iar în pauză ne-am angajat într-o discuţie de profunzime pe tematica respectivă. Mi-a promis o colaborare mai strânsă, ba chiar mi-a trimis pe e-mail un studiu pentru numărul următor al revistei.

Se aşezase, acolo, în frumoasa sală, lângă d-na Sorana Georgescu-Gorjan şi alţi gorjeni de ispravă: Ion Mocioi, Ştefan Stăiculescu, Vasile Vasiescu… Cu o săptămână în urmă, bunul nostru prieten Ion Predoşanu, prezent şi el, îi dusese de la Tg.-Jiu câteva exemnplare din cartea mea recent apărută „Brâncuşi – orizonturi critice”, pe coperta căreia dorise să scrie ceva – şi scrisese destul de bine şi cuprinzător.

Se interesa de viaţa culturală a Gorjului, de iubitul său Brâncuşi (cel de la Hobiţa şi Târgu-Jiu), despre oamenii care i-au lăsat impresii plăcute (chiar despre primarul Târgu-Jiului, care, zicea admirativ, „lucrează în forţă şi n-o lasă deloc”)… În sfârşit, despre ce este nou în oraş şi judeţ. Avea un cult al Gorjului (găsise în „Folclor de pe Valea Amaradiei” unele sugestii pentru comentariile sale la Brâncuşi)…

Şi-ar fi dorit o vacanţă mai lungă în Gorj, dar de unde atâta timp, căci drumurile dumnealui duceau mai des în Moldova de Nord (de unde se înapoiase cu puţine zile în urmă!).

Discret şi plin de farmecul înţelepciunii, profund şi liniştit ca apele limpezi, hermeneut incomparabil al statuarei brâncuşiene şi maestru al spiritelor care cresc în liniştea rodnicelor meditaţii – Ion Pogorilovschi lasă un gol imens în brâncuşiologia românească, numele său intrând la loc de cinste în marile exegeze de pretutindeni.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta