de bunget marin, 2 Octombrie 2011 Ora: 10:05

E timpul să plecați, cât nu e prea târziu, Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu. I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu, Nu vă forțați norocul... ferească Dumnezeu… Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând, E și el ca și voi, tot muritor de rând... Și el are răbdare... și-același Dumnezeu, Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu. E timpul să plecați, v-am suportat destul. De-atâtea vorbe goale poporul e sătul. Se-aude din morminte blestemul lui Brucan, A expirat sorocul… și-a expirat în van. Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani, Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani. De fiecare dată venind cu gura mare Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare… Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi, Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi. Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură, Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură. Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ? De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut, Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie, Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie. Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ? Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ? Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp, Dar nu întindeți coarda... plecați cât mai e timp. Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună, Ca să simțiți și voi cum euro se-adună. În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat, La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat. În care obligați ne ducem sărăcia Ca voi să puneți ghiara ușor pe România. Ne mor copii acasă din dorul de părinți, Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți. De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie, Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie, Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii, Ați dus sărmana tară la limita pieirii. E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi… Destinul prost să fie... dar nu făcut de voi. Voi știți să locuiți doar în afara legii, Să adunați prin furt averi și privilegii. V-am acceptat prea mult, ce ironi-a sorții, Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții. Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi, S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi. Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie, Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie, Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.