Kultural • Locuri şi oameni

Tema lunii august 2010 lansată de revista România literară este Locuri şi oameni. Primul care abordează această temă este Gabriel Chifu, directorul executiv al săptămânalului literar naţional, preferând un titlu incitant, Centrul lumii pentru uz personal. În alineatul preliminar, Gabriel Chifu elucidează problematica în felul următor: Am hotărât să propunem ca temă a lunii august una simplă, cu menirea de a lărgi cadrul, locurile nemaifiind exclusiv bucureştene. Gabriel Chifu recunoaşte şi apreciază sugestia Irinei Petraş, care deschide această serie cu o pagină dedicată Clujului. Utilizând naratorial şi memorialistic sau autobiografic persoana întâi, Gabriel Chifu explicitează: Eu însumi (…) aleg un orăşel dintr-un colţ de ţară care a contat o vreme pentru mine ca adevărat centru al lumii, Calafatul, locul unde m-am născut. Finalul este pe cât de introvertit, pe atât de autentic: Calafatul e cuprins în structura moleculelor mele, Calafatul e o stare sufletească. Am rămas cu nostalgia acestui oraş, o nostalgie specială ce ţine foarte puţin de geografie şi foarte mult de metafizică.

Aceeaşi temă, Locuri şi oameni, este tratată de Irina Petraş într-o modalitate elevată, de livresc inteligent, intertextualist, citându-i pe mai mulţi scriitori ataşaţi Clujului, Ion Cocora, Aurel Şorobetea, Ion Negoiţescu, Mircea Zaciu, Petru Poantă, Constantin Cubleşean, Sanda Cordoş, Mircea Opriţă, Adrian Popescu, Ion Mureşan şi George Vultureascu. Ultimul dintre aceşti scriitori se arată exaltat poetic: Gloria de a fi în Cluj întrece / finalul oricărui poem. Ce-aş putea să cânt, ce-aş putea slăvi? Titlul eseului semnat de Irina Petraş în numărul 29 al revistei România literară din acest an este Divagări (in)utile – Clujul din cuvinte sau Locuirea cu stil. Am şi eu o nostalgie: să citesc în revista Polemika o pagină în care colegul Ion Pecie ar dezvolta, cu savoarea-i de virtual prozator memorialist, experienţa lui clujeană.

Adevăratul motiv pentru care am revenit asupra temei din revista România literară este însă mulţumirea intelectuală  pe care mi-a creat-o Alexandru George, prin continuarea colaborării la această revistă, ignorând animozitatea de altădată, provocată de directorul acesteia şi actualul preşedinte al USR, Nicolae Manolescu. Aşadar, Alexandru George revine în paginile 4 şi 11 din revista România literară, nr. 30, cu interesanta evocare, întemeiată istoric, agrementată eseistic şi romanesc cu titlul anterior, Un oraş care-mi aparţine şi căruia îi aparţin (II).

Spiritul polemic al revizuirilor de ordin social-istoric, politic, moral şi artistic se manifestă cu intransigenţă, pertinenţă şi probitate în scrisul nicidecum improvizat al lui Alexandru George. Aniversarea centenarului revoluţiei burgheze de la 1848, în 1948, a fost, pentru d-sa, un semnal de ce vor face comuniştii: O falsificare grosolană şi brutală a întregului trecut românesc. Autorul acestor opinii tranşante se arată  frapat de punerea în vedetă (între atâţia exaltaţi, dar şi entuziaşti temerari) al lui N. Bălcescu, o figură de plan secund destul de nelămurită, în nici un caz de vreun merit efectiv. Alexandru George se declară decepţionat de Camil Petrescu, scriitorul favorit, care, asemenea altor confraţi vârstnici, a eşuat în drama Bălcescu, ca şi în trilogia romanescă Un om între oameni, piesa de teatru citată fiind absolut ineptă şi grav falsificatoare. Mai puţin drastic şi vehement, Alexandru George dezaprobă şi eroarea lui G. Călinescu de a-l situa pe Nicolae Bălcescu, ardentul patriot, la capitolul Mesianici pozitivi, nu egotişti.

În viziunea lui Alexandru George, N. Bălcescu a fost un exaltat şi un vizionar, nu un om de ştiinţă. Este corectat şi savantul Nicolae Iorga, scriitorul Alexandru George aducând argumente implacabile. Cred că Alexandru George ar putea să scrie, după Eugen Negrici, o istorie naţională cu întreg cortegiul ei de iluzii, demitizând istoria sau manualul comunist al lui M. Roller. De aceea, nu înţeleg nici eu cum un necunoscut ( Mihai Chitra?), adresându-se cu o scrisoare furibundă redacţiei, l-a ameninţat cu repetenţia la istorie pe remarcabilul critic şi prozator Alexandru George.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta