Kultural • La Peştişani, niciodată toamna…

Motto:

Două zile, oraşul a fost sub ocupaţia trupelor de jandarmi şi de poliţişti. Toate organele locale, de la preşedintele judeţului şi până la mai marii prefecturii s-au alăturat logistic demersului dl. colonel Constantin Codiţă, şeful Direcţiei Tradiţii, Educaţie şi Sport din Ministerul de Interne, care a mobilizat forţe armate din toată ţara pe aliniamentul Jiului la Turcineşti şi a reuşit, printr-un desant spectaculos asupra Muzeului de Artă, să ocupe o poziţie privilegiată şi de invidiat în cultura Gorjului. Chemat la Bucureşti în interesul serviciului, prin Ordin de Zi al Ministrului, colonelul Codiţă, de numele căruia, la Târgu Jiu, se leagă multe lucruri performant organizate (adiacente profesiunii de poliţist în care a confirmat cu excelenţă), vine la Gorj destul de des, cu foi de drum în regulă, ca să dovedească multora că locului de naştere merită să-i întorci înzecit din bucuriile pe care viaţa ţi le oferă.  

E încă primăvară şi oraşul pare cotropit de mireasma florii de salcâm. Nu-i puţin lucru să vii acasă, la Gorj, “sub escorta” colonelului. Toată lumea s-a declarat mulţumită, ordinele date cu vorbă bună au fost executate în timp util şi conform regulamentelor militare, iar eternii abonaţi la funcţii şi la banii publici au promis şi de data asta că vor face totul… În grădina Muzeului de Artă, bucuria şi binele împrejmuite în chingile culturii sunt, din când în când, trezite la realitate de ceasul primăriei. Şi nu numai… (Desant la Muzeul de Artă, Actualitatea Gorjului, vineri 12 mai 2000)

Un telefon dinspre Gorj ne-a chemat zilele trecute acasă. Generalul Constantin Codiţă, veche cunoştinţă de-a cărui prietenie îmi place să cred că m-am bucurat în câteva rânduri, ne invită la Peştişani, în sala de festivităţi a Liceului Constantin Brâncuşi ca martori–invitaţi la o Aniversară. Dimpreună cu alţii am răspuns la apel şi am fost bucuros să particip la strigarea catalogului. La 40 de ani de la absolvirea şcolii, Generaţia Generalului, elevii de-atunci, încercându-şi adolescenţa, au răspuns prezent bântuiţi încă de aceleaşi idealuri. Păreau, din locul de unde-i urmăream cu emoţie, la fel de tineri… Chiar erau tineri.

Fiecare a încercat în vorbe puţine şi alese să-şi asume viaţa prefirată de-a lungul  atâtor ani – 40 – arondaţi diplomei de absolvent al Liceului din Peştişani, promoţia 1969. Elevii de altădată au folosit prilejul revederii şi ca să omagieze în Amintire memoria dascălilor de odinioară, mulţi dintre ei rămaşi la rându-le, cum altfel?, la fel de tineri…

La 5 septembrie 2009, în târgul Peştişanilor a fost sărbătoare. La şcoala mare, pe treptele din faţă, elevii de-atunci, azi oameni ca lumea, s-au aşezat după mai vechiul catalog pentru fotografia de grup, asemenea celei de altădată, cu care-şi vor putea în continuare justifica nevinovatele legături primejdioase ale adolescenţei lor rămase încă în perimetrul unor mirări autentice. La Jubileul de 40 de ani s-a tipărit prin osârdia lui Constantin Codiţă, a lui Aurelian Şuţă – Şai şi a lui Viorel Gârbaciu o revistă – Stejarul din ghindă – care consemnează pe pagini multe, cu litere alese de plumb, scrisorile de dragoste ale câtorva dintre absolvenţii promoţiei 1969 şi gândurile de bucurie prilejuite la întâlnirea după atâţia ani a unora dintre profesorii care încă mai urmăresc parcursul adolescenţilor porniţi atunci în viaţă.

Ce poveste frumoasă!... Academicianul Ilie Murgulescu, în calitatea-i de ministru al învăţământului, are posibilitatea să înfiinţeze un liceu la Pleniţa, localitatea lui natală. Urmându-i exemplul, profesorul universitar Constantin Peştişanu, care întâmplător lucra şi el în acelaşi minister, poate la rându-i să înfiinţeze un liceu la el acasă, la Peştişani. În Oltenia anului 1963, doi oameni de-ai locului ajunşi cu funcţii la Bucureşti, scriau cartea de istorie a învăţământului românesc. Faptele lor dezinteresate şi de onoare păreau atunci la îndemână şi erau acoperite doar de firescul vieţii. Acum de ce nu se mai poate?... Aflăm că „În cei peste 85 de ani de existenţă, şcoala de meserii şi liceul au răspuns cerinţelor de educaţie, instruire şi pregătire din N-V judeţului Gorj, în special din comunele Peştişani, Tismana, Padeş, Godineşti, Teleşti, Câlnic, Runcu, Arcani, Leleşti, Băleşti şi de asemenea au fost şcolarizaţi şi elevi din judeţele Dolj, Mehedinţi şi Vâlcea” şi că „Baza materială a liceului, compusă din bibliotecă având aproximativ 30 000 de volume, săli de clasă, laboratoare şi cabinete, 12 ateliere-şcoală, sală de sport, internat cu 150 de locuri, cantină pentru 250 de elevi, toate amplasate pe o suprafaţă de circa 5 hectare, asigură în continuare condiţiile necesare dezvoltării unui învăţământ performant”.

La Peştişani, Liceul poartă cu cinste numele sculptorului Constantin Brâncuşi. În curtea în care Constantin Brâncuşi a fost cioplit frumos şi cu adâncă smerenie de sculptorul Ion Vlad, absolvenţii promoţiei 1969 au aşezat o piatră comemorativă pe fruntea căreia, litere de marmură depun mărturie „spre veşnică aducere aminte” despre vrednicia întâilor ctitori de şcoală mare la Peştişani: dascălii Dumitru Secotă şi Gheorghe Peştişanu.

Întâlnirea de 40 de ani a promoţiei 1969 de la Peştişani ne-a surprins plăcut, emoţiile bântuindu-ne deopotrivă pe toţi, foşti elevi, dascăli sau invitaţi. De data asta, chiar ei, dascălii, au fost scoşi la tablă, prezentându-se în faţa clasei. Spre cinstea lor, cu lecţia la fel de bine învăţată. Ca şi acum 40 de ani. Cel care i-a chestionat cu umor, cu respectul cuvenit şi nu fără puţină teamă pentru îndrăzneală şi curaj a fost Milu Popescu, adolescentul nestăpânit de altădată, acum, după spusa-i pe care-o luăm de bună, doctor în drept, om aşezat şi cu aplecare spre carte.

A fost frumos!...

Apoi, tot „spre veşnică aducere aminte”, s-au depus în cimitirul satului jerbe de flori pe mormintele celor ce nu mai sunt şi au lipsit motivat, dascăli şi colegi prea repede dispăruţi dintre noi.

Apoi, „într-o atmosferă de puternic entuziasm şi cu elan eminamente tineresc”, s-a petrecut pe măsura evenimentului până în târziul nopţii. N-au lipsit lăutarii… Şi nici promisiunea pentru  întâlnirea viitoare.

De ne-o mai invita generalul Constantin Codiţă, vom răspunde şi noi de prezenţa noastră. 

Pe curând!...    

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta