Kultural • Magistrul

Pe Titu Rădoi l-am cunoscut cu ani în urmă, cred că prin 1982, an în care îndrăzneam să trec pragul cenaclului literar Columna al cărui mentor era. De atunci, din prima zi când l-am întâlnit, şi până astăzi, îi port o vie amintire şi o deosebită preţuire. Sunt şi acum prezente în mintea mea primele momente ale întâlnirii noastre. Eram un novice într-ale literaturii care păşea pragul unui cenaclu cu tradiţie în Gorj, cu timiditate şi speranţă. Cred că eram şi destul de timorat. Auzisem multe lucruri interesante despre toţi cei care frecventau cenaclul, citisem câte ceva din creaţiile acestora, şi aveam convingerea că aici voi întâlni o adevărată şcoală de literatură al cărei promotor era, fără îndoială, profesorul Titu Rădoi, preşedintele cenaclului. Primii paşii i-am făcut împreună cu prozatorul Cristian George Brebenel, căruia îi datorez intrarea mea în lumea fascinantă a scriitorilor. Până atunci nu făcusem altceva decât să exersez cititul îndelung al cărţilor, încercând, oarecum, să mă reproduc şi într-ale scrisului. Ştiam, evident, că voi avea multe de învăţat de la cei care, ulterior, mi-au devenit prieteni. Era acolo o seamă de oameni de litere care trecuseră deja botezul primelor încercări literare, dar şi scriitori consacraţi. Aici i-am întâlnit pe prozatorii Aurel Antonie, Ion Cepoi, Miron Dobroiu, pe poeţii Adrian Frăţilă, Spiridon Popescu, Nicolae Diaconu, Tudor Voinea, Artur Bădiţa, Gelu Birău, Lazăr Popescu, Jean Cănăvoiu, Viorel Gârbaciu, Mihaela Popescu, Alex Gregora, Victor Barbu, Ion Sanda, Vasile Ponea, George Drăghescu, Viorel Surdoiu, pe criticul Gheorghe Grigurcu, Ion Trancău şi Zenovie Cârlugea. Iertat să-mi fie faptul, dacă, fără voie, nu i-am trecut aici pe toţi cei cu care am împărtăşit, ani de-a rândul, aceleaşi speranţe. Mărturisesc că am aceeaşi preţuire pentru toţi. Autoritatea incontestabilă, însă, a cenaclului, era magistrul Titu Rădoi. El era cel care gira fiecare debut şi îi consacra pe cei care aveau să devină scriitori. Sfaturile magistrului, observaţiile sale critice, întotdeauna făcute cu maximă exigenţă, erau pentru fiecare o lecţie. Titu Rădoi patrona toate serile literare ale cenaclului, conferindu-le prin prezenţa sa o ţinută de înaltă spiritualitate. Astăzi, la zece ani de la dispariţia sa, răpus fiind de o boală cumplită, magistrul Titu Rădoi este mereu prezent în activităţile noastre, numele său impunând respect şi consideraţie din parte tuturor celor care

l-au cunoscut şi îndrăgit. Îmi amintesc serile acelea de cenaclu când totul devenea un adevărat ritual în prezenţa magică a lui Titu Rădoi. Vorbea calm şi concis. Ceea ce spunea despre o scriitură era literă de lege. Ca să te bucuri de aprecierea sa trebuia să şlefuieşti îndelung litera până ce cuvântul prindea aripi. Altfel, erai pus la zid şi condamnat la ignoranţă. Pe Titu Rădoi  nu puteai să-l „traduci”. Ori ştiai carte, ori n-aveai ce căuta în preajma celor care buchiseau cărţile. Încă din primele momente am avut revelaţia că mă aflu lângă o personalitate copleşitoare. Aşa a rămas până astăzi. Era un întemeietor. Imediat după revoluţie a pus bazele  Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” al cărei preşedinte a fost. Datorită personalităţii sale puternice avea trecere în rândurile celor care diriguiau treburile puterii. Evident, ar fi multe de spus despre magistrul Titu Rădoi. Despre omul, profesorul şi scriitorul Titu Rădoi. Mi-am propus, însă, doar o scurtă evocare în contextul unui moment deosebit de comemorare a magistrului.

Săptămâna trecută Colegiul Naţional „Gheorghe Magheru” din Târgu Jiu a fost gazda unui eveniment cu totul deosebit, premierea câştigătorilor concursului organizat în memoria magistrului Titu Rădoi, „Cititul dăunează grav inculturii”. Un titlu mai potrivit nici că se putea. Colegii de la liceul unde a predat ani de zile limba şi literatura română şi prietenii săi într-ale literaturii îl comemorează an de an, dedicând-ui un regal de poezie, de proză şi eseu literar de foarte bună calitate. Sufletul manifestărilor, dar şi finanţatorul acestora, este profesorul Viorel Petcu, nepotul acestuia. Premiile sunt acordate unor elevi ale căror creaţii întrunesc exigenţele impuse de un juriu din care fac parte personalităţi ale vieţii noastre literare, discipoli de seamă ai magistrului, Adrian Frăţilă, Spiridon Popescu, Viorel Gârbaciu…! Desigur, un rol important în derularea acestor manifestări îl are şi conducerea colegiului, profesorii şi elevii acestui prestigios colegiu din Gorj. Indiscutabil, Titu Rădoi rămâne pentru noi toţi, magistrul nostru, omul de la care am învăţat mersul pe aripi.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta